6,399 matches
-
timp de cincisprezece minute. Am băut apoi două cești de cafea tare. Am deschis seiful secret, am scos datele prelucrate și un casetofon miniatural. Le-am pus pe masa din bucătărie. Mi-am pregătit un carnețel și cinci creioane bine ascuțite. M-am așezat la masă. Mai întâi am introdus caseta, mi-am pus căștile la urechi și am dat drumul benzii. Am lăsat-o să meargă până la 16 - am contor digital -, am dat-o îndărăt la 9 și apoi înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o retragere instinctivă de dragul conservării, o închidere în propria carapace, un fel de sfârșit care își are și el ordinea lui. Pentru toată lumea, iarna își are particularitățile ei, nu seamănă cu nici un alt anotimp. Ciripitul păsărelelor e mai neliniștit, mai ascuțit. Uneori zbaterea aripilor încearcă să zdruncine golul temporar. Iarna asta promite să fie dură, spuse Colonelul. Ne dăm seama după forma norilor. Uită-te acolo! Vezi ce negri sunt? Bătrânul m-a luat de braț și m-a condus la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cred, vreo șapte centimetri. A luat apoi bricheta din buzunar, a aprins-o și a trecut lama briceagului prin ea. Nu mi se părea o armă letală, dar îmi era clar că nici jucărie nu era. Lama era suficient de ascuțită pentru a jupui pielea unui om. Nu era vorba aici de o piele de urs, ci de una sensibilă, ca o coajă de piersică. Briceagul putea servi foarte bine scopului urmărit. După ce a sterilizat lama, individul a lăsat-o puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Oricum, erau prea mulți pentru mine, deși nu pot spune că îmi displac surprizele. Și-i mai aveam de înfruntat și pe Întunegri! Aș fi preferat să nu conduc în starea de oboseală în care mă aflam și cu durerile ascuțite provocate de tăietură, dar fata a zis că nu știa decât să călărească. — Poate o să vină și momentul în care va trebui să călărești, am zis. Rezervorul era aproape plin, așa că benzină aveam. Am scos mașina din garaj. Am ocolit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu stai la distanță mare de mine. Dacă nu ești atent, te prind, te duc în cuibul lor, îți dau drumul în fântână și te mănâncă. În cazul tău, o să înceapă cu rana de la burtă. Au dinți și unghii tare ascuțite. Pătrund în tine ca un burghiu, fără probleme. Mi s-a făcut teamă și m-am mai apropiat de ea. — Te mai supără rana? — Am luat medicamentele acelea, așa că acum mi-e bine. Dacă fac mișcări bruște, o simt. Altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
suprafață, n-ai ști încotro s-o apuci din pricina întunericului. Deci nu ne rămânea decât să ne târâm pe scara aia mizerabilă. Vuietul mai scăzuse în intensitate. Răsuna ca o barcă cu motor care-și reducea viteza. Apoi, un geamăt ascuțit. Apa urca fără întrerupere. Măcar de-aș fi avut o lumină ca lumea, mi-am zis. Chiar și una mai mică. Aș vedea pe unde urc și mi-aș da mai bine seama până unde a ajuns apa. Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
împreună animalele moarte. Încărcăm mai întâi cadavrele în căruță, ieșim pe poartă, mergem în livada de meri, turnăm gaz peste ele și le ardem. Înainte de a le arde, Paznicul le taie capul cu toporișca. I-ai văzut colecția de unelte ascuțite, nu? Individul nu-i în toate mințile. Dacă ar fi după el, ar ciopârți tot ce-i iese-n cale. Absolut tot. — S-a născut în oraș? — Nu. Cred că a fost adus special. Îi place grozav să ardă animale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
l-am deschis. Am încercat toate notele, luând-o sistematic, de jos în sus. Apoi și invers. Se auzea ceva. — Ce sunete! spuse tânărul bărbat fascinat. Îți lasă impresia că-și schimbă culoarea. Dacă apăs butoanele astea, sunetele sunt mai ascuțite. Fiecare buton răsună altfel. Dacă apăs mai multe o dată, unele se potrivesc, altele nu. — Nu îmi este clar. Adică, în ce sens se potrivesc sau nu? Ca de exemplu... am zis eu, apăsând mai multe butoane în același timp. Efectul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
romanele lui John Updike. Următoarea melodie a fost Early Autumn a lui Woody Herman. Ceasul de deasupra mesei din bucătărie arăta șapte și douăzeci și cinci de minute. Luni. Cerul s-a înseninat de parcă ar fi tăiat cineva norii cu un cuțit ascuțit, numai ca să-i facă să dispară. Nu era deloc o zi rea pentru cineva care-și lua rămas bun de la viață. Am fiert apă într-o oală, am scos niște roșii din frigider și le-am opărit pentru a le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ghereta goală, soba stinsă era caldă încă, masa plină de farfurii murdare. Pipa Paznicului trona în mijlocul mesei. Trăiam cu senzația că o să pice din clipă-n clipă și o să-mi pună mâna lui mare pe umăr, ca de obicei. Uneltele ascuțite, frumos aliniate, ibricul, pipa... toate lucrurile din jur îmi judecau, tăcute, intenția de trădare. Am întins mâna după inelul cu chei, având mare grijă să nu mă tai în vreuna din uneltele sale. Am luat-o pe ușa din dos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Stroescu; II, 1983), o lucrare de pionierat în domeniu. După două decenii, revine cu o nouă ediție, îmbogățită cu trei sute de articole, intitulată Dicționarul etnologilor români (I-III, 1998-2001). Printr-o documentare temeinică, cu o remarcabilă putere de sinteză și ascuțită percepție a trăsăturilor definitorii, autorul relevă concis și edificator profilul fiecărui folclorist român. Dicționarul se definește, în bună măsură, și ca o lucrare de istorie literară, prezentând medalioane de scriitori precum I. Agârbiceanu, V. Alecsandri, Gh. Asachi, N. Bălcescu, Lucian
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
și ușile și „plutește în aer, doar acoperiș și pereți:/ prin ferestre ies palmele noastre, ca niște lopeți....” (Secol). Expresionismului exacerbat îi corespunde un sentiment (auto)ironic al derizoriului și al înscenării, componenta livrescă și intertextuală accentuându-se: „Cu craniul ascuțit ca un ou trece pe stradă marele poet Nichita Danilov:/ eu merg în urma lui și meditez/ citindu-l pe Borges.// El își înclină capul, se oprește în loc și m-ascultă/ transpus într-o lume ocultă./ Eu merg în urma lui și
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
al nouălea copil al Ioanei și al căruțașului Ștefan Tudorică Albu, care își părăsise ținutul și se stabilise în Bariera Vergului, la marginea Bucureștilor. Trece prin câteva școli, absolvind, ca bursier, Liceul „Sf. Sava”. Amintirile copilăriei, grefate pe o sensibilitate ascuțită, sporită de obsesia originii umile, vor urca mai toate în operă. În 1877 se înscrie la Facultatea de Drept din București. Este și anul debutului literar al lui D., cu o poezie publicată în „România liberă”, sub semnătura Barbu, folosită
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
și aceea critică etc.). De fapt, discuția are un caracter mai general și urmărește viața literară în ansamblul ei (posteritatea lui Eminescu, valoarea poeziei lui Coșbuc), plecând de la contribuțiile critice ale lui Gherea. Autorul acestor adevărate studii, înțesate de observații ascuțite, cu idei originale, sprijinite pe o informație literară și estetică de prima mână, dar nu scutite de unele exagerări, de unele interpretări subiective, este C. Dimitrescu-Iași, care le semnează cu pseudonimul Faust. Spre sfârșitul anului 1897, la D. va colabora
DRAPELUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
redactor la revista ,,Iașul literar”, unde activează până în 1970, apoi la ,,Convorbiri literare”, unde ocupă funcția de redactor principal, până în anul 1991, când se pensionează. Din 1962, este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Articolele publicate în periodice dovedesc un ascuțit spirit critic, înclinat spre deslușirea elementelor definitorii ale unei opere literare prin analizarea fragmentului. Atunci când comanda social-ideologică este evidentă, D. evită compromisul prin tratarea obiectivă a unor fenomene. A mai colaborat cu recenzii și articole pe teme culturale la revistele
DUMBRAVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286898_a_288227]
-
pentru ceea ce au particular, personaje ale unui involuntar bildungsroman, părinții lui G., profesorii și colegii de la școlile din Cernăuți sau prietenii întâlniți la Viena (Constantin Flondor, Ilarion Munteanu) și la Iași (Mihai Eminescu). Izbutită este și conturarea, cu o peniță ascuțită, a mediului răzeșilor bucovineni, mai ales a „cucoanelor” care viețuiesc înrobite tabieturilor și prefirându-și amintirile, uitate de vreme, în conacele lor (Duduia Pulheria, Cucoana Raluca), sau reconstituirea plină de compasiune a unor existențe de oameni necăjiți, peste care tăvălugul
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
Thomas Mann, Germania și germanii, București, 1998, Despre problema evreiască, București, 1998; Léon Poliakov, Istoria antisemitismului, I-III, București, 1999-2000; Marek Halder, Ce este un evreu? Iudaismul povestit tinerilor, București, 2000; Jean Tulard, Napoleon, București, 2000; Raphael Delpard, Copii evrei ascunși, București, 2001; Götz Aly, „Soluția finală”. Strămutarea populațiilor și asasinarea evreilor europeni, București, 2001; Pauline Bebe, Femeile și iudaismul. Dicționar, București, 2002; Moses Mendelsohn, Ierusalim sau despre puterea iudaismului, București, 2003. Repere bibliografice: Dicț. scriit. rom., II, 559-560. I.D.
IANOSI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287484_a_288813]
-
decât cea a modelului său prin aceea că și-a acordat corzile vocale pentru a-și schimba timbrul. El a răspuns la diferență prin ajustare. În mod similar, discipolul a învățat să-și facă timbrul mai grav când cânta prea ascuțit. Prin exerciții, a învățat să răspundă la discrepanțe mai mari prin ajustări mai mari și la discrepanțe mai mici prin ajustări mai mici. Totodată, indiciul diferenței de timbru a devenit un impuls al învățării și indiciul asemănării, o răsplată a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
învățării și indiciul asemănării, o răsplată a acesteia, astfel încât comportarea ulterioară a putut fi modelată de răspuns, având loc inducerea și reducerea impulsului. Ipoteza că anumite elemente similare în cazul unor situații în care sunetul e fals (contrastând cu sunetul ascuțit sau dintr-o gamă) a permis generalizarea către noi timbre a acestor răspunsuri de aproximare și corectare. În aceste situații, același răspuns relațional, de exemplu acordarea, a produs corecția potrivită și chiar nivelul absolut al timbrului a fost diferit. În
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
altă ipoteză îl propune ca autor pe Radu Ionescu. După o lungă digresiune asupra tipului universal al personajului, sunt configurate câteva exemplare întristătoare ale Don Juanului bucureștean, junele cosmopolit, lipsit de idealuri, dedat plăcerilor ușoare. Tabloul de moravuri denotă un ascuțit spirit de observație, vădit în detalierea înfățișării vestimentare și în descrierea cadrului acțiunii. Mai interesantă decât romanul este însă scrisoarea ce îl precedă și care atestă un spirit avizat în ce privește fenomenul literar și estetic. Romanul este socotit aici un gen
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
exemplu. Dar în alegoria lui Cantemir? Lumea din Istoria ieroglifică trăiește și acționează sub spectrul fricii de cel puternic: tiranul are putere absolută și drept de viață și de moarte asupra celorlalți, care se tem de gheara Leului, de clonțul ascuțit al Vulturului și de puterea malefică a Corbului. Mai mult decât atât, ierarhiile sociale se alcătuiesc în funcție de rapacitatea animalelor și păsărilor, cele de pradă ocupând prim-planul, iar victimele treapta cea mai de jos. În plus, nu aș spune că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cu ale elefanților. Pe mijlocul frunții au un corn negru, foarte zdravăn. Luați seama că nu se slujesc de corn ca să atace, ci numai de limbă și de genunchi. Fiindcă au pe limbă un fel de țepi foarte lungi și ascuțiți: când vor să atace, doboară prada și o calcă cu genunchii vătămând-o apoi cu limba. Au capul asemeni cu cel al mistrețului și îl țin întruna aplecat în pământ; le place mult să se scalde în mocirlă și glod
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
animalelor unicorne nu i-au marcat deloc pe contemporanii acestora"25. Trag linie și fac bilanțul. Așa cum îl prezintă sursele antice, unicornul este un animal asemănător unui măgar, uneori amestecând trăsături ale mai multor animale; are un unic corn, foarte ascuțit și foarte lung, în mijlocul frunții, din care se confecționează vase de băut, datorită miraculoasei sale puteri curative, fiind un antidot consacrat, servind la anularea efectului oricărei otrăvi; de aceea și este folosit de marii regi și de oamenii puternici. Este
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și ale inorogului. Mai ales ale celui din urmă, sugerează autorul, sunt decisive: "Pardosul, într-acesta chip pricina neizbândii sale bine cunoscând, cătră vârtoase duhurile pardosului, grea greuimea filului și sprintină iuțimea inorogului adaosă și mai cu de-adins cu ascuțit și nebiruit cornul a monocherului într-armându-să, într-o luptă numai toată biruința asupra leului dobândi, în carile îndată și fără nici o împiedecare să și mută"17. Și iată ființa perfectă, hibridul-sinteză, "monstrul totalizant (sau "angelic")", "personajul cu două nume și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
grăi a însămna să silesc. Că acel apofasisticos cuvânt: El au dzis, așé va, așé poruncește, aievea arată că nu ce mai de folos, ce ce mai plăcut le ieste, acéia să și aleagă. Și așé, voroava mea nu de ascuțite, ce de căptușite urechi ar fi lovit"43. Aparenta sfială a personajului ascunde, de fapt, orgoliul celui care se știe superior, prin puterea minții, celorlalți; Lupul gustă în intimitate savoarea de a fi singurul capabil să dezlege corect enigma care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]