5,391 matches
-
242: se pare că a fost editorul celor trei cărți din Ponticele. Acestuia Ovidiu i-a dedicat un mic poem un fel de libellus în limba getică (sermone Getico) despre moartea lui Augustus care, după cum se va vedea, conține numeroase aluzii cu caracter politic. De altfel, din studierea operei ovidiene rezultă că răsunătorul nume Brutus, simbol al luptei împotriva tiraniei, e îmbogățit și de însușiri morale într-atât de înălțătoare încât îl transformă într-un adevărat simbol al eroului care luptă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
spiritual al personajelor de care este legat și prin nume. Fără îndoială, aparținea cercului republicanilor, deoarece un prieten prea fidel de-al lui Augustus sau un adept laș al politicii imperiale s-ar fi ferit să admită, din partea unor prieteni, aluzii la asasinii lui Cezar pe de o parte și la cei mai mari dușmani ai lui Augustus, pe de altă parte și chiar să recunoască insinuarea că în biblioteca sa bine dotată ar avea scrierile incriminatoare și compromițătoare ale unor
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
una dintre cei Șapte împotriva Tebei) care a țintit cu săgețile ei vreo divinitate. În această înșirare de exemple mitice și legendare Ovidiu exclude că vina sa ar putea fi comparată cu cea a respectivilor eroi: aici se face o aluzie evidentă la poziția lui Ovidiu față de Augustus, asemănat cu Jupiter, care i-a fulgerat pe Titanii rebeli și l-a îngropat pe conducătorul lor, Encelade, sub Etna. De aceea, Ovidiu nu i-a declarat război (civile) lui Augustus, cum va
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a subiectului nu era diferită de modul în care o trata Ovidiu însuși, în prezentarea episodului alungării regilor 298, poetul inspirându-se din anumite momente ale regalității, pentru a exalta libertatea republicană și a detesta tirania. Nu putea lipsi, așadar, aluzia la situația actuală: lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Superbus, devenea chiar lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Augustus. La aceleași concluzii ne duce titlul celuilalt epos, Bellum Siculum, care se referea la înfrângerea lui Sextus Pompeius, un subiect, oricum, exploziv. Cum
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
elemente: în primul rând, trimiterea la Falaris, pentru a sugera aici persoana împăratului. Fără îndoială, o asemenea comparație compromițătoare și dură, chiar dacă indirectă, nu era deloc menită să-l măgulească pe Augustus. Prin asemenea dezvăluiri, care sunt de-a dreptul aluzii, se trădează adevăratele sentimente ale lui Ovidiu față de împărat. Repetăm: nu este singurul fragment din operele de exil ale lui Ovidiu, în care Augustus este comparat cu astfel de tirani și chiar monștri istorici și de legendă. Și nu suntem
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Fabiei). "Gloriei râvnite îi place să urce pe căi abrupte. Cine l-ar cunoaște pe Hector, dacă Troia ar fi fost fericită? Calea spre virtute se deschide în mijlocul relelelor publice (Publica virtuti per mala facta via est, v. 76)". Câte aluzii la situația prezentă nu numai a lui Ovidiu, ci a Imperiului! "Virtutea, care se ascunde, care zace necunoscută în evenimentele fericite, apare și se afirmă în evenimentele potrivnice". (v. 79-80) Quae latet inque bonis cessat non cognita rebus, Apparet virtus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
recunoașterii exprese a lui Ovidiu, celor "doi sau trei, unul sau doi" prieteni intimi, care nu l-au abandonat pe poet în momentul dizgrației și, dat fiind că la aceștia "doi sau trei, unul sau doi" prieteni intimi se face aluzie și în Tristele, printre destinatarii acestor ultime scrieri trebuia să figureze, mai mult ca sigur, și Paulus Fabius Maximus 367. Nu numai apropierea care îl lega pe Ovidiu de Paulus ne împinge să subscriem la o asemenea concluzie, ci și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
à perpétuité, était prononcé par le Senat ou par le tribunal; le bannissement, temporaire, l'était par le prince". Cfr. și TH. J. JONGE, op. cit., p. 5. 119 Tristia, II, 185-196. 120 Este dificil de spus dacă termenul alii face aluzie la cazuri concrete și la cine se referă. 121 Cfr. KLEINFELLER, art. Relegatio în RE, col. 564-565, din care obținem passim. 122 Cfr. WALTHER KRAUS, art. cit., în RE, col. 1916. Ovidiu insistă asupra caracterului de relegatio și nu de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
16, Epist. ex Ponto, I, VIII. Nu o singură dată acești regi le-au dat de furcă romanilor: cfr. G.M. COLUMBA, L'Impero Romano, Vallardi, Milano, 1944, p. 269-270. Când sulmonezul i se adresează regelui Cotys, oare vrea să facă aluzie la această inconstanță a sentimentelor lui față de romani, în special față de împărat? Dacă ținem cont de întregul context al epistolei pe care o analizăm, se pare că da. 221 Pe această temă s-ar putea menționa cu unele noi aspecte
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu flăcările senzualității și îl răcește cu „angoasa” sa de sorginte livrescă. Levitația, zborul, desprinderea gesturilor de trup, motive frecvente de la Nichita Stănescu încoace, realizează un scenariu al căderii în hăuri și al azvârlirii mitice în jos a lui Hristos (aluziile la crucificarea Basarabiei sunt evidente). Romanul Gesturi (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova) este un poem existențial cu substanță epică vagă, structurat sub formă de silogism cioranian despre moarte, nimic și neliniștile ființei. SCRIERI: Lumina proprie, pref. Eugen Lungu, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală. Heliade este mai mult decît alți poeți ai timpului un moralist neînduplecat, la mînie (Ingratul, Un muieroi și o femeie, În fabule) scoate urlete de indignare. Își copleșește, realmente, adversarul prin aluzii din ce În ce mai compromițătoare pînă ce poemul devine un blestem teribil: „Să urli de turbare cînd ți-or cădea blesteme A două inimi calde ce tu le-ai dezunit Și-n viața de acuma, și-n cea de apoi vreme: Să tremuri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
număr de noțiuni, categorii morale și sociale. Figurile spiritului, strategia lui pot fi În continuare urmărite, Însă cu puține rezultate care să intereseze, cu adevărat, acel mod specific de apropiere a universului dinafară, propriu oricărui poet. SÎnt texte cu multe aluzii, dar fără subtexte. Puține nuanțe scapă rațiunii ordonatoare. Poemul trăiește la suprafața lui, mesajul este manifest, figura unui discurs se constituie de obicei dintr-o juxtapunere de judecăți morale (simple sau dezvoltate): „să stăpînim durerea care pe om supune”, „Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
multă e și uriciune multă. Bărbatul temător Își Învață nevasta curvă.” .................................................................................... „Decît să-și păzească cineva nevasta, mai bine crîngul cu iepurii...” .................................................................................... „Ci cînd vei să-ți iei nevastă, Uite-te la mumă-sa și cunoaște pe fie-sa”. Unele aluzii la moralitatea femeii sînt crude: „Cățeaua pîn’ nu pleacă prin mahala Clinii nu se ia după ea. ........................................... Și curvele poartă rochi Dar le cunoști după ochi...” Văzînd și aceste exemple, putem trage o concluzie: Anton Pann nu este decît Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sociologic de Mirel Bănică cu trimiteri pertinente la: a) relația BOR cu mass-media; b) relația cu intelectualii; c) plasarea BOR într-un context social realist; și d) secularizare. Un text provocator și interesat este și cel referitor la ,,Religia Bio". Aluzia este la imensul interes și chiar la fetișizarea în anumite medii a mâncării tradiționale, fără adausuri comerciale, aditivi și conservanți. Religia Bio este o veritabilă pledoarie împotriva ,,laptelui chinezesc forjat cu melamină". O religie seculară, cum ar spune autorul, care
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
în „Luceafărul”. Debutează editorial în 1971, cu volumul Poeme, care va fi urmat de alte câteva cărți de poezie. A colaborat la „Luceafărul”, „Almanahul literar” al Asociației Scriitorilor din București, „Analele Universității București”. Lirica este la B., de sorginte cerebrală. Aluziile livrești - nu puține - se încadrează firesc în fluxul discursului poetic, înfiorat de o acută senzație de neliniște, de teamă, dar o teamă calmă, niciodată transformată în panică. Trăindu-și cu luciditate destinul, ca pe un dat ce nu poate fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285517_a_286846]
-
al vieții și păstrându-și mirosul putrefact. Despre Izidor Mânecuță: cioburi (scris în 1975 și editat în 1990 la Tel Aviv) S. crede că este cel mai sincer text al său, adică cel mai direct și cel mai „citeț”, privind aluziile la perioada trăită în România. Într-o construcție liniară și alegorică, protagonistul, un funcționar care se ocupă cu „organizarea muncii”, își redactează manuscrisul pe propria-i piele; acest fapt nefiind acceptat de autorități, Izidor Mânecuță va suporta consecințele. Autorul îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
1994; David rege, București, 1991; Parastasul, București, 1994; Funérailles à Bucarest, tr. Sanda Peri și Monica Costandache, Tel Aviv, 2000. Repere bibliografice: Magdalena Popescu, „Camera copiilor”, RL, 1969, 48; Sonia Larian, „Camera copiilor”, VR, 1970, 2; Ioana Pârvulescu, Iluzii și aluzii, RL, 1994, 28; Solo Har, Generația confruntărilor, Tel Aviv, 1994, 250-253; Adrian Marino, Moarte și umor negru, OC, 2000, 14; Popa, Ist. lit., I, 831, II, 864; Cristofor, Țara Sfântă, II, 111-113; Aczél, Scriitori rom. Israel, 136-138; Iulia Blaga, Fantasme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
arate În ce constau «stângăciile» despre care vorbește, nici să-I Îndrume concret cu folos. Tovarășului N. Negrune, tânăr Începător din Buzău, Marginaliile Îi hărăzesc aceeași soartă. I se reproduce un mic fragment din poezia Păsările negre, dar În afară de o aluzie la «pastișă», articolul nu vorbește decât despre «simboluri folosite cu multă pregnanță». (Ă). De-a dreptul formalistă și lipsită de sens apare aprecierea asupra poeziei tovarășului Dumitru Drumaru, tânăr poet descoperit și educat de Filiala din Cluj a Uniunii Scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
70km), o fortificație asemănătoare dar orientată invers contra atacurilor din afară. Caesar, La Guerre des Gaules, VII, 72-75 (trad. L.A. Constans, Paris, Belles Lettres, 1964, p.263-265) Textul lui Cezar descrie în detaliu lucrările contravalației din fața Alesiei; ultimele rînduri fac aluzie la circumvalația (val de apărare) orientată către exterior. Situl de la Alesia a dat naștere la numeroase polemici. Mai multe localități l-au revendicat, mai ales Alaise la 25 km de Besançon și Alise-Sainte-Reine în Burgundia. Începute la inițiativa lui Napoleon
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în funcție de recensămintele făcute sub Dioclețian pentru capitatio-jugatio. Se constată aici abandonarea cîmpurilor, proasta stare a viei de la Arebrignus, actuala zonă de la Beaune și de la Nuits, deja celebră în epoca acea și, în sfîrșit, deteriorarea rețelei de drumuri. Sfîrșitul textului face aluzie la o vizită pe care a făcut-o Constantin la Autun în 311. DOCUMENT 2 Milostenia Sfîntului Martin "Așa se făcu că într-o zi, cînd nu avea asupra lui decît armele și o simplă manta de soldat, în toiul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
departe de a fi dovedit că, în acestă epocă cu cronologii incerte, o proporție semnificativă din populație va fi așteptat sfîrșitul lumii cu ocazia celei de-a o mia aniversări sau mai degrabă comemorări a lui Hristos, în 1033. Cîteva aluzii, foarte rare, la temeri de acest gen le prezintă însoțite imediat de citate *biblice: omul nu poate cunoaște "nici ziua nici ora". Aceasta este atitudinea dominantă, cea a ecleziasticilor. Marile defrișări. Sfîrșitul lumii? Sau sfîrșitul unei lumi? Autorii secolului al
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
hieroglifele văzute pe un anumit cașalot, o uluitoare placă înfățișînd vechile caractere indiene gravate cu dalta pe faimoasele palisade hieroglifice de pe malurile cursului superior al fluviului Mississippi. întocmai ca acele stînci misterioase, tainica balenă rămîne indescifrabilă în inscripțiile ei. Această aluzie la stîncile indiene îmi amintește de încă un lucru. Pe lîngă toate celelalte fenomene legate de aspectul său exterior, cașalotul are adesea pe spate și îndeosebi pe margini, niște linii neregulate și șterse în bună parte, din pricina numeroaselor zgîrieturi și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încheieturilor. în ochii lui se citea un delir fanatic, adînc înrădăcinat. De îndată ce-l zări pe acest personaj, Stubb exclamă: Ă El e! El e! El e măscăriciul cu poale lungi despre care ne-au vorbit cei de pe Town-Ho! Stubb făcea aluzie la o poveste ciudată în legătură cu Ieroboam și cu un anumit membru al echipajului său, poveste pe care o aflase atunci cînd „ Pequod“ se întîlnise în larg cu Town-Ho. Potrivit celor spuse atunci și amănuntelor pe care aveam să le cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
clipă și de care cititorul trebuie să-și aducă aminte pentru înțelegerea unora dintre capitolele ce urmează. în legătură cu această problemă a văzului leviatanilor poate fi ridicată încă o chestiune foarte stranie și încurcată. Mă voi mulțumi însă cu o simplă aluzie. Atîta vreme cît ochii unui om sînt deschiși pe lumină, actul vederii este involuntar, cu alte cuvinte omul vede mașinal orice obiect aflat în fața lui. Totuși, experiența ne învață că, deși putem cuprinde dintr-o singură privire lucrurile din fața noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
e atinsă o membră a școlii-harem, tovarășele sale înoată în juru-i, pline de solicitudine, zăbovind uneori atît de îndelung și atît de aproape de rănită, încît pînă la urmă cad ele însele pradă vînătorilor. Capitolul LXXXVIII PEȘTI CAPTURAȚI ȘI PEȘTI PIERDUȚI Aluzia la waif și la țăpoaiele cu waif făcută mai înainte, necesită oarecare explicații în legătură cu legile și regulamentele vînătorii de balene, pentru care waiful constituie poate cel mai important simbol. Se întîmplă adesea ca, atunci cînd mai multe baleniere navighează împreună
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]