5,151 matches
-
are ariile sale laterale pe teritoriul cărora tradiția religioasă descrisă mai sus vine În contact cu alte lumi conceptuale, acestea fiind uneori asemănătoare (Anatolia, Orientul Apropiat, Mediterana), alteori diferite (Europa occidentală și nordică). Desigur, expresia „arie laterală” este modernă și arbitrară atunci când se referă la vizibilitatea arheologică a unui fenomen anume: Înseamnă o identitate diferită, nu subordonare, sărăcie sau stagnare. Este mai ales cazul Maltei, al Sardiniei și al Alpilor, trei tipuri diferite de „insule” În care amprenta ideologică a Europei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau mai puțin prețioase) și fac totodată referire la ceremonii, temple și persoane dedicate ale cultului. Destinatarii unei astfel de oferte sunt numeroasele divinități a căror trecere completă În revistă ar fi inutilă aici, În timp ce o selecție ar fi probabil arbitrară, având În vedere ignoranța noastră În ceea ce privește rangul și prerogativelor lor. Admițând că nici criteriul urmat aici - frecvența menționărilor și numărul manifestărilor sau al epitetelor - nu este Întru totul de Încredere, vom vorbi totuși despre câteva divinități dintre care unele ocupă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ambele fiind „Înțelepciuni” (Belardi, 1979) ce ar ține de două tradiții culturale diferite ale Iranului zoroastrian. Pe de altă parte, nu poate fi lipsit de semnificație faptul că zandșk În pahlavi - adică cel care Încearcă să facă o „interpretare” (zand) arbitrară a doctrinei religioase - era un termen care desemna „ereticul” și, de regulă, În secolul al III-lea d.Hr., deja maniheul (cf. Schaeder, 1930, pp. 274 sqq.): Într-adevăr, pentru un zoroastrian, principala trăsătură a maniheismului, În special negativă și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iar pentru raportul Între transliterare și tradiția orală, Morgenstierne, 1942). O astfel de teză, care ar putea avea credit, nu a rămas desigur fără consecințe În ceea ce privește interpretarea textului, fiindcă aceasta deschide automat calea spre reconstrucții mai mult sau mai puțin arbitrare ale unui original conservat destul de aproximativ și, În orice caz, deformat din cauza unui sistem de scriere nepotrivit prin Însăși natura sa pentru a redarea fidelă a particularităților fonetice și fonologice ale avesticii (cf. Panaino, 1992a). Avesta sasanidă a fost opera
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reprezenta rămășițele străvechii religii „europene” (termen care, În limbajul lui Gimbutas, Înseamnă „anterior venirii indo-europenilor”), În timp ce divinitățile masculine ar fi de origine indo-europeană. Este, Într-adevăr, știut faptul că panteonul indo-european inițial era sărac În divinități feminine; Însă ar fi arbitrară identificarea mecanică a oricărei divinități feminine cu o relicvă a panteonului pre-indo-european, având În vedere mai ales posibilitatea că ceea ce a transmis religia pre-indo-europeană celei indo-europene nu a fost atât un număr de zeițe, cât mai degrabă Însăși concepția acceptării
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
general, opinia publică vedea În celți expresia a tot ceea ce era negativ, crud, barbar, necivilizat, chiar neghiob, irațional, animalic adesea, aceste judecăți se reduceau la prezentarea anumitor obiceiuri analizate Într-un mod complet scos din contextul lor cultural sau interpretate arbitrar și incorect. Să analizăm mai ales câtva dintre mărturiile legate de acest fapt. Se spunea că celții nu se tem de nimic; Însă curajul lor imens era Înțeles În mod constant ca expresie a iraționalității. Deja Aristotel, În Etica Nicomahică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu se anuleze reciproc, pentru ca proiectele și preluările în proiect să se poată mișca liber, este nevoie ca o parte a libertății fiecăruia dintre noi să fie declinată. Libertatea se ia acum pe sine în proiect împotriva propriei ei utilizări arbitrare. Abia această declinare parțială a libertății creează cadrul în care libertatea fiecăruia dintre noi devine libertate reală. Cadrul este limita de care libertatea are nevoie pentru a împlini condiția gravitațională a funcționării ei în spațiul multora și al tuturor. Dar
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
numai că peras nu este la greci un concept de rând, dar el reprezintă o modalitate de raționalizare a lumii, bazată pe detectarea elementului primordial al organizării ei. Postularea unei „limite ultime“, a acelui peiras pymaton, nu este rezultatul opțiunii arbitrare sau indiferente pentru o lume a finitului; dimpotrivă, aici este vorba de un spirit care trebuie să cucerească o garanție de inteligibilitate a existenței și, totodată, să consemneze locul de unde ontologia poate începe. Această funcție ontologic-orientativă a limitei (care deschide
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
11. </ref> Prin raport cu condițiile conferinței, tema ei - proveniența artei în Grecia - apare astfel necesară. Însă nu mai puțin întâmplătoare vor fi și punctul ei de pornire, și desfășurarea ei: „Deoarece am dori ca în meditația noastră să evităm arbitrarul gândului, cerem aici, la Atena, sfat și însoțire din partea străvechii protectoare a orașului și a ținutului atic, din partea zeiței Atena.“<ref id=”2”>Ibid., p. 12.</ref> Procedeul lui Heidegger este aici de un extrem rafinament. Aparent, el se așază
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
zeu apus și noi nu vom putea afla care este proveniența artei fără ajutorul ei. Dar de ce, din puzderia zeilor elini, trebuie să apelăm, când e vorba de proveniența artei, tocmai la zeița Atena? De ce, cu ajutorul ei doar, putem evita „arbitrarul gândului“? Oare pentru simplul fapt că ea este zeița conciliului, polymetis, „sfătuitoarea în împrejurări diverse“, cum o numește Homer? Dar Heidegger nu solicită asistența Atenei într-o manieră simbolică sau nediferențiată, gândindu-se, așa cum facem adesea, că e bine, pentru
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ca și amiralul A. T. Mahan, acesta avea legături strînse cu George Bancroft și cu școala lui filosofică) N. M. Karamzin, care a lucrat în Rusia înainte ca istoriografia naționalistă să-și facă apariția acolo, a justificat puterea nelimitată și arbitrară a autocrației rusești. Argumentele lui erau bazate pe istoria Rusiei. Acești istorici s-au amestecat puțin în politica țărilor lor, cu toate că scrierile și cursurile lor au exercitat o influență puternică. Prezicerile lor delphice și cu tentă de oracol, alături de justificările
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Aceasta a fost cauza interpretării sale evident falsă a izvoarelor istorice, a ascunderii unor fapte importante sau a banalizării adevăratei semnificații a acestora". Sau, în altă parte: "Ca să poată ascunde adevărul, autorul român preferă să recurgă la propriile lui ipoteze arbitrare și artificiale". Mai mult, Dománovszky susținea că "pentru a afirma spiritul unui savant, capacitatea de sinteză a acestuia trebuie să fie analizată chiar mai îndeaproape decît felul în care utilizează el documentele". Lucrarea lui Iorga La place des roumains dans
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Întotdeauna un caracter pur „indicativ”: ea nu stabilea cote de producție, ci desemna obiective. În această privință era cât se poate de diferită de planificarea sovietică, ce avea ca trăsătură caracteristică (și defect principal) fixația asupra unor cifre rigide și arbitrare, dictând productivitatea În funcție de sectoare și bunuri. Planul Monnet se mulțumea să furnizeze guvernului o strategie și pârghii economice pentru atingerea anumitor obiective. Pentru acea vreme, era un demers profund original. În Cehoslovacia, o Comisie Centrală de Planificare cu trăsături și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
două puteri, 90% din România și 75% din Bulgaria intrau sub influența Uniunii Sovietice, iar Grecia era În proporție de 90% „britanică”. Trei remarci se impun În legătură cu această „Înțelegere” secretă. În primul rând, procentele pentru România și Ungaria erau absolut arbitrare: adevărata problemă o constituiau Balcanii. În al doilea rând, ambele părți au respectat Înțelegerea În linii mari, după cum vom vedea. În al treilea rând, oricât de crudă le-ar putea părea această observație țărilor În cauză, acordul nu Însemna mare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și muncitori, dar nu mai mult. Agricultura din blocul sovietic regresa vizibil, ineficiența-i proverbială fiind ilustrată de acei funcționari sovietici din Frunze (astăzi Bișkek, În KÎrgîzstan) care În 1960 Îi Încurajau pe țărani să-și facă norma de unt (arbitrară și irealizabilă) cumpărând În vrac de la băcănie... Epurările și procesele, cu corul aferent de plăsmuiri, au distrus În Est și ce mai rămăsese din sfera publică. Politica și administrația au devenit sinonime cu corupția și represiunea arbitrară practicate În folosul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
norma de unt (arbitrară și irealizabilă) cumpărând În vrac de la băcănie... Epurările și procesele, cu corul aferent de plăsmuiri, au distrus În Est și ce mai rămăsese din sfera publică. Politica și administrația au devenit sinonime cu corupția și represiunea arbitrară practicate În folosul propriu de o clică venală, mânată la rândul ei de teamă și suspiciune. Nu era o experiență nouă În regiune. Dar anti-guvernarea comunistă se remarca prin cinism: abuzurile tradiționale erau acum migălos Înveșmântate Într-o retorică a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de interpretări. și, spre deosebire de vest-germani, ei nu fuseseră constrânși să recunoască, nici măcar formal, crimele comise sau Îngăduite. În mod bizar, Austria semăna cu Germania de Est, și nu numai prin birocrația monotonă a instituțiilor publice. Ambele aveau o realitate geografică arbitrară, a cărei existență postbelică se baza pe decizia tacită de a fabrica o identitate de larg consum nouă și măgulitoare - doar că exercițiul a fost mult mai reușit În cazul Austriei. Un partid creștin-democrat cu intenții reformiste, o stângă parlamentară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
intenționat: așa cum aviația britanică* atacase Germania nazistă de sus, grupul Baader-Meinhof, cum i se spunea colocvial, avea să răpună regimul succesor ciuruindu-l de jos. Între 1970 și 1978, RAF și vlăstarele ei au adoptat o strategie a terorii deliberat arbitrare, asasinând militari, polițiști și oameni de afaceri, atacând bănci și răpind politicieni cunoscuți. Pe lângă cei 28 de oameni uciși și 93 de răniți În atentatele din acești ani, ei au luat 162 de ostatici și au spart peste 30 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la putere, girau asasinarea judecătorilor, procurorilor și a jurnaliștilor 13. Faptul că democrația și statul de drept au supraviețuit În Italia În acești ani nu e puțin lucru. În special Între 1977 și 1982, țara a fost victima unor acte arbitrare de extremă violență comise deopotrivă de extrema stângă, extrema dreaptă și de criminali plătiți - aceștia sunt anii În care Mafia și alte rețele criminale au asasinat șefi din poliție, procurori, politicieni, judecători și ziariști, de multe ori aproape nepedepsiți. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
e foarte cald, iarna, foarte frig”. Apartamentele, ca orice altceva În blocul sovietic, erau ieftine (chiria reprezenta În medie 4% din bugetul unei gospodării obișnuite În URSS) pentru că nu prețurile reglau economia, ci deficitul. Era un avantaj pentru autorități - alocarea arbitrară a bunurilor rare asigura loialitatea - dar și un risc serios, de care cei mai mulți lideri comuniști erau perfect conștienți. De la sfârșitul anilor ’60, când a devenit limpede că promisiunea unui viitor socialist nu mai era de ajuns pentru a solidariza cetățenii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un semn de recunoaștere alcătuit din două jumătăți complementare ale aceluiași obiect. Prin extensie, el califică o entitate, un concept, un obiect, o persoană sau o povestire care întruchipează o altă entitate, în virtutea unei analogii esențiale sau a unei convenții arbitrare." (L. Benoist, Signes, symboles et mythes, Paris, "Que sais-je?", nr. 1605, 1975, p. 124). 8 În Biblie, vița de vie și vinul sunt menționate de 441 de ori, iar dintre cele 24 de parabole ale lui Hristos, 4 dintre ele
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de comunicare”, „bine motivat”, „excelent coleg” etc.; introducerea în descrierea cerințelor sau a profilurilor personale a unor criterii restrictive nejustificate. De exemplu, mulți oameni consideră limitările de vârstă o formă de discriminare, ca acelea legate de sex sau rasă. Restricțiile arbitrare referitoare la experiență sunt la fel de nejustificate, experiența este mai degrabă calitativă decât cantitativă. Impunerea de calificări specifice este, de asemenea, prea limitată, există adesea disproporții între calificare și experiență. Așa după cum deja am menționat, pentru ca analiza posturilor să fie desfășurată
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
sfârșitul secolului al XVII-lea, începuse s-o elaboreze Leibniz. Comparată cu limbajul științific, limba literară va părea defectuoasă din anumite puncte de vedere. Ea abundă în ambiguități ; 47 ca orice limbă istorică, ea e plină de omonime, de categorii arbitrare sau iraționale, cum ar fi genul gramatical ; ea este saturată de reminiscențe, asociații și accidente istorice, într-un cuvânt, ea este plină de implicații secundare, în afară de aceasta, limba literară este departe de a fi pur referențială. Ea are latura ei
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
publicul contemporan lui Shakespeare, n-am face decât să-1 sărăcim. Am suprima înțelesurile îndreptățite pe care generațiile următoare le-au aflat în Hamlet. Am închide calea unei noi interpretări. Aceasta nu înseamnă însă o pledoarie în favoarea unor denaturări subiective și arbitrare : problema de a face distincție între interpretările "corecte" și cele viciate rămâne, și va trebui să fie soluționată de la caz la caz. Istoricul literar nu se va mulțumi să judece o operă literara numai din punctul de vedere al epocii
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Marin Sorescu, dragostea spiritualizează realul. Într-un cadru mitologic, drumul drept este venerat cu câte o gură (formulă populară pentru sărut) reculegera la cotituri fiind un act obligatoriu de meditație. Deși știut, drumul Îndrăgostiților are repere nesigure (umbra mea) sau arbitrare („primul gând”), („două-trei cuvinte”) ca În poveștile populare unde, Întâmplător, se alege calea la o bifurcație a drumului. Fiecare iubire, sugerează poetul, este unică, dar Înscrisă Într-un tipar, Într-o schemă și lasă totuși loc manifestării individualităților. Finalul aliniază
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]