9,516 matches
-
se făceau vinovați de cea mai gravă crimă pedepsită de legile romane. Istoricii spun că Împăratul nu a venit în Curie pentru a asista la proces. Grupul de populares profită de ocazie și fu neîndurător; spre surpriza generală, optimates susținură acuzațiile cu aceeași înverșunare. Clarvăzătorul Callistus comentă: — Vor să ne demonstreze că nici unul dintre ei n-a fost complice. Și încheie ușurat: Încă mai provocăm teamă. Imediat ce a înțeles că partida era pierdută și puterea sa era distrusă, orgoliosul Junius Silanus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în fața voastră... patres. Apelativul senatorial aulic veni după o pauză - era respect, ironie sau altceva? Callistus se ridică, luă primul codex, îl deschise și începu să citească, cu glasul lui inexpresiv, rece. În spațiul imens al Curiei se materializară fulgerător acuzațiile, apărarea, mărturiile, sentințele pe care aproape toți senatorii le auziseră deja la vremea lor. Callistus citea repede, trecând fără dificultate de la un document la altul, de la un tip de grafie la altul. Nu se bâlbâi, nu ezită o clipă. Istoricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
optimates, nici unul nu îndrăzni să vorbească primul. Împăratul lăsă tăcerea să se consume, apoi se ridică, și mulți oftară ușurați. Spuse că a constatat, spre dezamăgirea lui, că și printre ei, cei adunați solemn acolo, existau mulți ce susținuseră niște acuzații pe care le știau false și pe care Tiberius probabil că le crezuse adevărate, mărturisiseră fapte despre care știau că nu se întâmplaseră și condamnaseră oameni pe care îi știau nevinovați. Discursul său, rece și lent la început, cu vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
provinciile și violenta, incontrolabila simpatie a poporului. Dorindu-și cu disperare să supraviețuiască, unii încercară să dea motivațiile aflate cel mai la îndemână și declarară că nu știau nimic. Revoltați, populares începură să strige și înăbușiră acele glasuri înspăimântate. Apoi acuzații, asemenea naufragiaților care se agață unul de altul, se dezvinovățiră, implorară, invocară mărturiile celorlalți, se îngrămădiră în jurul tronului, îngroziți de ideea că marea ușă de bronz avea să se deschidă pentru a-i lăsa pe pretorieni să intre în sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care le-a citit grecul acela sunt auzite și în afara Senatului, circulă prin întreaga Romă. Ieri, Cerialis și Betilenus s-au dus în Forum Augusti, iar mulțimea i-a obligat să plece, să se ascundă. Dacă, sub cea mai absurdă acuzație, el îi arestează, poruncește să fie biciuiți și puși pe cruce, lumea va spune că are dreptate. Iar dacă cineva protestează, e destul ca el să bată din palme, și pretorienii invadează piața. Ați văzut cum a sfârșit Sertorius Macro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai obișnuit și de aceea m-a Înșelat. N-a fost suferință omenească ceea ce am simțit atunci, a fost numai o disperare a ideilor. Nu mă durea faptul propriu-zis de a se fi dus cu o altă femeie, mă durea acuzația, mă durea idealul care nu voia să cadă. Ușa colibei mele a Început atunci să se deschidă Încet. Am sărit În picioare. În fața mea stătea Ea, femeia aceea cu care cel pe care-l iubesc uitase de mine. Era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în față un om nevinovat sau un alt Adolf Hitler? Constable scutură din cap: - Gândește-te, nu îmi folosește la nimic să te omor. Statul oricum ar trimite un înlocuitor. Procesul ar continua, singura diferență fiind că aș avea o acuzație de crimă atârnată de gât. De ce mi-aș dori asta? Ce motiv aș avea eu să te omor pe tine? - Pentru că ești un bigot și un criminal și... Constable îl întrerupse cu înverșunare: - Ascultă! Am suportat deja destule. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de 15 oameni. Nu sunt toți evrei. O să îți placă- Accept cu plăcere invitația, spuse el strângându-i mâna lui Roth. Un motiv în plus să ies de aici. Să ne apucăm de treabă. Mai enumeră-mi încă o dată toate acuzațiile și spune-mi la care din ele crezi că va refuza Grady. Constable își întinse corpul. Se simțea bine acum că nu mai avea mâinile la spate și picioarele încătușate. De fapt, se simțea atât de bine, încât i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
expresia ei Ofsted, cum îi spun eu: una de inspector care caută ce e mai rău și care se așteaptă să și găsească. —Tu cum crezi? Am rezistat tentației de a o informa că, dat fiind potențialul uriaș pentru sarcasm, acuzații și suferință nobilă pe care comportamentul meu i-l permisese, replica aceasta nu era una dintre cele mai inventive și nu am făcut decât să îmi plec ușor capul într-o tentativă de a dezamorsa situația. —Mai bine-ai intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
felul acesta și bătându-mă la cap. M-am strâmbat imediat ce-am spus-o și am decis să nu mai scot nici un cuvânt, sigur fiind că replica aceea sarcastică avea să declanșeze spirala ce ducea și mai departe spre acuzații inutile. Mă înșelasem: a urmat un moment de tăcere și apoi, spre surpriza mea, Judy s-a prăbușit brusc pe pat și-a izbucnit în lacrimi. M-am așezat lângă ea pe negândite: pot spune cu sinceritate și plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la pândă. O haită bătrână de lupi jigăriți. Mergând undeva departe. La furat. Uite, a Început urmărirea penală Împotriva lui Sebastian Mirciulescu din Șoseaua Pantelimon nr. 261, precum și a lui Floarea Bercică din comuna Pantelimon, foști gestionari la cofetăria Zmeura. Acuzația: prin diverse sustrageri, precum și datorită neglijenței față de administrarea bunurilor Încredințate, ei au adus avutului obștesc un prejudiciu de peste 30.000 de lei. Infractorii au fost reținuți În vederea trimiterii În judecată. Ceaușescu Îi salută tocmai din Îndepărtata Africă. Îi salută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să fie băgat În așa ceva. Păi, te asigur că e. —OK, dar de ce nu l-ai pârât superiorilor? Hannah izbucni În râs. — Pentru că, din câte știu, superiorii lui sunt și ei băgăți până-n gât. Și, chiar dacă n-ar fi așa, acuzația mea tot ar părea absurdă. Chiar crezi că oricine de la St. Luke mi-ar da cea mai mică atenție? —Ai putea să dai chestia asta la ziar. — Aș putea, dar atunci m-aș Întoarce fix de unde am plecat. Imediat ce povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-n cartea asta sunt pasaje scabroase sau chiar pornografice; don Miguel a avut însă marea prevedere de a mă pune chiar pe mine să spun câte ceva în privința asta în cursul rimanului de față. Și e gata să protesteze împotriva acestei acuzații și să susțină că duritățile ce-ar putea fi găsite aici nu au în vedere să flateze poftele cărnii păcătoase și nici n-au alt scop decât să fie un punct de plecare imaginativ către alte considerații. Repulsia lui împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fi fost asta; atunci când nu am făcut nimic ca să îl salvez. Crezi că poți să te speli pe mâini de mine și maică-ta, a țipat el atunci la mine, din fereastră, în noaptea în care s-a născut David. Acuzația era justificată, deși atunci o negasem. Dar acum aveam să îndrept lucrurile. Și nu pentru că aș fi crezut în viața de apoi. Mă țineam de balustradă în timp ce mă târam sus pe trepte, până la peron. Picioarele îmi erau grele. Extenuarea îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
-l pe Otto Frank.“ Meyer Levin către soția sa, citat în Viața secretă a lui Otto Frank, de Carol Ann Lee 17tc "17" N u am vrut să mă amestec în procesul împo triva lui Otto. Dar tata cerea ștergerea acuzațiilor. Copiii mei cereau să fie îmbrățișați și băgați în pat și duși cu mașina. Trebuia să fac ceva. Am scris o a treia scrisoare. Aceasta era către un bărbat pe nume Meyer Levin. Levin scrisese o piesă bazată pe jurnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Hollywood, se plângea că piesa care Otto îngăduise să fie făcută după jurnalul Annei nu era suficient de evreiască. Un savant depusese mărturie că, pornind de la calcule matematice, mai puțin de 20 la sută din jurnalul Annei trata probleme evreiești. Acuzații și răspunsuri la acuzații zburau prin sala supraîncălzită. Amărăciunea sfârâia în aerul fierbinte. Oameni în toată firea își ridicau tonul pentru a pune cuvinte pe care doar ei voiau să le audă în gura unei fetițe moarte. Dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
piesa care Otto îngăduise să fie făcută după jurnalul Annei nu era suficient de evreiască. Un savant depusese mărturie că, pornind de la calcule matematice, mai puțin de 20 la sută din jurnalul Annei trata probleme evreiești. Acuzații și răspunsuri la acuzații zburau prin sala supraîncălzită. Amărăciunea sfârâia în aerul fierbinte. Oameni în toată firea își ridicau tonul pentru a pune cuvinte pe care doar ei voiau să le audă în gura unei fetițe moarte. Dar nu se apropiau nici pe departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lui de pluș ciung, pe care jură că-l păstrează doar ca investiție, asta după ce a văzut la emisiunea Vânătoare de chilipiruri cum un ursuleț de pluș nemțesc vechi a fost vândut cu 15.000 de lire. În loc de ranchiună și acuzații mercantile determinate de încălcări de proprietate vechi de zeci de ani, am făcut liste și ne-am împărțit posesiunile în mod egal. Fiecare cuvânt însă era ales cu grijă și trecut printr-un filtru al politeții, amândoi trebuind să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
semne că și-au recăpătat uzul rațiunii: „... nebună ...“, „... egoistă ...“, „... fără minte ...“, „... te-ai gândit numai la tine ...“ Nea, încă nu și l-au recăpătat. Harry mi s-a alăturat în tăcere. Bănuiesc că simțea că acel tip de speculații și acuzații dezlănțuite era teritoriul femeilor. Poate că avea dreptate. Mereu m-am priceput mai bine decât Mark la chestiile astea. Până s-a întors Mark cu cafeaua, Lisa și Lynn terminaseră rezerva de reproșuri. Dacă ar fi văzut tot atâtea filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
miercuri am fost tot patru. Tally nu avea un ton prea prietenos în timp ce aducea farfuriile cu mâncarea caldă. Unduindu-se, unduindu-se. — Nu e vina noastră că totul e așa plicticos. Dacă era să citesc printre rânduri, aceasta era o acuzație directă cum că ar fi fost vina mea. Bun, dacă voia să trecem la capitolul acuzații... Subiectele de discuție s-au epuizat până am terminat de mâncat somonul afumat. Mă mâncau degetele. Dacă cineva nu avea de gând să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mâncarea caldă. Unduindu-se, unduindu-se. — Nu e vina noastră că totul e așa plicticos. Dacă era să citesc printre rânduri, aceasta era o acuzație directă cum că ar fi fost vina mea. Bun, dacă voia să trecem la capitolul acuzații... Subiectele de discuție s-au epuizat până am terminat de mâncat somonul afumat. Mă mâncau degetele. Dacă cineva nu avea de gând să spună ceva în curând, nu-mi rămânea decât să fac din șervețele stâncile albe din Dover. Tally
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
detașat. —E-n regulă, mă bucur că totul se petrece în văzul tuturor. Tally se uită fix la mine. — Nu crezi că unele lucruri e mai bine să rămână nespuse? Atunci mi-am dat seama că Mark îi spusese de acuzațiile mele. Asta însemna că se întâlniseră sau vorbiseră de ieri. Asta însemna că ea acum știa că eu știam că... of, Alfie n-o să reușească niciodată să înțeleagă. Poate doar dacă bea mult înainte. Poți să mergi să vezi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mie mi-a tăiat respirația. Un singur telefon, două cuvinte și eram înapoi la cum era înainte. Nici un pic de ostilitate în vocea lui. Reușisem să vorbesc cu el fără să-mi cântăresc fiecare cuvânt. Nu erau nici un fel de acuzații implicite în frazele acelea simple. Nu mai era bărbatul care nu voia să-mi facă un copil și nici adolescentul care mă înșelase. Era bărbatul cu care-mi petrecusem toată viața ca adult, singurul bărbat pe care l-am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
În general, nimic care să nu poată fi remediat printr-un regim alimentar echilibrat și mișcare fizică regulată. Vestea Îi adusese, desigur, o ușurare, dar pacientul simțise că, În același timp, ea aruncă și o ușoară umbră asupra caracterului lui, acuzația de a fi un malade imaginaire. Acum se dovedea că avea totuși „o inimă“. Dictă scrisori către toți prietenii, pentru a le comunica acest lucru, și savură cu Încântare răspunsurile lor Îngrijorate. Jucă asiduu rolul invalidului confirmat abia mai ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fi fost aceasta impresia pe care o lăsa? Cuvintele ei rezonaseră cu ceva ce Îi spusese Flaubert În anii ’70, la una dintre Întrunirile acelea ale scriitorilor din Înălțimile etajului al cincilea din Faubourg St Honoré, relatând calm o devastatoare acuzație a mamei sale, fără a Încerca să Îi nege adevărul. „Mania pentru fraze ți-a secat inima“, Îi scria dna Flaubert fiului său. De pe atunci și În ciuda faptului că vorbele Îi erau adresate altuia, simțise un mic fior de neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]