8,708 matches
-
Traité des animaux, prezentată și adnotată de Michel Malherbe, Libraire Philosophique J. Vrin, Paris, 2004, p. 113. 25 Idem, p. 14. 26 Idem, p. 116. 27 Idem, p. 149. 28 Idem, p. 152. 29 Plinius, Naturalis historia. Enciclopedia cunoștințelor din Antichitate, volumul al II-lea Antropologia. Zoologia, ediție îngrijită, prefață și note de Ioana Costa, indice de Tudor Dinu, editura Polirom, Iași, 2001, p. 72. 30 Reprezentată, în Antichitate, măcar prin lucrarea lui Palephatus, Istorii de necrezut, care demontează, sistematic, toate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
149. 28 Idem, p. 152. 29 Plinius, Naturalis historia. Enciclopedia cunoștințelor din Antichitate, volumul al II-lea Antropologia. Zoologia, ediție îngrijită, prefață și note de Ioana Costa, indice de Tudor Dinu, editura Polirom, Iași, 2001, p. 72. 30 Reprezentată, în Antichitate, măcar prin lucrarea lui Palephatus, Istorii de necrezut, care demontează, sistematic, toate creaturile fantastice care populau mitologia elină, de la centauri, hidră, la sfinx și Cerber, precum și existența eroilor și zeilor care populau epopeile homerice. De fapt, prin demersul lui Palephatus
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Traité des animaux, présenté et annoté par Michel Malherbe, Libraire Philosophique J. Vrin, Paris, 2004, p. 113. 221 Idem, p. 14. 222 Idem, p. 116. 223 Idem, p. 149. 224 Idem, p. 152. 225 Plinius, Naturalis historia. Enciclopedia cunoștințelor din Antichitate, Volumul al II-lea Antropologia. Zoologia, ediție îngrijită, prefață și note de Ioana Costa, indice de Tudor Dinu, editura Polirom, Iași, 2001, p. 72. 226 Reprezentată, în Antichitate, măcar prin lucrarea lui Palephatus, Istorii de necrezut, care demontează, sistematic, toate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
149. 224 Idem, p. 152. 225 Plinius, Naturalis historia. Enciclopedia cunoștințelor din Antichitate, Volumul al II-lea Antropologia. Zoologia, ediție îngrijită, prefață și note de Ioana Costa, indice de Tudor Dinu, editura Polirom, Iași, 2001, p. 72. 226 Reprezentată, în Antichitate, măcar prin lucrarea lui Palephatus, Istorii de necrezut, care demontează, sistematic, toate creaturile fantastice care populau mitologia elină, de la centauri, hidră, la sfinx și Cerber, precum și existența eroilor și zeilor care populau epopeile homerice. De fapt, prin demersul lui Palephatus
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
copil, adolescent și tânăr, și mai rar la adult. Se mai întâlnește, de asemenea, în tipul 1 de diabet „lent” și mai rar în tipul 2 de diabet. Să ne imaginăm, deci, condițiile în care un medic, chiar celebru, din antichitate, putea avea șansa să întâlnească și mai ales să urmărească un pacient cu o afecțiune necunoscută și nedescrisă anterior, bazându-se numai pe simptomele prezentate de bolnav și fără nici o altă informație. Pentru a putea fi studiate, cazurile cu simptomatologie
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
precoce, complicațiile cronice vor scădea semnificativ, durata de supraviețuire a pacienților va fi mai mare. Subiectele fierbinți vor rămâne predicția și mai ales prevenirea bolii, pentru că de vindecat ne-am convins că nu poate fi vorba încă. 3. Diabetul în antichitatea timpurie Nu există nici o îndoială că multe din scrierile antice referitoare la diabet au dispărut pentru totdeauna. De exemplu, Drîmba (49) se referă la un studiu al lui Wert din 1903, care arată că, din 772 autori latini a căror
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
din China antică nu vor fi egalate, pentru acele timpuri, în nici o altă parte a lumii (66,123). În scrierile medicale chineze moderne, diabetul este numit „T’ang-miao-ping”, ceea ce înseamnă boala zahărului în urină. Totuși, în scrierile tradiționale chineze din antichitate, simptomele specifice diabetului (sete nestăpânită, urinare abundentă) sunt cunoscute sub termenul „Hxiao-k’o” („sitis difundens”) (123). De la început trebuie avut în vedere că interpretarea bolilor în medicina tradițională chineză este clădită pe conceptul energetic bazat pe echilibrul/dezechilibrul celor două
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
urinau abundent (poliurie) a fost descrisă de multe ori de-a lungul timpului. Cea mai explicită descriere o găsim în medicina indiană. India este una din țările cu mare prevalență a diabetului zaharat, boala putând fi destul de frecventă și în antichitate. Medicina indiană, numită „Ayurvedică”, se referă la știința privind cunoașterea vieții. „Veda” înseamnă „Tratatul cunoașterii”. Ea este alcătuită din 4 volume, dintre care în 2 dintre ele, „Rigveda” și „Aharvaveda”, se fac referiri la diabet. În lucrarea „Charak-Samhita”, compilată la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Această remarcă trebuie aplicată și pentru scrierile chineze sau egiptene vechi, cuneiforme sau ideogramatice. Despre o scriere pre-sumeriană se vorbește după ce la Tărtăria (lângă Alba Iulia) s-au descoperit „tăblițe” cu o scriere datând de acum 5000 - 6000 de ani. Antichitatea greco-romană Cinci școli medicale grecești au polarizat atenția în antichitate: cea din Cos (inițiată de Hipocrate), cea din Knidos, cea din Rhodos, cea din Salerno (Italia) și, în fine, cea din Alexandria (Egipt), aceasta din urmă numită și Academia Științifică
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
vechi, cuneiforme sau ideogramatice. Despre o scriere pre-sumeriană se vorbește după ce la Tărtăria (lângă Alba Iulia) s-au descoperit „tăblițe” cu o scriere datând de acum 5000 - 6000 de ani. Antichitatea greco-romană Cinci școli medicale grecești au polarizat atenția în antichitate: cea din Cos (inițiată de Hipocrate), cea din Knidos, cea din Rhodos, cea din Salerno (Italia) și, în fine, cea din Alexandria (Egipt), aceasta din urmă numită și Academia Științifică. Ea a reunit în celebra Bibliotecă Alexandrină, începând cu secolul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
a tuturor cercetătorilor lumii. Aretaeus din Cappadocia (81-138 d. Ch.) Aretaeus din Cappadocia Se poate spune că diabetul, așa cum îl cunoaștem astăzi, a fost descris limpede de Aretaeus din Cappadocia, care alături de Galen a fost cel mai important medic al antichității greco-romane (47, 52, 79, 94). Aretaeus a trăit și a practicat medicina în Cappadocia (provincie a Imperiului roman din Orientul îndepărtat) și apoi la Roma. Se presupune că a învățat la Alexandria, beneficiind de documentele existente în faimoasa Bibliotecă din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
și așa, meritul lui Aretaeus rămâne neștirbit, întrucât timp de 1500 de ani descrierea diabetului zaharat făcută de el nu a fost egalată de nimeni. Galen din Pergam (129-199) Galen a fost unul dintre cele mai mari spirite enciclopedice ale antichității greco-romane, fiind în același timp medic, filosof și filolog. S-a născut în Asia Mică, la Pergam, oraș renumit printr-un templu faimos, transferat integral la începutul secolului trecut la Berlin, unde a dat și numele muzeului („Pergamon Museum”). Concepția
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
aproape 2000 de ani. Autoritatea lui Galen a devenit, în timp, atât de mare (se vorbește despre „medicina galenică”), încât greu se puteau strecura concepte sau termeni noi în medicina Evului Mediu. Galen a fost cel mai autoritar medic al antichității, după Hipocrate. El preia termenul de diabet de la Aretaeus și consideră că principalul semn al bolii este poliuria, localizând sediul bolii în rinichi („Diabetul este o boală a rinichilor”), concept ce va domina gândirea medicală timp de 1500 de ani
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Mantias, Apolodor, Heraclide din Tarent, Cratevas și alții). Pliniu cel Bătrân (24-79 d.Ch.) a realizat și el o lucrare de tip enciclopedic, intitulată „Istoria naturală”, în 37 de cărți (volume), care atinge și unele aspecte medicale. A mai rămas din antichitate o lucrare intitulată „Medicina Plini”(„Medicina lui Pliniu”), un rezumat comentat al primei lucrări, care pare a aparține elevilor săi. În prefața „Istoriei naturale” (singura din numeroasele lucrări care ne-a parvenit), Pliniu afirmă că, pentru întocmirea lucrării sale, a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
arc mediteranean sud-vestic până în Egipt, iar pe un arc mediteranean sud-estic până în Persia, a depășit ca performanțe militare tot ce a fost înaintea lui, fără a putea fi egalat de Iulius Cezar sau Napoleon Bonaparte în timpurile mai apropiate. Din antichitatea elenă au rămas urme nepieritoare în filosofie, matematică, medicină, literatură și sculptură, care nu vor fi egalate de cultura romană, care a excelat în schimb în literatură, în arhitectură și în artă, dar mult mai puțin în știință. Istoria diabetului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
cu celelalte științe (chimia, fizica, matematica), toate la rândul lor depinzând de contextul istoric, la care ne vom referi pentru a putea înțelege mai bine complexitatea dezvoltării societății în perioadele cele mai tulburi ale Europei. Medicina în Orientul Apropiat După ce antichitatea străveche (chineză, egipteană și indiană) și cea veche (greacă și romană) au trecut de apogeul lor, a urmat o perioadă destul de tulbure, denumită „Evul Mediu”, încă nedefinită precis ca debut și ca sfârșit. În plus, termenul de Renaștere, care s-
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
din Salerno a fost atinsă în perioada lui Constantin Africanul (1015-1087), care a îmbogățit biblioteca Școlii cu traducerea „Aforismelor” lui Hipocrate și a „Artei minore” a lui Galen. Nu întâmplător, Salerno a fost numit „Magister Orientis et Occidentis”, întrucât atât antichitatea lui Galen cât și medicina arabă s-au contopit aici în mod armonios. În această perioadă, învățământul medical era împărțit între spital și bibliotecă, existând un curriculum precis, prescris de profesor. În nici o altă universitate medievală nu a existat o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
au venit la Veneția (printre ei și Erasmus) pentru a învăța greaca, acest centru venețian devenind principalul focar de difuziune a culturii grecești în Europa și în lume. Totuși, timp de aproape două secole, tipografiile au imprimat lucrările clasice din antichitatea greco-latină și mult mai puțin lucrările scrise de contemporani. Primele reviste științifice, ca periodice, apar: în Anglia: „Philosophical Transactions giving some Account of the World” (organ științific al Societății Regale, apărută în 1645 prin contopirea Societății Filologice din Oxford cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
și în prezent datează numai din secolul XIX. 11. Preliminariile medicinii experimentale Oricât am încerca, este greu să identificăm o perioadă anume care să primească atributul de „Renaștere medicală”. De altfel, acest termen, care ar semnifica „redescoperirea culturii clasice din antichitate”, nu poate opera în știință, întrucât multe din datele „clasice” erau fie eronate, fie greșit interpretate. Renașterea din trecento (sec. XIII) sau quatrocento (sec. XIV), evidentă în artă, este destul de anemică în știință. Se mai afirmă uneori că medicina a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
mai afirmă uneori că medicina a devenit „științifică” după ce Claude Bernard (1813-1878) a publicat celebra sa lucrare „Introducere în studiul medicinii experimentale” (18). Mai curând am interpreta acest moment (1855) ca apogeul unui curent „experimentalist”, care a existat și în antichitate, manifestându-se apoi lent, dar progresiv, către relativul apogeu Claude Bernard, care a fost și el ulterior depășit. Pot fi menționate câteva momente importante: Pierre Abélard (1079-1142), filosof și teolog scolastic, este considerat creatorul metodei dialectice, o mică breșă în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
medicală, în care, de regulă, se repeta ceea ce afirmaseră autorii antici sau cei din lumea arabă. În 1835, Sir John Forbes (1787-1861) publică la Londra o bibliografie medicală selectivă. La rubrica „Diabet”, Forbes menționează nomenclatura folosită pentru această boală din antichitate până la data publicării bibliografiei. Începând cu o lucrare a lui Martin Henricus publicată în 1567 („De diabete consilium”), Forbes mai enumeră alte 50 de referințe (94). Istoria a reținut ca având elemente de originalitate numai câteva dintre ele. Primele trei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
de explicarea cauzalității și a consecințelor violenței în viața omului. Mai mult încă, conștientizarea riscurilor și a pierderilor provocate de violență în viața individului și a grupurilor sociale, a generat un nou curent (deși având o continuitate ideologică încă din Antichitate), în orientările aplicative ale psihologiei. Este vorba despre psihologia pozitivă sau psihologia fericirii care promovează ideea că „nefericirea conduce la cruzime”(Le Nouvel Observateur, nr. 2303-2304, 2008, p. 95). Ființa umană poate și trebuie să fie văzută concomitent din două
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
diferitele forme ale violenței, din perspectiva psihologică, suntem obligați să investigăm manifestările violenței în relația, în interacțiunea, cu celălalt. întreaga dezvoltare a ființei umane, din momentul conceperii și până în cel al morții este condiționată de relația cu „celălalt”. încă din Antichitate omenirea a conștientizat faptul că ființă umană este „zoon politicon” adică un animal social, care nu-și realizează natura sa superioară, umană, decât într-o existență de grup, într-un „polis”cu manifestările și rigorile lui. Satisfacerea nevoilor umane depinde
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
se află de față, dar care nu sunt afectate de pierdere. Exemple 1. Anunțarea unui diagnostic dramatic al copilului părinților poate duce la reacții de furie împotriva medicului (personalul medical) care anunță diagnosticul. 2. La nivel de grup social, în Antichitate, mesagerul veștilor rele, al pierderilor, era adesea ucis. în faza a doua, pierderea este acceptată, dar în absența punctului de reper pierdut, se pierde sensul vieții. Persoana în cauză, intra într-o stare de protest și disperare. „De ce mi s-
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de geniu". În virtutea unei lungi practici de reflecție, geniul a fost tratat ca o idee platoniciană construită transnațional, prin acumularea contribuțiilor mai multor culturi de-a lungul secolelor și dinamizată în funcție de o logică internă (diferența dintre genius și ingenium în antichitate, distincția dintre geniu și talent în secolul al XVIII-lea etc.). A fost direcția principală de reflecție în marginea genialității pe parcursul ultimei jumătăți de secol. Chiar și o cercetare recentă, cum e aceea a lui Darrin McMahon, Divine Fury: A
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]