6,798 matches
-
panteră neagră din porțelan crăpat, de pe la 1930; posterul lui Marilyn care își ține fusta fluturândă la gura de aerisire de la metrou; o seringă de făcut clismă, din cositor și lemn găsită pe la târgul de vechituri de la Clignancourt; un cârlig de agățat ceaunul; un șezlong de Starck; o bibliotecă chinezească din bambus de la Pier Import, în care puteai găsi, printre altele, Fragments d'un discours amoureux de Barthes, Mémoires d'une jeune fille rangée; Quand la Chine s'éveillera... Ce mai, Esther
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de abia dacă deschidea gura și care nu avea ținere de minte mai deloc; puneți pe ea o rochie primită de pomană, care nu-i venea nicicum, strângeți-i pieptul în ceva foarte strîmt ce-i făcea răni pe la subsuori; agățați-i la gât un soi de colier din metal și bucăți de catifea maronie, împletiți-i părul și ridicați-i-l pe ceafă, bine strîns sub o scufie din pînză neagră ș-aveți în față biata ființă care m-a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
disperării”, înclinând spre surpate și prăpăstioase maluri ale ilogicului. „Sufletul ei își cerea dreptul la dragoste”, pare firesc, dar ea se amăgește clădind pentru sine, inconștient sau nu, „un castel de nisip”, o nisipire în mrejele unei iubiri iluzorii. Se agață, cu disperare, de un singur gest, de o simplă curtoazie din partea unui bărbat, și-n mintea ei încolțesc și înfloresc vise deșarte: „Ar fi vrut să poate sparge clepsidra universului..., să prelungească acea clipăși Vă o transforme în eternitate”. Magda
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
păcatele lui Adam. Un răspuns absurd! Cum ar putea Dumnezeu să pedepsească un om pentru păcatele altuia ? Dar când nu ți faci bine meseria, când ești un ama tor care nu știe răspunsul (poate nici nu te interesează ), atunci te agăți de orice absurditate. Pentru a înțelege răspunsul la întrebare, să ne im aginăm un scenariu ipotetic și să ne întoarcem la înce put uri. Să ne întoarcem deci la Adam și Eva și să formulăm o ipoteză. Adam, primul om
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
călătorie, romane burlești...) contestă tradiția "eroică", dar mai ales, în secolul al XVIII-lea, descrierea de peisaj, locus amoenus, va primi statutul de clișeu. (6) [...] Iedera îndrăgostită se-mpletea în ramurile tînărului ulm, mai încolo vița de vie sălbatică se agăța de trunchiurile teilor și platanilor, susurul unui izvor de argint și ciripit de păsărele, suspinînd dulcile lor neliniști, se auzeau de departe: aș putea să încarc acest tablou și să vă repet toate aceste descrieri mult uzate [...]. G. D'Haucourt
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
umerii lăsați, timidă de abia dacă deschidea gura și care nu putea reține mai nimic; puneți pe ea o rochie primită de pomană care nu-i venea deloc, aranjați-i pieptul în ceva foarte strîmt care o rănea pe sub subsiori; agățați-i la gît un colier din metal și bucăți de catifea maronie, împletiți-i părul și ridicați-i-l în vîrful capului, strîns bine sub o tocă de pînză neagră și veți avea în față biata creatură care și pe
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de tomberoane, de calești, de cabriolete și de faetoane. Și acest vacarm care abia în noapte de se potolește, acele urlete, acele țipete ale vînzătorilor de zarzavaturi, fructe, apă, boarfe, mături, nisip. Aceste scrîșnete de căruțe care se ciocnesc, se agață între ele pe străduțele strîmte, se încîlcesc și se fac grămezi, de unde se aud înjurături, amenințări și lovituri de bici. Și această mizerie, acest noroi care mustește peste tot de cum dă ploaia, făcînd caldarîmurile alunecoase, adevărate capcane ale morții. Și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
acum camera pătrată, cu două ferestre și trei paturi. Mai erau acolo un dulap, o masă, două scaune de lemn de nuc bătrîn, a căror culoare fumurie contrasta puternic cu pereții văruiți în galben deschis. Și nimic altceva, cîteva boarfe agățate în cui, un urcior pus jos, pe podea, lîngă un castron întins, din lut, ce servea drept chiuvetă. Textul 2: Era o cămăruță strîmtă, la mansardă, cu fereastră rabatabilă ce dădea pe acoperiș. Era mobilată cu un pat îngust, un
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
descentralizării ar trebui să fie însoțită de punerea în practică a unor structuri de sprijin satisfăcătoare, în lipsa cărora școlile se vor găsi plasate într-un vid [...]. Nu este de mirare că, în fața unui asemenea gol, multe școli și pedagogi se agață de niște practici tradiționale și recunoscute." Este vorba despre modul în care procesul de învățământ este realizat (în opoziție cu maniera în care este condus) și care are cele mai puține șanse sa evolueze atunci când nu se cunoaște foarte bine
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
bruftului a certa; cadril joc cu mingea; câlți rezultatul prelucrării cânepii; erau cămăși de câlți, in (mai fin) și borangic (mătase) scumpe; ciutură lanț cu găleată (din lemn); codâlghit greșit; corobană scorbură; dărângă prăjină groasă (din lemn) de care se agață găleata pentru fântână; gioglee picioare goale, pe frig; hadarag ciomag pentru moșnegii caprelor de Anul Nou; hales bules nimic; harag nuia mai groasă, măsură pentru pământ în loc de compas; hlujeni coceni de porumb; hoină oină; nesfadnic pașnic; palmac măsură cu palma
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
a fost adus cuțitul și i s-a dezvelit piciorul, a ieșit puțin puroi care a dat o oarecare speranță de vindecare; de aceea, în acea circumstanță, sentința dură a fost amânată pentru altă dată. Atunci fratele Solomon s-a agățat de o speranță sigură, și anume că dacă ar fi fost dus la mormântul Sfântului Éloi și-ar fi redobândit mobilitatea piciorului și sănătatea. Prin urmare, când a venit fratele Agnello, a poruncit ca fratele Solomon să fie dus imediat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dar fără să-și poată reprima râsul. Într-o noapte, a avut, însă, o viziune: întreaga comunitate se afla în cor, ca de obicei, iar frații erau tentați să râdă, la fel ca altă dată, când iată crucifixul, care era agățat pe ușa corului, s-a întors spre ei ca și cum ar fi fost viu și le-a spus: „Sunt fiii lui Core cei care în ora crucii râd și dorm” (cf. Num 16,1). I s-a părut că acel crucifix
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
îndeplinit până la moarte slujirea de portar. Acesta, înainte de a muri, a prezis cu exactitate ora morții sale, spunând că el trebuia să se urce într-o singură noapte pe un munte foarte înalt; dar când a ajuns la jumătatea sa, agățându-se cu mâinile și picioarele, a început să se descurajeze că nu mai putea merge înainte; dar iată, mai mulți copii, sărind de bucurie și cu fața foarte fericită, i-au strigat din vârful muntelui: «Ei, frate Ioane, de ce te
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
un simplu pretext pentru a camufla adevăratul motiv, care pare să afirme poetul lui Augustus nu-i convenea să-l dezvăluie. Ovidiu se simțea oarecum justificat să atace motivarea din edictul imperial, pentru a dezvălui ipocrizia lui Augustus, care se agăța de un pretext, pentru a ascunde motivul adevărat. Cum se știe, sulmonezul ne oferă o dezbatere completă în unica elegia din cartea a doua din Tristele, pe care nu o vom aminti aici în întregime, ci vom scoate în evidență
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
postului de radio Europa Liberă pentru Europa. Este un popor obosit, confruntat de la începutul anilor 1980 cu lipsurile și frigul. Lupta cotidiană este epuizantă, supraviețuirea înlocuiește proiectele. Mai mult, românii nu au un trecut de rezistență de care să se agațe și care să fie un sprijin moral. Totul a fost ocultat, uitat și îngropat, au fost interzise mărturiile despre rezistența celor care, de la țărani până la foștii partizani ai extremei drepte, au luptat cu arma în mână, ascunzându-se în munți
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și șantiere în curs. Macarale și betoniere lucrează la refacerea străzii, în timp ce pisici vagaboande, slabe și agere, se strecoară peste tot. Rarii trecători merg în zig-zag și se împiedică. Praf, nori de praf cărămiziu și lipicios. Zgomotul este suportabil, muncitorii agățați de betoniere muncesc fără chef, iar copiii de țigani se joacă, supravegheați de bunicile lor așezate pe taburete de-a lungul pereților, cu fuste mari plisate și înfoiate. Scenă pitorească? Nu, o flagrantă etapă de investiții imobiliare la București în
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
epicului e dictată de psihologia personajului, narațiunea va păstra mereu, în roman, acest aspect "dialogic", în spiritul naturii scindate a personalității "eroului" lovinescian, cum și al confruntării dramatice cu alteritatea feminină (bărbatul se raportează obstinat la trecut, pe când femeia se agață doar de prezent), pe fondul unui simbolism ambivalent, circumscris de leitmotivul oglinzii. Sub semnul lui Narcis se și joacă, de altminteri, "comedia dragostei", ca un spectacol regizat în fața oglinzii, cu toate "sforile" la vedere. Rolul principal îi revine, aici, lui
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
eliminată, adică să moară. Este sacrificată, firește, Inanna. Pierderea însemnelor, a „legilor divine”, echivalează cu moartea. Și Dumuzi este deposedat de toiag, căuș, putinei, obiecte sacre, prin acestea luîndu-i-se însemnele și, deci, puterile. În cele din urmă, „cadavrul” Inannei este agățat într-un cîrlig de fier, ca animalele ucise la abator, pedeapsă grozavă, inventată, cum se vede, de asiatici și practicată de ei de-a lungul istoriei, pînă în zilele noastre. Ce urmează pe firul narativ al mitului ține în mare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu prieteni de-ai mei, iar în casă se încinsese o petrecere, pe cinste. Eu am stat cuminte pe ici, pe colea, dar cu ochii la ceva argintiu, strălucitor, care era pe perete, într-un fel de galantar, cum se agățau pe atunci vasele, cănile, cănițele și capacele de la oale. Acel ceva mă obseda. Pe masă erau toate bunătățile. Nu doream cafelele aromate, nici paharele cu vin, nici dansul lor, nici prăjiturile minunate cu care coana Paulina mă îmbia mereu. Eu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sute de pași, în fața casei lui Victor, unde se termina strada Voinicilor și începea strada Arapului. Jugul era din lemn, cu o adâncitură pentru umeri, iar de cele două brațe erau legate niște lanțuri terminate cu niște cârlige în care agățam căldările din tablă. Fie arșiță sau frig, desculț, căram câte găleți de apă era nevoie pentru băut, spălat și gătit. Ulița, căci stradă nu era în nici un caz, era o spledoare! Nici tu asfalt, nici tu caldarâm sau trotuar, încât
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a stropi în părți nici un pic și el m-a lăudat. Făcusem noi și un soi de trambulină de pe care săream în apă. - Bine, știi să plonjezi. Dar acum înoată, dă din mâini și din picioare, uite așa, nu te agăța cu mâinile de fund. Am dat din mâini și din picioare și am izbutit. Dar până la această performanță, Țuți m-a băgat cu capul în apă nu știu de câte ori și câte gâturi din apa aceea noroioasă nam înghițit!? „Nu-i
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
unele ocazii când te întrebam “ce necazuri ai, poate te pot ajuta cumva” și tu tăceai. Eu făcusem cândva niște cursuri extrașcolare de canto clasic. Aveam, acum e târziu pentru a mai cânta (și totuși, câteodată mai fredonez vreun șlagăr agățat demult acolo, în mintea mea) o voce de tenor liric, destul de lucrată. Tu, Gică, nu ai avut nevoie de așa ceva, pentru că erai un om practic: “la ce-mi ajută asta, doar n-am să mă fac cântăreț!”, spuneai. Totuși, aveai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
melodie din muzica nostră ușoară veche, dar fals, și cu atâta încredere în arta lui încât trec cu paharul pe balcon; altul îmi repetă o întâmplare pe care mi-a relatat-o cu două zile în urmă; al treilea mă agață să-mi amintească că anul trecut a trecut pe lângă mine cumnată-sa și n-am salutat-o; al patrulea îmi zice că n-ar fi rău să pun și eu ceapă pe balcon, că și așa-i criză și n-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
n-am încăput acolo sus, dar cu puțină voință, mai cu scremete, mai cu ceva yoga făcută în prealabil, am rezolvat-o; numai că, stând într-o poziție precară, puțin comodă, cu un confort redus până la cota zero, m-am agățat de un cârlig al jugului de spate iar al doilea mi-a intrat în nas; în cap aveam o găleată golită pe mine, noroc că am două pijamale și mai târziu m-am schimbat, iar a doua găleată, pe jumătate
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
apa jur împrejur. În fine, m-am văzut în el, dar pentru că întârziase atât, era arhiplin. Cineva din spatele meu îmi ungea cu noroi pantofii la care frecasem atâta să le dau lustru. M-am indignat într-atât încât, așa cum eram agățat cu o mână de bara de deasupra mea, m-am hotărât să-i dau o lecție de bună purtare. Deci, m-am ridicat ușor în vârful pantofilor. Atunci individul și-a introdus vârful încălțărilor sale sub călcîiele mele. Apoi, beneficiind
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]