8,108 matches
-
ale familiei. La cele menționate mai sus se adaugă Biserică Reformata - Calvina din Suatu, monument istoric, construită în anul 1682 și care adăpostește stema familiei nobiliare Bornemisza din Ineu. Primele informații statistice legate de Aruncuta sunt cele din perioada administrației austriece, explicațiile fiind prezentate mai jos de tabel: a )Informații edilitare și structura populație; b )Structura populației pe grupe de vârstă și sex ; Biserică greco-catolica, construită în anul 1928, utilizată de o parohie ortodoxă din anul 1948. Ridicată în stil neoromanic
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
1697, întâlnim un Dumitrașco Argetoianu, vel Căpitan. Referirile la membrii acestei familii sunt mult mai numeroase în sec. al XVIII-lea. Astfel, pe Constantin serdaru Argetoianu, fiul lui Dumitrașco de care am amintit, îl întâlnim pe la 1718 - 1720, în timpul ocupației austriece, pe lista boierilor, ca vornic al județului Mehedinți, iar mai târziu în 1728 îl întâlnim ca vel - Ban al Craiovei. Pe aceeași listă a boierilor cu subscrieri de bani către Austria întâlnim pe Vasile împreună cu Constantin Argetoianu ca boieri de
Comuna Argetoaia, Dolj () [Corola-website/Science/300388_a_301717]
-
din București și ulterior ca metoh al mânăstirii Căluiu, dar și datorită luptelor de acaparare din partea boierilor locali, mânăstirea Lipovu a început să decadă devenind schit. Ultimul călugar, Rafail, adus la schit în anul 1715 a murit necuminecat. Sub ocupația austriacă, între anii 1718-1739 cătunul Lipovu a fost depopulat, prilej pentru constituirea unuia nou prin reașezarea unei părți din populația pribeagă într-o nouă locație numită Lipovu Țuțuroaie (după numele moșiei), vechiul cătun fiind cunoscut sub numele de Lipovu Rumâni, Lipovu
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
i-a slobozit de vecinie să fie slobozi și megieși cu toata ocina lor, tot satul peste tot, hotar până în hotar". Așadar, "Brădiceni", vechi sat moșnenesc, rumânizându-se pentru scurt timp, revine la vechea formă de stare socială, remoșnenindu-se. În timpul stăpânirii austriece (1718-1739) în Brădiceni a fost instalată compania Leib și au fost așezate 36 de familii de chiproviceni. Carol al VI-lea le acordă privilegii și le permite ținerea unui bâlci la 8 septembrie și a unui târg săptămânal, așezarea numindu
Brădiceni, Gorj () [Corola-website/Science/300455_a_301784]
-
le acordă privilegii și le permite ținerea unui bâlci la 8 septembrie și a unui târg săptămânal, așezarea numindu-se oppidum . Aceeiași situație este și în hartă lui Schwantz din 1722. Termenul de oppidum s-a folosit în perioada stăpânirii austriece, relevându-se că bulgarii așezați aici au obținut de la inceput dreptul de a se constitui în calitate de "fundus fiscalis" (moșie a fiscului imperial). În memoriile sale din 1778, cartograful Friedrich Wilhelm Bauer notează Brădiceni "bourg" bazat pe calificativul de oppidum din
Brădiceni, Gorj () [Corola-website/Science/300455_a_301784]
-
că bulgarii așezați aici au obținut de la inceput dreptul de a se constitui în calitate de "fundus fiscalis" (moșie a fiscului imperial). În memoriile sale din 1778, cartograful Friedrich Wilhelm Bauer notează Brădiceni "bourg" bazat pe calificativul de oppidum din perioada stăpânirii austriece. Bazați pe același motiv și în hartă rusească din 1835, Brădiceni este trecut târg cu 206 familii. În realitate, denumirea și situația de oraș și de târg au fost numai ale comunității de chiproviceni care după 1738 au fost împrăștiați
Brădiceni, Gorj () [Corola-website/Science/300455_a_301784]
-
în diferite regiuni. Urmașii acestor bulgari sunt familiile Petcu de astăzi. Brădicenii, moșnenii, băștinașii continuau să fie socotiți că locuitori ai satului Brădiceni, așa cum au fost tot timpul. Nici un document local sau al satelor învecinate, înainte, în timpul și după stăpânirea austriacă nu-l menționează ca oraș sau târg, ci numai că sat. Satul Brădiceni se află la 20,7 km de Târgu Jiu, în apropierea drumului național DN67D care face legătura cu Baia de Arama. Este cuprins între 45 - 45,1 grade latitudine
Brădiceni, Gorj () [Corola-website/Science/300455_a_301784]
-
23 Iunie 2009, satul Piscoiu (Piskoi) este menționat la anul 1531 în documentele de cancelarie ale Țării Românești. În același articol se arată că după anexarea Olteniei de către Imperiul Habsburgic în urma păcii de la Passarovitz (Sremski Karlovci, în Serbia), în statistica austriacă (Conscripția lui Virmond), precum și pe harta întocmită în 1722 este menționat satul „Piskoi” (Piscoiu) cu un număr de 10 familii. Din punct de vedere administrativ-teritorial, înainte de anul 1952, comuna Piscoiu a făcut parte din plasa Târgu Logrești, județul Gorj. În
Piscoiu, Gorj () [Corola-website/Science/300464_a_301793]
-
etimologică oarecum. Cât despre numele mai nou al satului, CATANE, pare să provină de la cătană, termen ce denumește soldații în Ardeal, de la ungurescul katona, dar aceasta s-ar adeveri dacă s-ar găsi documente care să ateste existența unor cătane austriece în zonă, în cursul ocupației austriece a Olteniei din perioada 1718-1739, sau din timpul războaielor ulterioare, cu turcii. În acest caz, numele ar trebui să sune însă Cătane, cu ă ,cuvântul catane, cu a, însemnând în limba română veche fiare
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
nou al satului, CATANE, pare să provină de la cătană, termen ce denumește soldații în Ardeal, de la ungurescul katona, dar aceasta s-ar adeveri dacă s-ar găsi documente care să ateste existența unor cătane austriece în zonă, în cursul ocupației austriece a Olteniei din perioada 1718-1739, sau din timpul războaielor ulterioare, cu turcii. În acest caz, numele ar trebui să sune însă Cătane, cu ă ,cuvântul catane, cu a, însemnând în limba română veche fiare sălbatice carnivore, de la latinescul cattus - pisică
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
Moscova. Realizează repede că Rusia are nevoie urgentă de o flotă. O creează și prima bătălie navală ia sfârșit în avantajul rușilor. După ce împrăștie navele turcești ancorate în dreptul Azovului, flota țarului blochează estuarul spre a împiedica aprovizionarea. Ofițerii și inginerii austrieci calculează cu atâta precizie unghiul de tragere al tunurilor încât turcii sunt în pericol. Pe 18 iulie 1696 cetatea Azovului se predă. Țarul trimite 50 de bărbați ruși de neam în străinătate, pe cheltuiala lor, să deprindă arta navigației. Își
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
în urmă tehnologic, productivitatea scăzută, și lipsa de capital și de accesul la piețe. Fostele zone germane din vest au avut precipitații mai bune și de calitate a solului și a fost cel mai productiv, în timp ce fostele zone rusești și austriece au fost sub medie. Că peste tot, țărănimea poloneză crede că reforma agrara va rezolva toate problemele lor, care, în practică, aceasta nu a putut fi din cauza factorilor de mai sus. Reforme funciare au fost previzibil, orientat de-a lungul
A Doua Republică Poloneză () [Corola-website/Science/298584_a_299913]
-
de unificare punct de vedere economic regiuni economice disparate, care a avut anterior, a fost parte din diferite țări. [4], în granițele Republicii au fost resturi de trei sisteme economice diferite, cu cinci valute diferite (marca germană, rublă rusească, coroană austriac, polonez și Marka Ostrubel) [ 4] și, cu mici sau fără legături directe de infrastructură. Situația a fost așa de rău că centrele industriale vecine, precum și orașele mari nu aveau legături directe feroviare, pentru că au fost părți ale diferitelor națiuni. De
A Doua Republică Poloneză () [Corola-website/Science/298584_a_299913]
-
Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești"). Satul Cubei a devenit punct de trecere a frontierei româno-ruse. Pentru a scăpa de la poliția turcă și austriacă, în 1858 a trăit acolo revoluționarul și poetul bulgar Gheorghi Rakovski. El a scris mai multe poezii, inclusiv volumele "Întârziere în carantina din Cubei" și "Amintiri din trecutul Bulgariei". La 28 iunie 1858, autoritățile moldovenești de sub conducerea caimacamului Nicolae Vogoride
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
folosirii uneltelor și obiectelor confecționate din metal. În paralel cu dezvoltarea metalurgiei fierului a continuat prelucrarea bronzului (aliaj de cositor și cupru), metal utilizat cu mult înaintea prelucrării fierului. Printre urmele arheologice în acest sens se numără cele din regiunea austriacă Salzburg, unde se pare ca la extracția și prelucrarea bronzului participau circa 500-600 de lucrători. În aceeași perioadă au continuat extracția și prelucrarea aurului, iar în faza Hallstatt târzie au apărut primele monede, care erau privilegiul claselor dominante. În faza
Hallstatt (perioadă) () [Corola-website/Science/298615_a_299944]
-
el a creat . În 1914, el a anticipat izbucnirea unui război european, înfrângerea Imperiului Rus de către Puterile Centrale, și înfrângerea Puterilor Centrale de către puterile occidentale. Când a izbucnit Primul Război Mondial, el și Legiunile sale au luptat sub controlul armatei austriece împotriva Rusiei. În 1917, când Rusia începuse să sufere în război, și-a retras sprijinul acordat Puterilor Centrale și a fost arestat de germani. Din noiembrie 1918, când Polonia și-a redobândit independența, până în 1922, Piłsudski a fost al Poloniei
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
și necesitatea de a organiza nucleul unei viitoare Armate Poloneze, care putea ajuta la câștigarea independenței Poloniei față de cele trei imperii care o împărțiseră și o șterseseră de pe harta lumii în secolul al XVIII-lea. În 1906, cu complicitatea autorităților Austriece, Piłsudski a fondat o școală militară la Cracovia pentru formarea de unități paramilitare. Numai în 1906, cei 800 de paramilitari, care operau în cinci echipe în Polonia Congresului, uciseseră 336 de oficiali ruși; în anii următori, numărul de victime a
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
condusă de trei dintre colegii săi, Władysław Sikorski, și . Unul din obiectivele principale ale "ZWC" era acela de a instrui ofițerii și subofițerii unei viitoare Armate Poloneze. În 1910 două juridică, au fost oficial înființate două organizații paramilitare în zonă austriacă a Poloniei - una la Lwów (astăzi, Lviv, Ucraina) și una în Cracovia - pentru a efectua pregătirea în . Cu permisiunea autorităților austriece, Piłsudski a fondat o serie de „cluburi sportive”, apoi Asociații de Pușcași, care serveau drept acoperire pentru pregăturea unei
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
și subofițerii unei viitoare Armate Poloneze. În 1910 două juridică, au fost oficial înființate două organizații paramilitare în zonă austriacă a Poloniei - una la Lwów (astăzi, Lviv, Ucraina) și una în Cracovia - pentru a efectua pregătirea în . Cu permisiunea autorităților austriece, Piłsudski a fondat o serie de „cluburi sportive”, apoi Asociații de Pușcași, care serveau drept acoperire pentru pregăturea unei forțe militare polone. În 1912, Piłsudski (folosind pseudonimul, „"Mieczysław"”) a devenit comandant-șef al unei Asociații de Pușcași ("Związek Strzelecki"), care
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
de a pătrunde până la Varșovia și de a declanșa o revoluție națională. Cu forțele sale limitate, în acele zile de început, el și-a susținut ordinele cu sancțiunea unui „Guvern Național din Varșovia” fictiv, și a interpretat și forțat ordinele austriece la maxim, luând inițiative, înaintând și stabilind instituții poloneze în orașele eliberate, în timp ce Austriecii îi considerau forțele ca fiind bune numai pentru recunoaștere sau pentru sprijinul formațiunilor austriece principale. Pe 12 august 1914, forțele lui Piłsudski au cucerit orașul Kielce
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
unui „Guvern Național din Varșovia” fictiv, și a interpretat și forțat ordinele austriece la maxim, luând inițiative, înaintând și stabilind instituții poloneze în orașele eliberate, în timp ce Austriecii îi considerau forțele ca fiind bune numai pentru recunoaștere sau pentru sprijinul formațiunilor austriece principale. Pe 12 august 1914, forțele lui Piłsudski au cucerit orașul Kielce, din giubernia Kielce, dar Piłsudski a găsit o populație mai puțin favorabilă acțiunilor sale decât se aștepta. Curând după aceea, el a înființat oficial , luând personal comanda a
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
1919 relata: „nicăieri nu am mai văzut vreodată așa dovezi de sărăcie și de mizerie extremă cum se văd la aproape fiecare pas”. În plus, țara trebuia să unifice diferitele sisteme de drept, economie și administrație din fostele sectoare german, austriac și rus ale Poloniei. Erau nouă sisteme juridice diferite, cinci monede, 66 tipuri de sisteme feroviare (cu 165 de modele de locomotive), care toate trebuia să fie consolidate în regim de urgență. , îl descria, în cartea "Piłsudski: O Viață pentru
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
patriarhului de atunci, Justinian Marina. În timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna (care poartă numele domnului), iar între anii 1512 - 1521 s-a refăcut pictura. Constantin Brâncoveanu a construit la 1706 - 1707 pridvorul, în cunoscutul stil brâncovenesc. În timpul ocupației austriece a Olteniei, mănăstirea a fost o fortăreață redutabilă în calea cotropitorilor. Aici a slujit preotul "Radu Șapcă", participant de seamă la revoluția burgheză de la 1848 din Țara Românească, numit "curator civil" prin decretul nr. 519 din 4 mai 1864 al
Mănăstirea Cozia () [Corola-website/Science/298665_a_299994]
-
fiind înfrângeri grave. pe 9 februarie 1772, acordul privind împărțirea a fost semnat la Viena. O înțelegere preliminară între Rusia și Prusia fusese semnată la Sankt Petersburg pe 6 februarie 1772. Mai devreme, în august, unități militare rusești, prusace și austriece intraseră simultan în Polonia și ocupaseră zonele care asupra cărora căzuseră de acord să le revină. Pe 5 august a fost publicată declarația de ocupare, în condițiile în care țara era prea slăbită de luptele pierdute de Confederația de la Bar
Împărțirile Poloniei () [Corola-website/Science/298630_a_299959]
-
scriitorii și artiștii, dintre care mulți au fost nevoiți să emigreze, au devenit revoluționarii din secolul al XIX-lea, dorind ca libertatea să devină una dintre componentele definitorii ale romantismului polonez. Revoluționarii polonezi au participat la revoltele din Prusia, Imperiul Austriac și Imperiul Rusiei. Legiunile poloneze s-au luptat alături de Napoleon și sub sloganul "pentru libertatea noastră și a voastră", au participat pe scară largă în Primăvara Națiunilor (în special Revoluția din Ungaria din 1848). Polonia ar fi înviată, pentru scurt
Împărțirile Poloniei () [Corola-website/Science/298630_a_299959]