15,888 matches
-
seama că nu voi rezista multă vreme, că bătrânii erau mai puternici în neputințele lor decât mine. Ei aveau de partea lor o armă împotriva căreia nu puteam face nimic, contradicțiile mele. Tot ce-mi stătea la îndemână era să amân înfrângerea, capitularea. Atât. În zadar înghițeam somnifere ca să pot adormi și visam că într-o bună zi, sculându-mă, îi voi vedea pe toți îngenuncheați pe coridoare, așteptând să trec printre ei și să-i iert. Mă mințeam. Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În ce atmosferă a avut loc reuniunea de la Wilhelmsbad. Prin recuzarea unei autorități ca de Maistre, Willermoz a fost pus În minoritate, și nu s-a putut realiza decât cel mult un compromis. S-a menținut ritul templier, s-a amânat orice concluzie privitoare la problema originii, ce mai, un eșec. Acela a fost momentul În care linia scoțiană a pierdut ocazia: dacă lucrurile ar fi mers altfel, poate că istoria secolului ce venea ar fi fost alta.“ „Și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Și Wakefield regretă trecerea erei păgîne și mai că i-ar veni să-l Îmbrățișeze pe Bătrînul țap, dar are de Încheiat o afacere. — Ce-ai zice dacă ai avea ocazia să mai reduci un pic din trudă și să amîni cîte ceva din aste ridicări escatologice? Dă-mi șansa de a-mi găsi adevărata viață. Dacă reușesc - și tu ești cel care va judeca asta, de bună seamă - Îmi văd mai departe de traiul meu. Dacă nu...ei, bine, faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-mă de ceea ce vreau. Nu vreau să aud niciodată pistolul de start. Acasă, Wakefield este stăpînul universului său. Departe de casă, este doar un pasager care zboară frecvent, un trepăduș anonim, un...cronic. Ce? Un anunț. Zborul lui a fost amînat, rătăcește prin mulțimea grăbită, nesimțită, exigentă, obraznică și absorbită de propriul buric. Nimeni nu pare că-l vede; toată lumea vorbește la celulare, pășind orbește. Îi trimite Zeldei un e-mail bombastic: „Ai dat greș. SÎnt blocat În mijlocul pustiei.“ CÎnd zborul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să se strecoare în așternut, iar ea simți căldura trupului lui Jack, lipit de al ei. Îi săruta pielea catifelată de la baza gâtului, o mângâia, îi alunga durerea cu dorința lui pătimașă. Îi simțea deja erecția, însă el se abținu, amânând momentul, iar mâna îi alunecă în jos, gândindu-se la plăcerea ei. În schimb, ea îl cuprinse în brațe și-l călăuzi până când pătrunse înăuntrul ei, umplând-o, cufundându-se în ea, până când uitară de orice altceva în afara clipei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
apuce să-i dea replica. Fran scoase dosarul cu planurile ei legate de costurile și partea practică pentru Fair Exchange și își căută calculatorul. Însă alte întrebări, mai spinoase, i se învârteau în minte. Oare ar trebui să încerce să amâne nunta? Dar, dacă ar face-o, starea tatălui ei s-ar putea agrava și o îngrozea perspectiva de a face nunta fără ca el să fie de față. Deodată simți că i se făcuse o foame de lup. Și era genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
m-am întrebat dacă n-ai vrea să mergi să bei ceva. — La ora asta? Jack rânji. — Sunt destule locuri. — Și sunt convinsă că tu le știi pe toate. De fapt, dat fiind că tocmai terminase treaba pe care o amânase de câteva săptămâni, Fran era în vervă. N-ar lua-o în nici un caz somnul. Și, după toate grijile legate de tatăl ei și de lansarea ziarului, simțea nevoia să-și facă de cap. În regulă, hai. Își strânse lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Piața Rahova. O clipă urmăream Știrile sau un film, apoi cădeam și dormeam. Sub biroul copilului, îmbrăcat cu canadiana pe canapea, dormeam unde găseam loc liber, între urși și tigri de pluș. A doua zi, de la capăt. Izolarea în Rahova amâna în mine orice relații. Credeam că le țin într-un echilibru. Ignoram și eram ignorat. N-am știut multe despre lumea exterioară. Interviurile sau reportajele pentru Cațavencu, le făceam vinerea, după ce trăgeam cu ochiul la ziarele de pe mesele comandanților. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
frânturi din discuția cu mine cu care eu nu sunt de acord, vă promit că vă dau în judecată. Cu stimă 06.06.2003 Cartea pe vremea aceea nu era pe piață. Nu era scrisă. Pur și simplu. O tot amânam. Nu știam cum s-o scriu. Amânarea ei a dus la pierderea lui Remus din carte. A spus, când l-am văzut, că el nu mai vrea să fie în carte. El nu apare lângă meseviști. Era superior. Ce povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Trandafir, de sub un cerb, făcea cartofi prăjiți în sobă cu lemne. „Era băiat ascultător, deștept, nu se apleca să fure nici o hârtie de pe jos. Dădea bună dimineața, bună ziua. Suntem foarte amărâți... sunt și lovit de mașină și doctorul mă tot amână să-mi scoată tija, mă amână de juma’ de an. Era muncitor la Casa Albă, la București. S-a îmbârligat cu unii și i-a dat lu’ mama un pumn și i-a zis, mamă, eu nu mai țin cont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
prăjiți în sobă cu lemne. „Era băiat ascultător, deștept, nu se apleca să fure nici o hârtie de pe jos. Dădea bună dimineața, bună ziua. Suntem foarte amărâți... sunt și lovit de mașină și doctorul mă tot amână să-mi scoată tija, mă amână de juma’ de an. Era muncitor la Casa Albă, la București. S-a îmbârligat cu unii și i-a dat lu’ mama un pumn și i-a zis, mamă, eu nu mai țin cont ce fac. Și, uite, și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Cine demnă e de stimă, Are ritm și are rimă? Poezia Când se miră, când întreabă, Și-i isteț nevoie mare. E într-una pus pe treabă Și-are mare căutare. Iar când s-a-nfrățit cu-o mână, Lecția nu o amână. Scoate texte la iveală Cu pastă sau cu cerneală. Am găsit și eu cărarea Și v-o spun pe cea mai dreaptă: Cine pune întrebarea Și răspuns mereu așteaptă? Eu n-am voie să vi-l spui, Dar e tot
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
greață, apoi îmi spun că nu toate focurile sunt aprinse de Inchiziție și nu toate te silesc să abjuri. Nimeni nu-mi cere, pe aceste coline, să înfrunt altceva decât ploaia, vântul și amintirile. Iar când mă simt prea singur, amân amintirile pentru mai târziu și încerc să mă culc. Ziua n-am vise și mă pot odihni. Într-o zi, când am deschis ochii, am zărit un șarpe în iarbă. L-am gonit și n-a fost nici o problemă. Aici
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
făcut o percheziție și au arestat-o. ― Julia n-a bănuit nimic? ― În legătură cu ce? ― Cu ce lucrai. ― Nu făceam o treabă murdară. Nu ridicam ruguri, nu le dădeam foc, nu torturam. Cu toate acestea, m-am ferit să-i spun. Amânam. Numele Inchiziției era prea infamant. M-am temut că mă va disprețul ― Și nu te-ai dus s-o scoți din ghearele lor? ― După arestarea Juliei, am trăit câteva zile și nopți de coșmar. Am pornit de mai multe ori
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de al doilea soț, Agilulf, în loc să guverneze, făcea pe purtătorul de cuvânt al mamei sale. La cei douăzeci și trei de ani nu reușise să lase gravidă o femeie, și căsătoria cu Alimunda, fiica regelui francilor Theodebert, continua să fie amânată. Se zvonea că nu ar fi fost în stare să satisfacă o femeie, deoarece era obsedat de mama sa. Și amândoi erau bănuiți că puneau la cale vânzarea libertății longobarde către bazileul de la Bizanț, prețul fiind unificarea creștinilor sub jurisdicția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să dea curs judecății. Litigiile nu erau multe, și le-a judecat cu o surprinzătoare obiectivitate, luând hotărâri înțelepte. Ducii nu i-au dat mare atenție, plini de mânie cum erau. După ce a vorbit în șoaptă cu Pietro, regele a amânat judecata pentru a douăzeci și doua zi din august, tot la Verona. S-au auzit proteste, iute pacificate de Arioald din Torino. - Să-i acordăm regelui aceste puține zile de răgaz. Să se-ntoarcă la Pavia și să decidă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în cancelarie cu porunca să compileze un caiet de legi longobarde, amenințându-l cu dezmoștenirea. Când și când mergeam și la Gundenperga, ca să-i mai cer ceva sfaturi. Pe la sfârșitul lui septembrie mi-a spus că nu mai putea fi amânată o clarificare între Rotari și papă, deoarece bizantinii încercau să convingă curia romană că discordiile dintre catolici în privința monotelismului erau stârnite de noi. Papa nu credea într-o asemenea aberație, dar se temea de un război. Singura sa dorință era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îi vorbeam de refuzul ei de a se-ntoarce la Pavia, cu greu își ascundea un gest de iritare. Prin iulie, această nouă boală a încetat de tot, dar era prea târziu ca să punem la cale un război. Așa că am amânat totul pentru primăvara următoare. Rotari era sigur de tronul său și era respectat și de catolici, deoarece nu se amesteca în jurisdicția lor spirituală și cu atât mai puțin în controversele lor teologice. Fiecare facțiune își vedea de treaba ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vorbim despre altceva. Ai găsit la Bobbio ceea ce căutai? După care a revenit imediat la starea ei. - Mă poți învăța ceva care să-mi micșoreze teama și durerea ce se însoțesc cu moartea? Am ocolit cât am putut subiectul, ca să amân răspunsurile cel puțin cu câteva zile, și am început să-i povestesc despre viața la abație și despre învățătorul meu. Când, în cele din urmă, am ajuns acasă, eram pur și simplu deznădăjduit. Nu l-am găsit pe Ansoald, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
viață a unei italience născute În anii ’70. Următorii treizeci de ani aveau să fie cei mai buni. Nu va mai comite aceleași greșeli. Următorii treizeci de ani Îi va gusta clipă de clipă. Va Încerca să realizeze tot ceea ce amânase. Mai este timp. Mai este timp. Îi spuse patroanei să treacă totul În contul ei, căci Își uitase cardul de credit și avea să se Întoarcă mâine. Proprietara Înghiți În sec, palidă, dar nu Îndrăzni să protesteze. Doamna Fioravanti cheltuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prieteni. Și bătrânețea, și suferința, și boala, tot ceea ce-ți rezervă viața - nu doar clipele fericite ale așteptării și ale pasiunii, care nu Înseamnă viață, ci doar o soluție diluată a acesteia, o caricatură. Dar Dario n-o făcuse. Amâna mereu. La Început cu un pretext, mai apoi chiar fără el. Iar acum nu mai era doar un obscur jurnalist al unei televiziuni particulare, ci devenise Mister Verità, cel pe care oamenii Îl recunoșteau pe stradă și căruia Îi solicitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
privea cu ochii căscați. Îi avea foarte Întunecați, aproape negri, ciudat de strălucitori. — Ei bine, nu, nu chiar, spuse Dario. A fost o scenă foarte tristă. De aceea Încerc să ajung la o Înțelegere cu ea. Mă rog, trebuie să amânăm. Ne vedem vinerea viitoare la Saturnia. Oricum vom sărbători. Va fi la fel. Va fi chiar mai bine. Sasha ridică ochii spre cer. Clădirile din Piața Spania păreau să se prăbușească peste el. În spatele crucii scheletice a unei biserici plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
strâmb și dezarmat era o putere insuportabilă - puterea de a-l opri. Intră În cameră. Își simțea picioarele moi, ca de unt, iar mâinile-i tremurau. Dar, la urma urmelor, chiar trebuia să o facă acum? Era mai bine să amâne - să-și acorde timpul de a deveni din nou stăpân pe sine. Compania lor Îl transformase. Ar fi fost mai ușor În timp ce dormeau. Nu ar fi suferit. Nici măcar nu și-ar fi dat seama. Somnul nesfârșit. Nici o durere. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Moartă și îngropată! Apoi plecase însoțit de servitor spre pivnița în care îl aștepta minunea: omul cu puteri de zmeu, prins ieri în Târgoviște, adormit cu buruieni și adus acum la Șotânga. Pampu-Zogru nu-i făcuse însă cine știe ce impresie, așa că amânase probarea lui. Voia să-l pună să ridice buștenii rămași în mijlocul curții încă din toamnă. Și pe urmă... avea planuri. Dar tocmai când ieșea din pivniță o văzuse pe Ghighina alergând pe aleea grădinii și începuse să urle și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ionescu. Sunt Josh Mollner. Bărbatul vorbea cu greutate românește, iar din creierul lui Victor Ionescu, Zogru a aflat repede că i-l trimisese senatorul Petrică Staicu: Nu e nimic serios, vorbește și tu cu el, promite-i și pe urmă amână-l până renunță. Josh Mollner moștenise o casă de la bunicul său, pe care comuniștii o confiscaseră și o vânduseră. Voia ca acea casă, despre care spunea că este monument istoric, să fie transformată în muzeu: - Nu, domnule, n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]