39,601 matches
-
acestei lumi și mărturii ale ființării noastre, ne vom Întâlni În vis: Îngenuncheați lângă godinul Îndesat cu lemne jilave sau chemându‑mă cu o voce stinsă. Atunci mă trezesc, aprind lumina. Căința și durerea se prefac Încet Într‑o duioasă amintire. Stufosul nostru roman atât de pătimaș mi‑a Împlinit viața. Soarta m‑a binecuvântat, nu mai am nevoie de o altă răsplată. Știu că n‑o să figurez la indexul cărților lui M.O., În monografiile sale ori În vreo adnotare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
unul lângă altul, n‑or fi chiar atât de țicniți precum se crede. Poate că țărâna lor s‑o contopi, s‑o amesteca și s‑o uni... Mai știi? Poate că țărâna lor nu și‑o pierde orice simțire, orice amintire a Însușirii primordiale; poate că‑n ea mai mocnește suflul cald al vieții... Oh! Sofia mea, Îmi rămâne, așadar, nădejdea, că v‑aș mai putea atinge, că v‑aș mai putea simți, că m‑aș putea contopi cu dumneata, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în același fel și atunci când se vor hotărî să pornească înapoi. Știau că acest vânt, acest alizeu constant, temutul Mara’amú, atât de folositor câteodată, îi va îndepărta de căminele lor până când din ele nu va mai rămâne decât o amintire vagă în memorie, care este singura parte a omului care nu se stinge niciodată. Nu priviți înapoi! ordonase Miti Matái, și nimeni nu privi înapoi, pana cand noaptea se coborî asupra lumii, iar întunericul șterse contururile ascuțite ale muntelui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
monotona dintotdeauna lista tuturor Avei’á posibile între nord și vest, ceea ce, la căderea nopții, îl ajută foarte mult pe Tapú Tetuanúi, recunoscând mai usor diferitele constelații. Într-una din acele nopți întunecoase, pe care băiatul le dedică studiului și amintirilor, se petrecu un incident nefericit, care îl afecta deosebit de puternic, căci dintr-odată simți cum ceva îi atinge obrazul, si, aproape în aceeași clipă, se auzi un zgomot scurt, urmat de un urlet de durere, și când se apropiară câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe pielea mea sau dacă este doar un coșmar absurd, si de fapt nu s-a-ntâmplat nimic... Făcu o nouă pauză, dar era clar că de data aceasta n-o făcea pentru ceilalți, ci era chiar el cuprins de amintiri triste. Câteodată, noaptea spre dimineață, cănd sufla vântul cu putere și bagă umezeală în oase, îmi torn apă pe mine, ca să simt iarăși ceea ce simțeam atunci, dar e ca si cum aș încerca să compar sclipirea unei stele cu lumina soarelui. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și celelalte fete sufletele lor, iar ele tremura numai când îi aud numele... E ea! O cățea în călduri și fără inima... De ce n-o fi sfâșiat-o și pe ea, ca pe Purúa? S-ar fi transformat într-o amintire frumoasă, iar noi nu ne-am mai fi simțit ridicoli. —Așa te simți? Ridicol? —Tu nu? —E posibil, recunoscu Tapú Tetuanúi, deși, mai degrabă, aș spune că mă simt neputincios... Ar trebui să facem ceva ca să scăpăm de ea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cât bea mai mult vin, cu atât repetă că viața lui n-a început decât după ce Danny din vecini a fost anulat. Să fii micul Danny Bright timp de opt sezoane ți se poate părea real doar așa cum sunt reale amintirile din clasa a doua. Doar momente vagi, fără legătură între ele. În fiecare zi, țineai minte fiecare replică doar până treceai hopul. Căsuța drăguță din Iowa era doar o fațadă falsă. În spatele ferestrelor, îndărătul perdelelor de dantelă, era doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o exagerare. Un alt început, mijloc, sfârșit. Să meargă la lucru părea o nebunie. Să mai mănânce vreodată avea la fel de puțin sens ca a planta bulbi de lalele în umbra unei bombe atomice care se prăbușește. E totul doar o amintire acum, dar Nelson a fost cel care a verificat contul lor de economii. El a fost cel care a spus că singura modalitate prin care își puteau permite să aibă un copil era să facă un film pentru adulți. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
crește concentrația de acetonă din sânge. Sfântul Fără-Mațe își miroase mâna și flegma parcă îi zuruie în cap. Reverendul Fără Dumnezeu ridică un braț și adulmecă la subsuoară. Taftaua umedă e acolo mai întunecată din cauza transpirației, și porii lui păstrează amintirea prea multului parfum Chanel No. 5. Cărând un cadavru în sus și-n jos pe scări, ne irosim grăsimea prețioasă. Și totuși, ar trebui să avem o ceremonie funerară, spune Sora Justițiară strângându-și Biblia în mâini. Cum domnul Whittier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În ce-o privea pe Luana, nici un sacrificiu nu era suficient pentru a o îmbrăca mai elegant ca nimeni alta. Ar fi fost în stare să-i așeze coroniță pe cap și s-o scoată astfel la plimbare. Pierdută în amintiri, fetița nu simți aproprierea bunicii. Îi auzi doar glasul, plin de reproș: Ce cauți aici? Fugi afară și te joacă! Își găsi verii, împreună cu doi vecini, pregătiți pentru "Ascunsa". Soarta ingrată a celui să mijească se abătu asupra lui Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
frâu liber lacrimilor, știind că acești elevi de clasa a IV-a, o dată trecuți în anul următor, își vor pierde toate secretele. Pe colțul din stânga al băncilor doamna Sota aranjase câte o floare. Umbra abecedarului o aveau cu toții undeva, în amintire. Cu mâini tremurânde ea deschise catalogul și făcu prezența pentru ultima oară. Apoi, cu licăriri umede în ochi, desfăcu o cutie de bomboane și-i servi pe "copii". Luana o privi îndelung și nu știu să spună decât "La revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
asta pe căprării. Uitau cine e deșteptul și cine prostul. Ba îi mai punea să-și schimbe și vocile, ca totul să pară cât mai real. "Elevii" se enervau și intrau în casă, lăsând-o pe "tovarășa" să vorbească singură. Amintirea concursurilor de gimnastică o făcu să zâmbească. În vreme ce Marc povestea, habar n-avea ce, ea îl vedea pe Dan concurând cu el însuși și câștigând marele trofeu: una din vazele de cristal ale Sandei. Câteodată, când aveau noroc ca băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întoarse pe hol și-o săltă pe Luana de-o aripă. De băiatul ăsta să nu te mai apropii. E aici pentru Ema, nu-i mai împuia capul cu prostii. Unde e prietenul tău? De ce n-ai venit cu el? Amintirea existenței lui Marc o dezorientă. Se întrebă ce fusese în mintea ei de nu-l invitase să o însoțească. Învățată doar cu tovărășia verilor ei, ea sesiză prea târziu posibilitatea petrecerii unei seri plăcute în compania lui. Simțindu-se abandonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i împărtășea pasiunea pentru muzică, reveni lângă ea și n-o mai părăsi până la terminarea petrecerii. La plecare îi ceru numărul de telefon iar fata fu nevoită să-i promită că-l va însoți la serbarea de sfârșit de trimestru. Amintirea cântecelor lui Gațiu îi legănă somnul târziu din noaptea aceea. Atunci când Luana și Valentin intrară împreună în sala de spectacole a Casei de cultură, locurile erau deja ocupate. Colegii băiatului le reținuseră câte-un scaun și le făcură semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în care, fiecare, a înscris un gând de rămas bun. Primul căruia Luana i-a dat caietul ei spre completare a fost Rosti. Băiatul i-a scris: "Sincer să fiu, nu prea știu ce să scriu într-un caiet de amintiri. N-am talent la compoziție și n-am mai făcut lucrul acesta până acum. Aș putea să-ți vorbesc despre multe. Despre dragoste, ură sau gelozie, dar cel mai bine ar fi să-ți vorbesc despre mine. M-am născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Tu ai o fire mult prea deschisă și vioaie în comparație cu mine, care sunt un sentimental incurabil. Îți mulțumesc că mi-ai făcut cinstea pentru că este o cinste să fiu eu primul care completează acest caiet de a-ți scrie o amintire și, cu rugămintea de-a nu te supăra pe mine, îți voi trimite aceste versuri care, poate, peste ani, îți vor aminti de mine: "Te pregătești să pleci. Te du cu bine. Am să te-aștept. Am să te-aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tânăra soție avea structura sufletească a femeii care-l adusese pe lume. Rece, neîndurătoare, obsedată de disciplină. Urî și mai mult toate reprezentantele acestui sex "slab" dar mai ales pe fata din liceu, care continua să-i bântuie fanteziile, visele, amintirile. Așteptase, cu o răbdare despotică, trecerea celor zece ani, pentru a-i arunca în față disprețul. Gândul că o va găsi măritată, la brațul cine știe cărui specimen masculin, îl scutura de groază. Ea, însă, i se înfățișase singură, speriată și pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
răzbuna sleindu-l, îmbătându-l, furându-i sufletul. Zorile veniră peste ei ca niște demoni trimiși să-i aducă-n iad. Lumina abia născută a zilei le arătă dezastrul. Așternuturile boțite, trupurile goale și asudate, semne dezmățate a fărădelegii lor. Amintirea lui Ștefan o făcu să sară din pat și să-și caute în neștire hainele. Ochii lui Rosti o urmăreau cu încăpățânare, fără să-i poată opri. Se ascunse în baie, pradă celei mai cumplite disperări. Nu avu curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
joc de cărți, fata nu avu încotro și trebui să accepte. Cum un joc în doi nu avea nici un farmec, Cordel propuse să mai cheme pe cineva, pe colegul Costi Subțirelu, cunoștință veche alături de care se simțea excelent. Obsedată de amintirea dansului magic în brațele tânărului cu ochi căprui și hotărâtă, într-un fel sau altul, să și-l apropie, Luana profită de situație invitându-l și pe inginerul Noia. Distracția se încheie cu o oarecare apropiere între ei. Radu venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cât se poate de restrâns. Rămasă singură, Sanda nu reuși să se adune. Prevedea un trai chinuit pentru fetița ei, alături de un tânăr impulsiv, lipsit de experiența vieții și de o educație sănătoasă și stabilă în sânul unei familii adevărate. Amintirea lui Ștefan îi sfâșie sufletul. Numai o nebună ar fi renunțat la un astfel de bărbat. Radu Noia n-avea, nici în douăzeci de ani, să ofere Luanei ce-i oferise Ștefan în timpul căsniciei lor. Nu contesta inteligența, puterea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nu se simțea în stare. Îi tremurau genunchii și starea de greață persista cu încăpățânare. Dădu să se ridice și ameți. Avea un gol în stomac pe care nu și-l explica. Din câte știa, deși nu era sigură pe amintirile ei, mâncase bine în ultimul timp. Se întrebă cum de nu comentase Nuța evenimentul morții Rebecăi. Cum de scăpase ocazia s-o înțepe și să râdă de nefericirea ei. Ieși din birou și intră la personal. Doamnele o serviră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
petrecuse. Femeile vorbeau despre ale lor aruncându-i priviri din cele mai senine. Nu se putea să nu fi aflat întreaga fabrică despre moartea Rebecăi, despre arestarea lui Radu. Probabil că, pline de compasiune, vroiau s-o ferească de suferința amintirii. Luana ridică ceașca și sorbi cu nesaț din licoarea fierbinte. Apariția tânărului Noia o făcu să scape ceașca și să se uite la el aiurită, ca la o nălucă. La rându-i, Radu se fâstâci și ieși imediat, fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe doamna Escu. Hotărât să anihileze repetata imputație, el nu se sfii să-i arunce în față că acest sentiment, de o prostească fidelitate cum îl numea, era, probabil, o trăsătură moștenită de la mamă de vreme ce, la rându-i, trăia din amintiri și lăsa ca suferința s-o țină departe de orice altă simțire. Doamna Escu înghiți cu noduri observația dar tăcu și nu mai reveni asupra subiectului. Amicii îi dădeau de înțeles cam același lucru. Îl invitau la diferite petreceri sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai aduceau satisfacția de pe vremea burlăciei. Se ridica din așternutul instinctelor cu un gust amar, sufocat de un dor și mai aprig pentru ființa care-i stăpânea inima, gândurile și orice simțământ. O voia doar pe Luana, se sufoca la amintirea ei, își împreuna seara mâinile cerând acelui ceva, în care ea credea cu atâta tărie, să i-o aducă înapoi. Departe de-a înțelege ce e în sufletul lui, prietenii insistau să-l scoată în lume, să-l pună în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
viață a lui. Deschise ochii pe neașteptate. Ștefan îi văzu pleoapele ridicate și nu realiză că această cortină, ridicată după atâtea și atâtea așteptări, înseamnă împlinirea rugilor lui fierbinți. Privea în ochii ei negri cu adorație, cu gândurile împrăștiate în amintirile unei vieți trecute. Luana îi zâmbi, știind că s-a întors acasă. Lumina zilei o făcu să clipească și-atunci el se dezmetici, înțelese miracolul, se prăbuși lângă ea și începu să plângă. Draga mea, minunea mea, te-ai întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]