5,357 matches
-
care a luat pe fata lui Alecsandri și Leon dela Dobreni care a ținut pe duduca Lucica, fata lui Mihalache Kogălniceanu. Mai veneau Roseteștii, Cantacuzineștii, Ghiculeștii - toți cu cucoanele și duducile lor». Înșirând acest pomelnic al marilor boeri din Moldova, bătrâna radia de bucurie. Părea că retrăiește frumoasele vremuri de odinioară. - «Mare bucurie avea tătuca Vasile - așa-i spuneam eu lui Alecsandri - când venea să-1 viziteze Elena lui Cuza Vodă dela Ruginoasa. În ziua aceea era sfântă sărbătoare la Mircești. Alecsandri
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și făceau haz, lucru mare. Ei se scăldau, înotau și râdeau rămânând în apă până, ce grâul se usca bine de tot la arșița soarelui, după care în alți saci și mai curați era cărat din nou la curte», zise bătrâna sub farmecul acestor amintiri. - Și mai mare alai era la curtea din Mircești în zilele când se făcea recrutarea. Ofițerii cu recrutarea erau găzduiți la Mircești și chiar la curte se făcea recrutarea. Flăcăii în păr veneau la recrutare și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
turcească în care poetul își făcea siesta, de o odaie în care se afla o masă de biliard, și de biroul la care Alecsandri medita și-n care a scris cea mai mare parte a operei sale. Îmi mai spuse bătrâna că uneori poetul se închidea zile întregi lucrând la birou și nu primea pe nimeni până nu isprăvea, după care uneori pleca la Iași sau la București să se repauzeze. Adesea cânta din orgă. Poate de aceea, cu drept cuvânt
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
patru care de lemne, grâu, porumb; în sfârșit i-am lăsat de toate, spuind și ciorbagiului ca nu care cumva să se strice de cineva câtuși de puțin din orânduiala făcută de mine. Să fi văzut mulțumirea ei și binecuvântările bătrânei! Viața trăită aici, sau mai bine zis, zilele sunt cele mai frumoase din câte am petrecut în întreaga campanie. Pe lângă că Suzana era frumoasă în toată puterea cuvântului, mai era și foarte deșteaptă: o inteligență naturală și vie și o
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
îl văd pe bătrân care îi invită să se odihnească. Baucis dă la o parte cenușa caldă încă, reînvie focul din ajun, pune pe el frunze uscate și scoarță de copac și reușește, suflând în foc cu greu, ca o bătrână, să-l reaprindă. Ea pune vreascuri uscate și lemne sub o oală mică. Apoi curăță de frunze câteva legume aduse de soțul ei din grădina stropită de ea. Cu o furcă cu doi dinți, Filemon dă jos din cui un
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aruncă restul de apă pe fereastră ceea ce duce la o inundație și la formarea lacului. Sărăcia gazdei nu are numai un sens moral ci constituie și un puternic resort poetic. În drumul său spre Marathon, Tezeu a primit ospitalitatea unei bătrâne torcătoare, foarte sărace, numită Hecale care îi făgădui că va sacrifica un berbec lui Zeus dacă el se întorcea teafăr și nevătămat din lupta lui cu taurul. Dar femeia muri înainte de întoarcerea lui și Tezeu institui sărbătorile hecalesiene în cinstea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
decât să-i expulzeze. Dar cei care erau imaginea însăși a primirii ospitaliere și a une carități generoase au murit. Această închidere în sine a bătrânului cuplu este excelent pusă în scenă de către ungurul Tibor Dery în nuvela sa169: surzenia bătrânei face comunicarea dificilă între soți. Este război și soția vrea să arunce în drum pe tânărul rănit care, spune ea, ar păta cu sânge divanul din salon. "Nu poți să rămâi aici, puișor, îi spune ea tânărului pe jumătate întins
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dă valoare comunicării. Este mijlocul de comunicare cel mai bogat în sensuri, în rezonanțe interioare generate și amplificate de muzicalitatea rostirii. Cuvântul corect utilizat gramatical și ca tonalitate, fără prețiozități, are menirea să înlăture barierele dintre emițător și receptor, precum bătrâna ateniană îl recunoaște pe Theophrast că este străin după un singur cuvânt rostit, la fel ascultătorul simte când cel ce vorbește este „la el acasă”, din punctul de vedere al tematicii și limbajului. Când Theophrast a întrebat prin ce a
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
deoarece a pretins că regimentul său era angajat atunci În lupte. În satul Buciuleni XE "Buciuleni" , lângă Bălți XE "Bălți" , secretarul regimentului, locotenentul Petre Goruș XE "Goruș, Petre" , l-a văzut pe sublocotenentul Mihăilescu XE "Mihăilescu" trăgând și omorând o bătrână, „singura evreică ce a găsit În sat”46. La Bălți XE "Bălți" , a adăugat locotenentul Andronic Prepeliță XE "Prepeliță, Andronic" , regimentul a rămas 12 ore: „În acest timp Cpt. Stihi XE "Stihi" , bineînțeles cu acordul Regimentului, a organizat patrule prin
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
umbră de satisfacție pentru noua șotie a lui Ilie Cazane: „Înăuntru, nici un zgomot. Surâse cu mândrie, apăsă clanța și dădu ușa de perete. În fața sobei, vesel, Cazane îndesa două lemne mai groscioare în foc. Multe sentimente o încercară atunci pe bătrână, multe și subtile, pe care ea nu le-ar fi putut defini, spaimă, angoasă, dezolare, gust al înfrângerii, orgoliu rănit, spirit de competiție, toate traduse în mintea ei simplă printr-un singur gând, sfredelitor: «|ista-i necuratulț“. Cu toată ironia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
se pare că vrem să-i trecem strada, fără ca ei să dorească? Mihai-Răzvan Ungureanu: La o conferință pe care am ținut-o la o universitate din Berlin, exact asta mi s-a reproșat, arțăgos: că Republica Moldova nu este în situația bătrânei care trece strada fără voie. Analogia, dând la o parte impolitețea, se validează instantaneu. Avem, de cele mai multe ori, impresia că noi oferim cooperare, iar răspunsul din partea cealaltă este sever, brutal, nediplomatic. Oricum, neașteptat. Laurențiu Ciocăzanu: Putem vorbi despre o criză
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Cătălin D. Constantin - Care-i acolo? Tu ești, Phémie? Dar era puțin probabil ca, la o oră atît de tîrzie, clopotăreasa să vină la casa parohială. Sub fereastră, privirea neliniștită a bătrînei servitoare nu deslușea nimic mai departe de primul cot al aleii; grădina, mică, se pierdea dincolo, în beznă. - Phémie, dumneata umbli pe acolo? reluă ea fără convingere, cu o voce acum de-a dreptul tremurătoare. Nu-i venea să închidă
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
Céleste! Vîntu- s-a pornit acu- dinspre Dealu- Popilor. M-a pătruns pînă la os. Poți să-ți pui broboadă peste broboadă, degeaba! Se șterse cu șorțul la gură, scuipă simandicos în cenușă și continuă pe un ton în care bătrîna, bănuitoare, întrezări o oarecare jenă, fără să înțeleagă imediat care-i cauza: - Mai bine-ați face să vă culcați, domnișoară Céleste, parohu- ăsta al dumneavoastră s-a băgat de mult în pat, credeți-mă! Gîndiți-vă, numa-! Motocicleta factorului poștal tocmai
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
ai unde să te spovedești cinci luni din douășpe! Gîndiți-vă numa- la moartea băiatului lu- Duponchel și la mașina parizienilor ălora care s-a răsturnat anu- trecut- Brr- Mie una, mi-e milă de sărmanu- băiatu- ăsta. - Băiatu- ăsta, bodogăni bătrîna, ridicînd din umeri. I-auzi cum o spune, obraznica! - Păi da ce, nu-i, un băiat!? Și cît o fi el de sigur pe el, domnișoară Céleste, mie-n sută n-o să fie în largul lui mîine, cînd o să se
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
să clipească. Ce auzise adineauri nu era tocmai un zgomot, pentru că nu-și dădea seama din ce direcție venea, și totuși i se părea că zgomotul acela n-a încetat, că plutește în continuare în jurul ei, foarte aproape. Din sufletul bătrînei dispăruse acum orice urmă de spaimă, era convinsă că zorile sînt aproape. - Care-i acolo? întrebă ea cu o voce nu tocmai sigură. Răspunsul sosi neîntîrziat, dintr-un loc aflat mult mai aproape decît s-ar fi așteptat, chiar din
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
Sellers), un clasic în analele comediei negre, parcă invită criticii la comentarii negative la adresa "copiei". Scheletul narativ al scenariului nu e alterat substanțial: un pseudo-profesor, asistat de o bandă de incompetenți, plănuiește un jaf și are nevoie de casa unei bătrâne - care nu bănuiește nimic - ca sediu al operațiunii. Dar bătrâna realizează ce se petrece, amenință să-i dea în vileag și... de aici, titlul românesc al filmului. Locația se schimbă însă: de la decorul urban al Londrei la orășelul Saucier din
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
la comentarii negative la adresa "copiei". Scheletul narativ al scenariului nu e alterat substanțial: un pseudo-profesor, asistat de o bandă de incompetenți, plănuiește un jaf și are nevoie de casa unei bătrâne - care nu bănuiește nimic - ca sediu al operațiunii. Dar bătrâna realizează ce se petrece, amenință să-i dea în vileag și... de aici, titlul românesc al filmului. Locația se schimbă însă: de la decorul urban al Londrei la orășelul Saucier din sudul Statelor Unite (prilej pentru o coloană sonoră de excepție, ce
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
rol care-și subminează propria credibilitate), iar decorul e suficient de stereotipizat pentru a părea ireal. Singurul defect al filmului apare la nivelul scenariului, unde lipsește consistența din Marele Lebowski: umorul Coen, în principal de limbaj și de situație - pisica bătrânei refuză să cedeze degetul amputat al unuia dintre hoți, aleargă cu el în gură și nici unul nu reușește s-o prindă - nu cadrează cu cel mainstream, impus de studio, adeseori vulgar, mereu lipsit de orice subtilitate (bătrâna pălmuindu-l pe
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
de situație - pisica bătrânei refuză să cedeze degetul amputat al unuia dintre hoți, aleargă cu el în gură și nici unul nu reușește s-o prindă - nu cadrează cu cel mainstream, impus de studio, adeseori vulgar, mereu lipsit de orice subtilitate (bătrâna pălmuindu-l pe Gawain pentru că înjură în casa ei, scenă prezentă și în trailer). Dincolo de această excepție, lung metrajul e o reușită cinematografică. Nu se poate spune același lucru, mai degrabă contrariul, despre filmul precedent al fraților Coen, Dragostea costă
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
sau Vedenia, dar nici una dintre ele nu e excepțională, încât să putem spune că autorul ar fi nedreptățit-o prin uitare. Registrele tematice sunt destul de diferite. Editorul manifestă o preferință specială pentru portretele oamenilor umili din Baba Măndica (unde o bătrână pierde bucata ei de pământ de la marginea orașului printr-un tertip avocățesc), Moș Ion (unde un bătrân alungat din casă de copii încearcă să-și recâștige un loc al său muncind ca slugă cu un înduioșător exces de zel) și
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
alert la grotescul lumii și dezaprobarea ironică aduc în pagină mici povestiri cu tîlc în poezii centrate pe răsucirea unui paradox. Amintirile conturează o lume în care importante sînt personajele pitorești, ca bunicul (cel care avea o grădină cu morcovi), bătrîna Despa, nebunul Virgil, Aza ș.a. Și în care se urmărește o idee generală sau o concluzie paradoxală: replica moromețiană a bunicului, cea care dovedește astfel că "el nu spunea/ decît lucruri subțiri"; privațiunile aduse de foametea din 1946 "cînd cine
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]
-
sunt, cu două-trei excepții, evidenți sateliți ai romanului. Cei fascinați de metode structuraliste ar putea găsi la acest autor o materie generoasă. Ca și în Ferestrele zidite, oamenii care populează aceste povestiri sunt strâns legați de casele în care locuiesc. Bătrâna din Jilțul și bătrânul din Clopotul se retrag în case pe măsură ce-și interiorizează tot mai mult viața și simt apropierea morții. În Casa, naratorul notează privind dărâmarea unei clădiri: „Casa aceasta se dărâma ușor, ca și cum viața care trecuse
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
ILIE ILAȘCU Dragă Ilie, de mult ți-s dator Cu-o iertare și-acum creștinește O cer nu unui martir-senator, Ci unui luptător trădat mișelește. Cu marele Ștefan și crucea preasfântă Pe sigla unui partid drag și ție, Cerșeam votul bătrânei smerite, Crezând că te scoatem din pușcărie. Râdeau în barbă, pe ascuns, iudele, Visându-se-n fotolii de deputați. Noi, proștii, credulii, răscoleam satele: Îl vreți pe Ilie liber? Votați!" Cu numele tău am mințit profesorul, Îngenuncheatul cu diplomă, Plugarul
Scrisoare de iertare lui Ilie Ilașcu, Bunica mea. In: Curierul „Ginta latină” by Gheorghe Calamanciuc () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2256]
-
să prindă comportamentul omenesc, text mai puțin speculativ, mai putin apropiat de teoria ,,actului gratuit", gidiană, am întâlnit-o la pagina 1221 a Jurnalului. Notă care marchează începutul anului 1935. Este vădita ,,tentația proletara". Citez: ,,Luni, 4 martie. Adresându-mă bătrânei femei de menaj: - Spune, tușa Eugenia, ai petrecut o duminică frumoasă? Ai fost la slujba? - Păi da... - De dimineață, si pe urma seară? - O, să mă ierte Dumnezeu, numai dimineață. Știți că eu nu sunt o bigota... Dar trebuie să
Despre Marx by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15575_a_16900]
-
fi pățit? Urlă de foame, pesemne. Ies în curte înarmată cu două pungi de popcorn. I le revărs la picioare, dar le ignoră. Zbiară în continuare, își umflă aprig gușa și aripile. Sînt disperată. A sculat toată casa. Și strada. Bătrîna mea vecină stă atîrnată de gard și mă întreabă cu o stupoare agitată ce se întîmplă. Ciucurele de la căciulă se bălăngăne nervos cînd în față, cînd în spate. Nu știu ce să-i răspund. Apare vecinul de vis-à-vis, priceput în toate cele
Curcanul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15609_a_16934]