6,215 matches
-
antisemitismul. * La un cerc cultural din Lunca, județul Neamțului, lângă Vânători, vorbeam cu tovarășul cu care m-am dus acolo (era iarnă), despre legile țării. "Cine-și caută dreptatea, o găsește." Ne dați voe, domnule, zice un țăran bătrân cu barba căruntă și cu fruntea încrețită. Vrem să vă spunem o întâmplare de la noi, dacă nu vi-i cu supărare... Tușește încet și se uită în juru-i. Sătenii din încăperea în care ne aflam, a școlii, știu debunăseamă cu toții despre ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a celor trei țări Românești putea să facă față unei ofensive otomane, așa cum o arată campania din 1595. Mihai Viteazul avea să afirme că, având sub mâna lui și Moldova, și Transilvania, ar fi în stare să-l scoată de barbă pe sultan din vizuina lui de la Stambul. Nici încercările domnului de a-i coaliza pe creștini, de a-i convinge să-i trimită ajutoare, nu au avut nici un rezultat. Venețienii și ungurii, deși erau hărțuiți mereu pe apă și pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
turci pe linia Dunării, dar și să ia ofensiva. Peste un secol, Mihai Viteazul spunea că, dacă ar avea sub mâna lui Țara Românească, Moldova și Transilvania, ar fi în stare să ajungă până la Constantinopol și să-l scoată de barbă pe sultan din vizuina lui. Problema nu o constituia lipsa forței fizice de a acționa, ci voința vecinilor Țărilor Române de a trece de la gând la faptă. În timpul tratativelor, care au avut loc pentru încheierea păcii, Ștefan cel Mare a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
decembrie 1436, protopopului Iuga și fiului său Mihul grămatic, le sunt întărite satele Mânzați, Temeșești, unde este Miclea lui Bahnă, sate pomenite în privilegiile anterioare, la care se adaogă satul unde este Mihail Colici (com. Albești, județul Vaslui), unde este Barbă Stan și Stanciul (comuna Puiești, județul Vaslui), și la Conovițe, unde este Mihail Colici (com. Albești). Alte patru sate, toate în județul Vaslui, se adaugă domeniului popii Iuga și a fiului său, Mihul grămatic, la 7 decembrie 1436. La 2
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și două berbânțe de icre. Un privilegiu însemnat este cel din 11 martie 1446. I se întăreau mânăstirii satele: unde a fost Samoil vătăman, pe Bistrița și Dvorinești și Timișești și Cârstienești și Băloșești și la Topoliță unde a fost Barbă Geamâră, și Bașoteni, și Fântănele, și Dragomirești pe Șumuz, și Telebecinți pe Siret. Satele mânăstirii erau scutite de toate dările și slujbele datorate domniei, numai egumenul de la Neamț și dregătorii lui aveau dreptul să îi judece pe oamenii din satele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-i operei sale un farmec greu de descris. Frescele bisericilor lui Ștefan cel Mare ne îngăduie să reconstituim portretul marelui domn. Până în 1884, s-a crezut, pornind de la o litografie făcută de Gh. Asachi, că domnul avea mustăți și o barbă impunătoare. Episcopul Melchisedec s-a străduit să îi convingă pe istorici că adevăratul portret al lui Ștefan cel Mare este cel din miniatura de pe o foaie din Tetraevanghelul de la Humor. Întâmpinată cu multe rezerve, opinia episcopului a fost acceptată până la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost realizat în marmură, în 1496, pe turnul arsanalei de la mânăstirea Vatoped, din Muntele Athos. Este un bazorelief săpat pe pisania așezată pe zidul arsanalei. Chipul domnului se aseamănă cu cele pictate la Voroneț, la Pătrăuți și la Dobrovăț, fără barbă, cu nasul drept și cu sprâncenele frumos arcuite, cu plete bogate revărsate pe umeri. Este singurul portret săpat în piatră, realizat în afara Moldovei. La mânăstirea Zografu se mai află două portrete ale domnului. Unul se află în nartexul bisericii mânăstirii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mânăstirilor Dobrovăț și Căpriana”. Cel de-al doilea portret a fost pictat în 1817 de un anume Mitrofanis și ni-l înfățișează pe domn, cu coroană mare pe cap, de sub care ies pletele negre, care cad pe umeri, și cu barbă neagră. Portretul se află în pronaosul bisericii și are inscripția: “Ștefan, voievodul Moldovei, ctitor al Dobrovățului și al Căprianei și întemeietor al acestei mânăstiri. Pictura exterioară a bisericilor zidite în vremea lui Ștefan cel Mare a stârnit discuții în legătură cu începuturile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de mâna lui”. Altminteri, comportamentul zmeului și uneori chiar descrierea lui merg spre ipostaza antropomorfizată: „Imediat a venit împărat cu tot’ și când a văzut.ce-a văzut? Un om d-o statură mijlocie c-o mustață dă aur și barbă de mătase” (Pătuleni - Dâmbovița). Împăratul va fi incapabil să decodeze identitatea ființei capturate prin intoxicare bahică (deci în urma contactului cu substanțe profane) și o va expune sub titlu divin. Abia instanța narativă va explica mult mai târziu natura infernală a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
altă ipostază a monstrului devorator este zmeul, tatăl fiind, de data aceasta, cel care îl înghite pe viteaz, poate din cauza incompatibilității cu natura malefică prin excelență a mamei zmeoaice: „Cum l-a văzut, tata al lu Mustață de Aur și Barbă de Mătase - fiind și acela zmeu, că erau zmei amândoi - imediat l-a-nghițit pe loc” (Pătuleni - Dâmbovița). Accesul la obiectele năzdrăvane este condiționat de trecerea prin pântecele infernal, ca răsturnare a nașterii în lumea albă, și șederea temporară are intensitate maximă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a pierde puterea”. În locul hainelor, trupul se acoperă cu pletele supradimensionate și fecioara ia un aspect bizar, adică se sustrage cenzurii supraindividuale a normei. Fecioara îmbrăcată cu propriul păr trăiește exclusiv la nivel spiritual, asemenea asceților cu plete, sprâncene și bărbi crescute hipertrofic. Într-un basm din Păuleasca, Argeș, modificarea aspectului fizic este subliniată prin contrast cu etapa anterioară inițierii: „Devenise viața ei o sălbăticiune. Nu mai era chipu acela frumos și mândru, cum avea ea soarele-n piept și luna
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întregime lumea: „Bagă mâna-n urechea mea dreaptă și scoate d-acolo o oglindă și vez’ ce este. Când a băgat mâna acolo, mă rog, ș-a luat oglinda calului, ce-a văzut? A văzut pă Mustață de Aur și Barbă de Mătase, moșu care i-a dat drumu de la taică-său din împărăție, era cu trei zâne lângă el” (Pătuleni - Dâmbovița). Funcția psihopompă a calului transformă trupul lui într-un mediu transparent al sacrului, de care nu se desparte nici
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nici un ban și are a-mi plăti 300 de lei". Și bietul tata a plătit 300 de lei, că el era primar mic și Domnița Suțu era soră cu Dumitru Sturza, [22] care atunci era prim ministru. Avea protopopul o barbă ca un măturoi, dar obraz nici de feli. Tata a trebuit să-l dea în judecată, dacă nu tata, atunci eu, că aveam 27 de elevi martori, care au auzit că nu voi plăti nimic. Protopopul Gh. Zarian avea 4
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Iașiul. Dintre miniștri, țin minte numai pe Spiru Haret [41] Ministru Școalelor. Eu eram în echipa de dansuri naționale a cărui șef era Ion Radu de la Piatra Neamț, crescut de Dna institutoare Zulnia Isăcescu. Regele Carol I era de statură mijlocie, barbă rară parcă era pusă cu fusul. Și nu avea nici un pic de voie bună, era foarte gânditor, parcă-i lipseau toate cele trebuitoare. În schimb Regina Elisabeta, era roșă ca un rac și plină de viață și voie bună, parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Cornescu Traian și Cotae Vasile, fiu de preot din Huși județul Fălciu. Acești 2 erau Hatmani de Hotin și Suceava. Și în ziua de 4 iulie când au mers în Iași și l-a văzut iapa pe Cornescu Traian, cu barbă și cu coroană pe cap, țipa și necheza și mergea în două picioare ca o altă arătare și lui Cornescu nu-i pasa. Și toată lumea îl aplauda: Halal Ștefan cel Mare! Să trăiești Ștefan cel Mare! Mai ales evreii ziceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de discuții ne despărțim continuându-ne drumul. Ies din regiunea Palencia și intru în regiunea León. O bornă delimitează zonele iar un pelerin mă roagă să-i fac o fotografie. Este o persoană cam la 55 de ani, cu o barbă scurtă, păr grizonat, plinuț. Aflu că este brazilian și că parcurge zilnic în jur de 40 km, deci mai mult decât majoritatea pelerinilor a căror medie zilnică este între 25 și 30 km. Este plăcut acest brazilian, care pășește pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mai scurt, abia 20 de km până la León. Drumul este mereu pe lângă șoseaua principală, ceea ce te obligă să suporți zgomotul tuturor mașinilor. Mult mai plăcut a fost peste câmpuri. Pe cale întâlnesc figuri cunoscute. Este brazilianul, înalt, bine legat, cu o barbă scurtă și cu o figură de adevărat pelerin. îl reîntâlnesc pe tânărul spaniol ce m-a ajutat când am căzut la Hontanas. Este însoțit de două femei, asistente medicale. împreună vom merge până la León, unde ne va face cunoștință cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
La Rioja. în jurul orei 13 ajung la Villafranca del Bierzo, unde mă grăbesc spre primul han, aproape la intrare. Zeci de pelerini așteaptă deja la rând, sprijinindu-se de ziduri, căutând un pic de umbră. Lângă mine, un tânăr cu barbă roșcată și cu două cruci mari la gât încearcă să intre în vorbă cu toți, dar nu prea reușește, căci ochii încețoșați și limba împleticită îmi spun că a consumat cam mult alcool. Un bătrân responsabil la han îl vede
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
În sătucul din Ardeal, n-am trecut. Văd și acum măicuțele pregătind mireasa, pe Corneluș, domnișoară de onoare și pe un băiețel turist, cavaler de onoare. Am pătruns cu toții În atmosfera de basm a mănăstirii, În fața unui preot bătrân, cu barba argintie, ca a Sfinților Apostoli din picturile lăcașului, imortalizate de genialul Nicolae Grigorescu, și a corului măicuțelor ce se Înălța dumnezeește spre ceruri. Nu știu cât a durat slujba. Știu că mănăstirea s-a umplut cu repeziciune de turiști și totul a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
desfășurare a activității studenților, am cerut prezența la facultate atât a cadrelor didactice cât și a studenților Într-o ținută decentă, atât a vestimentației cât și a podoabei capilare. Totul a mers normal, până când un cadru didactic și-a lăsat barbă, pentru a fi mai admirat de studente sau a fi mai sexi. Și dacă profesorul vine la facultate cu barbă și X vine fără cravată, iar Y este mai dezmățat ca omul de pe stradă, eu, un student amărât de ce să
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
decentă, atât a vestimentației cât și a podoabei capilare. Totul a mers normal, până când un cadru didactic și-a lăsat barbă, pentru a fi mai admirat de studente sau a fi mai sexi. Și dacă profesorul vine la facultate cu barbă și X vine fără cravată, iar Y este mai dezmățat ca omul de pe stradă, eu, un student amărât de ce să nu mă prostesc? După 1989 Încurajarea le-a dat-o televiziunea, care În fuga după audiență, le-a oferit cele
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Dar a fost o clipă când tata s-a întâlnit cu mama, în acele subsoluri noptatice ale Securității, slab luminate, aveam doi ani și câteva luni și îmi amintesc și acum cu claritate cum m-a luat în brațe, avea barba mare și aspră și mi-a spus, cu lacrimile picurându-i pe mâinile mele: "Vai, dragul tatii, cine v-a crește și pe voi?". A fost singura clipă din viața mea când am fost ținut în brațe de propriul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și loviturile și cuvintele de batjocură și au văzut și scuipările și gemetele și toată răutatea umană dezlănțuită. Dacă vezi, te ia groaza. Toate par a vorbi câte a Îndurat Domnul pentru noi. L-au bătut, a fost tras de barbă și multe cuvinte josnice I s-au spus. Toate parcă șoptesc tainic de câte a Îndurat pe nedrept. Privim cu ochii sufletului În trecut și lăcrimăm de durerea Lui. Câte a făcut El pentru noi, iar noi ce-I dăm
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Lumină, eu nu am găsit Așa cum, E lângă Tine! Aș spune tuturor Ce beznă-i fără Tine... Tu Ești Luceafăr, din Lumină Și-n noapte, Tu! De vii, Aduci Lumină Din Lumină! Un Bătrân 21.10.2006 Un bătrân cu barba albă Și cu părul ca zăpada Stă cu capu-n jos plecat Și gândește să-ți dea sfat El vede, În tine Iubite creștine Suflet zbuciumat Gând neîmpăcat. Prinde-n taină a se ruga Să te poată ajuta Ca desaga
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
i-au înjunghiat; pe alții, după ce i-au dezbrăcat, le-au dat drumul, alții au fost aruncați în șanțuri adânci. Parohul în funcțiune la data aceea, P. Mihail Rapezon (Rapczon sau Mihály Rabcsonyi), a fost tras de păr și de barbă la praznic, în cimitir, și chiar în biserică, de către orășenii revoltați. Episcopul explica Vaticanului că nemulțumirea adâncă a credincioșilor se datora faptului că preoții erau „robiți desfrâului, beției și gâlcevilelor [...] au dat prilej întru aceasta poporenilor neciopliți”. Nici jurământul de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]