5,855 matches
-
bucurie. „Cîntarea României“ La televizor, „Cîntarea României“ era un program plic ticos, cu „corurile reunite“ așezate în perspectivă și poezii patriotice. În ce mă privește însă, „Cîntarea României“ a fost motivul pentru care liceul ne-a cumpărat mie și cîtorva amici o stație de amplificare „Club 2000“ (cu trei intrări, egalizor și boxe înalte de un metru) și o chitară electrică de 1600 lei, o copie după Gibson, făcută la Reghin. Liceul avea un bass foarte vechi, stil „lopă țică“, eu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
era că trebuia să dureze cît mai mult, dar întrebarea se punea - ce faci în tot acest timp ? Un film cehoslovac mi-a oferit un detaliu în plus : un tînăr dezinhibat și-a luat la un moment dat peste picior amicul și i-a zis : „Tu nici măcar nu știi că trebuie să-ți ții respirația cînd săruți“. Aha ! deci regula de bază, pe care trebuie s-o știe orice ageamiu, este cea cu ținutul respirației. Problema era însă ce te faci
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fost tot în deplasare - la Costinești. De data aceasta, a rămas doar o tentativă. Îmi plăcea de o tipă (eu eram printr-a zecea, ea în anul întîi de facultate) și, pentru că fetei îi mai făcea avansuri și un alt amic de-al meu, m-am hotărît să acționez : am invitat-o să vedem răsăritul de soare. L-am rugat pe un alt prieten să-mi dea ceasul lui electronic cu șapte melodii, pe care l-am pus să sune la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și simplu. La întoarcere a fost încă și mai rău, fiindcă plaja se populase deja și, în văzul tuturor, chiar că nu puteam să o mai fac. Ce s-o mai lungesc ? - am ajuns în cele din urmă la cearșaful amicilor noștri și eu nu rezolvasem deloc problema. Ca să mai îndrept situația, am întrebat-o pe tipă dacă i-e foame (pierduserăm amîndoi masa de dimineață) și m-am dus să cumpăr niște pateuri. Cînd m-am întors la cearșaf, Carmen
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Ca să mai îndrept situația, am întrebat-o pe tipă dacă i-e foame (pierduserăm amîndoi masa de dimineață) și m-am dus să cumpăr niște pateuri. Cînd m-am întors la cearșaf, Carmen a mea stătea întinsă la soare lîngă amicul cu pricina, ea cu capul pe umărul lui, el frecîndu-și bărbia de obrazul ei ; amîndoi cu ochii închiși. De-abia în anul următor, tot la Costinești, aveam să mă inițiez în fine în arta sărutului. Am cunoscut, într-o seară
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mers într-o excursie cu clasa la Gura Diham și am invitat-o și pe ea. La cabană ne-am cazat eu cu Preotu’, iar ea în cameră cu o colegă de-a noastră de clasă, una Izabel, pe care amicul meu o pipăia prin pauze și îi băga mîna în chiloți cînd ne dădeau filme educative în laboratorul de chimie. Firește că imediat după ce ne-am instalat în camere am facut rocada. Eu cu Ioana, Preotu’ cu Izabel. Venise momentul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe meleagurile îndrăgite ale copilăriei? Vizita Început de Florar, cu zile calde, luminoase și îmbietoare la plimbări și evadări în natură. Când soarele parcursese ceva mai mult de un sfert din drumul său celest, Dumitru Dascălu bătea la poarta gospodăriei amicului său din tinerețe, trăitor într-o casă mică, dar cochetă, dintr-un cartier mărginaș al orașului. Căsuța împrejumuită de cerdac pe trei laturi, amplasată ceva mai în interiorul proprietății pentru a fi ferită de praf și de zgomot are fața spre
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de acea operă de artă a naturii umane. Înțeleaptă și iubitoare, Mărioara i-a iertat acea escapadă vizuală. Știa că bărbații la orice vârstă sunt captivați irezistibil de eternul fumos feminin. Reveniți în scurt timp la realitățile momentului, cei doi amici și-au reluat discuția de unde rămăsese. Gazda, dorind să afle mai multe despre motivația orientării amicului său spre arta cuvântului scris, a dat slobozenie unui gând care îl frământa de mai multă vreme: Unii spun că te-ai apucat să
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
escapadă vizuală. Știa că bărbații la orice vârstă sunt captivați irezistibil de eternul fumos feminin. Reveniți în scurt timp la realitățile momentului, cei doi amici și-au reluat discuția de unde rămăsese. Gazda, dorind să afle mai multe despre motivația orientării amicului său spre arta cuvântului scris, a dat slobozenie unui gând care îl frământa de mai multă vreme: Unii spun că te-ai apucat să scrii și să publici pentru a-ți satisface orgoliul de intelectual plurivalent. Alții cred că te-
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
recuperarea cheltuielor cu tipărirea cărților este o utopie. De ce mai scrii? Dumitru Dascălu rămâne pe gânduri și cumpănește dacă este cazul să se aventureze într un răspuns care, oricât s-ar strădui, nu-i este la îndemână. Să-i spună amicului său că face acest lucru din plăcerea de a scrie, din dorința de a lăsa pentru posteritate ceva dăinuitor și util? Nu! Îl lasă pe prietenul său să găsească răspunsul. Nu mi-ai vorbit despre proiectele tale - încearcă o provocare
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și înghesuiala, precum și graba șoferilor, l-au făcut să rămână multă vreme în acel loc. Sătul de atâta așteptat și de stat în picioare, și-a amintit că este un tramvai care îl poate duce până în apropierea străzii unde locuiește amicul său. Cu pași mărunți și nesiguri s-a îndreptat într-acolo. Ca un făcut, și aici era lume multă, nerăbdătoare să prindă un loc în tramvaiele care soseau. Între timp, soarele trecuse bine de cumpăna zilei încălzind cu multă dărnicie
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
asfințit. Gândurile au început să i se învălmășească și să-l neliniștească. După multe ore de când a plecat de acasă nu ajunsese nici la jumătatea drumului spre destinație. Când a trecut atâta timp? Altădată ajungea una, două la bunul său amic sărind dintr-un tramvai în altul sau dând fuga după cel ce era gata să plece din stație. Acum... Acum stă și chibzuiește dacă mai are timp să ajungă în cartierul mărginaș, să stea câteva ore împreună cu prietenul său de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mnemic al celor care s-au născut și au copilărit acolo, reprezentând avuția lor de neprețuit. Apare, firesc, întrebarea: ar putea cineva să se despartă de trecut chiar dacă dorește acest lucru și mai ales să-l vândă? Un foarte bun amic, pe care l-am provocat la un dialog pe această temă, a făcut următoarea remarcă: și tu oferi spre vânzare amintirile pe care le-ai evocat în cărți. De ce condamni pe alții? Am luat spusa lui ca pe o glumă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ne-ar da câștig de cauză. Gânduri îndoliate În anul care s-a scurs de la trecerea în neființă a poetului Mihai Munteanu, gândurile mi înnegurate s-au îndreptat în flux continuu spre Cordăreni, acolo unde, în colțul de rai pământean, amicul meu își trăia singurătatea și își scria cărțile. Mi-e dor, frate Mihai, de taifasurile noastre susținute în înconjurul de verde sănătos al curții tale, de clipele de tihnă sufletească, de cântecul păsărelelor ce sălășluiau în crângul des și răcoros
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
le oferea cu dărnicie. Păstrez în memorie un fapt aparent banal dar plin de semnificație pentru ceea ce însemna dragostea lui Mihai Munteanu pentru natură, și pentru întregirea portretului personalității lui. Într-una din frecventele mele vizite la Cordăreni, îi spuneam amicului meu că mi-am înlocuit geamul de la dormitor, care avea cercevelele deteriorate de vreme și de intemperii, cu altul, termopan, prin care nici zgomotele nu pătrund în interior. - Eu nu aș face așa ceva pentru nimic în lume! a fost reacția
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ei era transformată într-un adevărat ceremonial sărbătoresc la care erau invitați și prietenii. Un ceai cu floare de tei, conservată după un tipic anume, cu zahăr cât mai puțin și cu aromă din belșug, era un adevărat deliciu pentru amicul meu. Vizitele pe care i le făceam erau prilejuri de bucurie și de tihnă sufletească pentru amândoi. I se lumina fața și i se unduia glasul când povestea despre oaspeții care i-au călcat în bătătură și i au onorat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
într-un fel lucruri pe care le știam altfel sau afirmând impresii și convingeri cu totul opuse impresiilor și convingerilor mele, fără a putea stabili cine dintre noi se găsea în eroare! Astfel de curând, într-o zi, am cerut amicului meu Scrutator de la "Adevĕrul" să-mi confirme un fapt petrecut de demult, în timpul când eram încă în școală, amândoi, la Liceul Național din Iași. Ți-aduci aminte, îi spun eu, cum în ora aceea de desen (în clasa a cincea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o faimă și o putere de atracție, de care cei care au trecut pe acolo își aduc încă bine aminte. Restul drumului l-am făcut deci noaptea. Trenul se înfundase în întuneric. Zgomotele lui îmi păreau mai puternice. Ca și "amicul domnului Teste", începeam să simt (să simt, nu să înțeleg; personajul lui Paul Valéry înțelegea lucrul acesta) că, în viteza lui, în furia lui monotonă, trenul meu avea o idee fixă: Iașul. Trenul meu și cu mine bineînțeles, pentru că, până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe lângă " Marele Otel Traian", pe lângă Otel România... Un moment... Vedeți colo, în urmă, în fața Orfelinatului Neuschotz, ghereta de lemn boită în albastru deschis, care-și deschide ușa primitoare și fereastra decorată cu toate fructele sezonului? E ghereta lui Ghiță olteanul, amicul, confesorul, tăinuitorul nostru, adică a absențelor noastre nemotivate de la orele de clas. Trebuia să mă opresc puțin aici, în amintirea atâtor ore, întâlniri și conversațiuni plăcute. Bietul Ghiță, bunul nostru Ghiță... Și acum iată și piața Unirii. Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
intimă a materiei, cartea aceasta, îndrăzneață și întrucâtva revoluționară la data când a fost scrisă, s-a bucurat de o mare și justificată celebritate, care nu dispăruse încă la data când îi dezbăteam cuprinsul în lungi și zgomotoase discuții cu amicii mei. Forța nu e un zeu care, cu o simplă sfârlă, ar pune tot universul în mișcare. Forța nu e o entitate distinctă de materie. Ea nu e decât o proprietate a ei; inseparabilă de ea; o proprietate imanentă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
marilor revoltați". Într-un articol din revista "Îndrumarea" din Iași, la aceeași epocă, spuneam iarăși, evocând unele lucruri de altădată: "Pe când eram tânăr, purtam plete și citeam manifestul comunist". De fapt, nu mă duceam la Club, cum se duceau toți amicii mei? Nu ascultam pe Ioan Nădejde, cu aceeași încredere mistică încredere cu care-l urmăreau toți cei ce veneau acolo? Nu citeam "Munca" și mai târziu "Lumea nouă" ca și toate celelalte publicațiuni ale partidului, nu numai cu mulțumirea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
gândului meu să se atingă de lucrul acesta... Atitudinea lui, privirea lui, cerbicia lui, m-au impresionat adânc. Printre noi, se afla și Panait Mușoiu (pe ceilalți nu-i mai știu). Și-o mai fi aducând aminte, oare, vechiul meu amic, scena aceasta? În cartea sa, pe care am citat-o, d-nul Athanasiu povestește istorioara aceasta, pe care într-o variantă ceva mai simplă o povestise odată și Jean Bart: "...C. Graur din Botoșani (actualul director al "Adevěrului") se adresase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mari și remarcabile. Dar trebuie să recunoaștem că ea n-a fost nici cu totul infructuoasă. De lucrurile acestea se leagă o veche amintire a mea. Era cam prin 1903. Într-o seară de toamnă, călătoream spre Iași, venind, împreună cu amicul meu Lascăr Antoniu, de la Galați. În același compartiment cu noi, călătorea, însoțit de o tânără persoană blondă (fiică, rudă? n-aș mai putea spune), scriitorul rus Vladimir Korolenko. Nu știu cum l-am aflat, cum am aflat că era el. Știu bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
el. Știu bine că figura lui blândă, impunătoare, caracteristic slavă, m-a interesat din primul moment. Era și așa de natural! Când am știut însă că bătrânul pe care-l aveam în fața noastră era autorul "Muzicantului orb", interesul nostru, al amicului meu și al meu, s-a schimbat în atracție irezistibilă. Conversațiunea a venit de la sine, caldă, susținută, amicală, despre tot ce era la ordinea zilei și tot ce ne interesa atunci, situație generală, politică, artă... Având aerul că se informează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
când mă gândesc la lucrurile acestea, îmi amin-tesc ce puțin difereau, în opiniunea foști-lor socialiști, cele două "partide istorice" și cât de puțin justificat era ușorul dispreț pe care îl conținea epitetul de "conservator", cu care mă gratificase, pentru circumstanță, amicul lui Korolenko. Astfel la o întrunire publică la Iași, înainte de fuziune firește, Ioan Nădejde spunea: "Poporul e o găină de jumulit. Liberalii o jumulesc și dacă țipă, o lasă să țipe. Conservatorii o jumulesc și ei; dar dacă țipă, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]