5,298 matches
-
Știri”, „Răspunsuri”, „Chipurile noastre”, „Biserica”, „Economie”, „Școală”. Colaborează cu articole și comentarii Petru Șpan, Nicolae Pora, Victor Eftimiu (și cu pseudonimele Daniel Vodena, V. Greceanu), V. C. Osvadă, Horia Petra-Petrescu. Se publică versuri de Maria Cunțan, Ion Pop-Reteganul, D. Teleor, Alice Călugăru și proză de Victor Eftimiu (Hanul de la Stena, un roman în foileton despre viața aromânilor), I. Chiru-Nanov, Caton Theodorian, Emil Gârleanu (reproducere), G. C. Ionescu, Cincinat Pavelescu ș.a. Se fac traduceri din Alphonse Daudet, Leonid Andreev, Mark Twain, Maxim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290068_a_291397]
-
e avansat până la gradul de general. Brutal cu subordonații, cazon și în familie, era la antipodul soției sale, Cleopatra, fiică a moșierului Nicorescu, sensibilă și cultivată. Întâiul lor născut (va fi urmat de trei surori, dintre care două, Florica și Alice, devin actrițe la Paris), C. face școala primară în orașul natal. Va fi avut preceptori și acasă, căci la nouă ani citea din clasicii francezi. Târziu, mărturisea că ar fi urmat ciclul secundar în șapte orașe, dar între 1892 și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
a contribuit la îmbunătățirea textului. Mircea Flonta, februarie 2008 O VIAȚĂ DE EROU? „A practica filozofia a fost pentru el o problemă de morală. A face asta numai pentru a câștiga într-un joc al inteligenței nu-l preocupa deloc.“ Alice Ambrose, Ludwig Wittgenstein. A Portrait Constantin Noica a spus odată că filozofia lui Wittgenstein nu îl atrage, dar că tot ceea ce află despre omul Wittgenstein îl fascinează. Că Noica era conștient de opoziția ireconciliabilă dintre orientarea gândirii sale și cea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
urmau să fie puse la dispoziția altor persoane numai cu aprobarea lui expresă. Wittgenstein protesta împotriva oricărei relatări publice a vederilor prezentate în lecțiile sale. Era convins că ele vor deveni în acest fel obiect al distorsiunilor sau al plagiatului. Alice Ambrose, care a făcut parte din cele două grupuri de studenți alese de Wittgenstein pentru a le dicta Caietele, lucra în această perioadă la o teză de doctorat sub îndrumarea lui Moore. Părți din teză, care purtau o puternică amprentă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a deosebirilor de clasă».“ (R. Rhees, op. cit., p. 272.) 95 Ibidem, p. 274. 96 Vezi D. Lee, op. cit., p. 196. 97 Vezi Wittgenstein, Sein Leben in Bildern und Texten, p. 299. 98 J. N. Findlay, op. cit., p. 120. 99 Vezi Alice Ambrose, „Ludwig Wittgenstein: A Portrait“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 2, pp. 270-271. 100 M. Drury, „Gespräche mit Wittgenstein“, în op. cit., p. 197. Un comentator a făcut o observație interesantă asupra rațiunilor perfecționismului stilistic al autorului Cercetărilor filozofice. Wittgenstein era
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de a face filozofie pe care îl ilustrează această scriere. Observația lui Engelmann a fost că dacă în Tractatus găsim întrebări și răspunsuri, apoi mai târziu Wittgenstein ar fi trecut de la forma categorică a propoziției la întrebarea socratică.27 Iar Alice Ambrose, una din persoanele căreia Wittgenstein i-a dictat Caietul albastru, a exprimat opinia că pentru el Tractatus-ul era deja de pe atunci „filozofie în sens tradițional“28. În sfârșit, Stephen Toulmin, care a fost studentul lui Wittgenstein în anii 1946-1947
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
istorisiri cu unele indicații explicite drept procedura cea mai potrivită pentru formarea și dezvoltarea exercițiului filozofic al gândirii. Primul rol al filozofului este să ofere celui care-l ascultă sau citește cât mai multe sugestii și imbolduri pentru căutările proprii. Alice Ambrose, care a editat note luate la lecțiile lui Wittgenstein din anii 1932-1935 și a făcut parte din grupul de studenți căruia Wittgenstein i-a dictat Caietul albastru și Caietul brun, își amintea: „Comparat cu limbajul Tractatus-ului, care folosea cuvinte
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
graphein, a scrie. Așadar, scriere camuflată/ascunsă. Prin steganografie se exprimă interesul pentru confidențialitate, întrucât scopul ei este de a include mesaje într-un anumit mediu astfel încât să rămână insesizabil. Un model conceptual cunoscut, propus de Simmons 1, este următorul. Alice și Bob sunt în pușcărie și doresc să pună la cale un plan de evadare; comunicarea dintre ei este posibilă doar prin intermediul gardianului Willie, dar dacă acesta va afla ce uneltesc pedeapsa lor va fi și mai dură. Așadar, ei
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
presupunem că g și N sunt cunoscute). Aceasta este referită ca și problema logaritmului discret pentru că x este logaritm din y în baza g (mod N), iar numerele sunt finite și întregi. Cu metoda Diffie-Hellman a schimbului de chei publice, Alice și Bob stabilesc cheia mesajului secret după cum urmează. Alice generează o cheie secretă xa și Bob o cheie secretă xb. După aceasta, Alice calculează o cheie publică ya, care este g ridicat la puterea xa modulo p, unde p este
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
referită ca și problema logaritmului discret pentru că x este logaritm din y în baza g (mod N), iar numerele sunt finite și întregi. Cu metoda Diffie-Hellman a schimbului de chei publice, Alice și Bob stabilesc cheia mesajului secret după cum urmează. Alice generează o cheie secretă xa și Bob o cheie secretă xb. După aceasta, Alice calculează o cheie publică ya, care este g ridicat la puterea xa modulo p, unde p este un număr prim (adică nu poate fi descompus în
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
g (mod N), iar numerele sunt finite și întregi. Cu metoda Diffie-Hellman a schimbului de chei publice, Alice și Bob stabilesc cheia mesajului secret după cum urmează. Alice generează o cheie secretă xa și Bob o cheie secretă xb. După aceasta, Alice calculează o cheie publică ya, care este g ridicat la puterea xa modulo p, unde p este un număr prim (adică nu poate fi descompus în produsul a două numere), g fiind mai mic decât p. Identic, Bob calculează o
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
adică nu poate fi descompus în produsul a două numere), g fiind mai mic decât p. Identic, Bob calculează o cheie publică yb, prin ridicarea lui g la puterea xb modulo p. Ei vor schimba valorile publice ale acestora. Apoi, Alice ridică cheia publică a lui Bob la puterea exponentului său, xa modulo p, în timp ce Bob ridică cheia publică a lui Alice la exponentul său, xb modulo p. Amândoi vor obține același rezultat, g ridicat la puterea xa și xb, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
publică yb, prin ridicarea lui g la puterea xb modulo p. Ei vor schimba valorile publice ale acestora. Apoi, Alice ridică cheia publică a lui Bob la puterea exponentului său, xa modulo p, în timp ce Bob ridică cheia publică a lui Alice la exponentul său, xb modulo p. Amândoi vor obține același rezultat, g ridicat la puterea xa și xb, iar rezultatul obținut va fi folosit de amândoi drept cheia K a mesajului. Matematic, totul se va exprima astfel: ya = gxa mod
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
gxa*xb mod p Deși în practică se folosesc numere foarte lungi, de câteva sute de cifre, pentru a ajuta la înțelegerea modului de funcționare, vom folosi numere mici. Exemplul 1 Să presupunem că p = 7, g = 3, cheia lui Alice xa = 1 și a lui Bob xb = 2. Vom avea: • Alice calculează cheia sa publică: ya = gxa mod p = 31 mod 7 = 3. • Bob calculează cheia sa publică: yb = gxb mod p = 32 mod 7 = 2. • Alice calculează K = ybxa
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
lungi, de câteva sute de cifre, pentru a ajuta la înțelegerea modului de funcționare, vom folosi numere mici. Exemplul 1 Să presupunem că p = 7, g = 3, cheia lui Alice xa = 1 și a lui Bob xb = 2. Vom avea: • Alice calculează cheia sa publică: ya = gxa mod p = 31 mod 7 = 3. • Bob calculează cheia sa publică: yb = gxb mod p = 32 mod 7 = 2. • Alice calculează K = ybxa mod p = 21 mod 7 = 2. • Bob calculează K = yaxb mod
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
3, cheia lui Alice xa = 1 și a lui Bob xb = 2. Vom avea: • Alice calculează cheia sa publică: ya = gxa mod p = 31 mod 7 = 3. • Bob calculează cheia sa publică: yb = gxb mod p = 32 mod 7 = 2. • Alice calculează K = ybxa mod p = 21 mod 7 = 2. • Bob calculează K = yaxb mod p = 32 mod 7 = 2. sau K = gxa × xb mod p = 32 × 1 mod 7 = 9 mod 7 = 2. Exemplul 2 Să presupunem că p = 5
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
p = 21 mod 7 = 2. • Bob calculează K = yaxb mod p = 32 mod 7 = 2. sau K = gxa × xb mod p = 32 × 1 mod 7 = 9 mod 7 = 2. Exemplul 2 Să presupunem că p = 5, g = 4, cheia lui Alice xa = 3 și a lui Bob xb = 2. • Alice calculează cheia sa publică: ya = gxa mod p = 43 mod 5 = 4. • Bob calculează cheia sa publică: yb = gxb mod p = 42 mod 5 = 1. • Alice calculează K = ybxa mod p
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
mod p = 32 mod 7 = 2. sau K = gxa × xb mod p = 32 × 1 mod 7 = 9 mod 7 = 2. Exemplul 2 Să presupunem că p = 5, g = 4, cheia lui Alice xa = 3 și a lui Bob xb = 2. • Alice calculează cheia sa publică: ya = gxa mod p = 43 mod 5 = 4. • Bob calculează cheia sa publică: yb = gxb mod p = 42 mod 5 = 1. • Alice calculează K = ybxa mod p = 13 mod 5 = 1. • Bob calculează K = yaxb mod
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
5, g = 4, cheia lui Alice xa = 3 și a lui Bob xb = 2. • Alice calculează cheia sa publică: ya = gxa mod p = 43 mod 5 = 4. • Bob calculează cheia sa publică: yb = gxb mod p = 42 mod 5 = 1. • Alice calculează K = ybxa mod p = 13 mod 5 = 1. • Bob calculează K = yaxb mod p = 42 mod 5 = 1. Sau K = gxa*xb mod p = 43x2 mod 5 = 4096 mod 5 = 1. Se observă că, în ambele cazuri, K ia
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Merkle au inventat o altă metodă, numită „trapdoor knapsacks”, bazată pe alt model matematic. Oricum, modelul lor a fost spart la începutul anilor ’80. Pentru a transmite un mesaj cu text clar către Bob, folosind sistemul cheilor publice, gen RSA, Alice generează cheia K a mesajului și o folosește prin intermediul criptosistemului convențional, cum ar fi DES, pentru criptarea mesajului. Utilizând criptografia prin chei publice, ea, de asemenea, criptează K, sub cheia publică a lui B, denumită KBobpub. Apoi, ea transmite atât
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
către Bob. Bob, la rândul său, apelează la propria lui cheie privată, denumită KBobpriv, pentru a decripta cheia K a mesajului, apoi el folosește cheia K pentru decriptarea mesajului. Modelul este redat sub formă grafică în figura 5.5. Teoretic, Alice poate să transmită textul către Bob folosind criptarea prin cheia publică a lui Bob, apelând doar la criptografia prin cheie publică. În practică, însă, nu se întâmplă așa, din cauza încetinirii procesului de transmitere prin mulțimea calculelor de efectuat. E mult
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
mesajelor de-a lungul unei mari perioade de timp, din cauza sporirii șanselor de a fi atacată. Perechea de chei publică-privată este uneori numită „cheia cheii de criptare”, pentru a o deosebi de cheia mesajului (cheia datelor criptate). Figura 5.5. Alice transmite un mesaj lui Bob folosind o combinație de cheie singulară și criptografiere prin cheie publică (prelucrare după Denning, D., op. cit., p. 302) Ca și Diffie-Hellman, sistemul RSA calculează exponențierile în aritmetica modulară folosind numere cu lungimea de câteva sute
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
secret db = 29 și îl calculează pe eb după formula eb × db = 1 mod (pb - 1)(qb - 1), ceea ce va conduce la eb × 29 = 1 mod (4 × 2), 29 × eb = 1 mod 8. Prin încercări succesive rezultă eb = 5. Dacă Alice dorește să transmită cheia K = 2 către Bob, ea o va cripta cu exponențierea din cheia publică a lui Bob, efectuând calculele: C = Keb mod Nb = 25 mod 15 = 32 mod 15 = 2. Când Bob obține cheia criptată o va
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
cheia criptată o va decripta folosindu-și cheia secretă drept exponent, prin calculul: K = Cdb mod Nb = 229 mod 15 = 2 (Se aplică mod (2 × 29, 15)). Se observă că s-a obținut valoarea K = 2 a cheii transmisă de Alice. 5.5.3. Semnătura digitalătc "5.5.3. Semnătura digitală" Inventarea criptografiei prin chei publice a adus două importante mutații valoroase. Prima, discutată anterior, permite transmiterea unui secret către o altă persoană fără să fie nevoie de o a treia
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
este întrebuințată pentru semnarea mesajelor, iar cea publică este folosită de o altă parte pentru a verifica semnătura. Modul de funcționare este redat în figura 5.6. După prezentarea suplimentară a algoritmilor semnăturii digitale să parcurgem pașii „dialogului” purtat de Alice cu Bob. Alice intenționează să semneze un mesaj. Ea va începe prin calcularea unei valori-rezumat a mesajului, care este determinată printr-o funcție publică de dispersie (hashing). În acest moment nu se folosesc chei. În pasul următor, ea va utiliza
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]