5,404 matches
-
zonele țării sau de peste hotare, se desfășoară o serbare care cinstește narcisele. Mergând mai departe, găsim vârful Negrileasa, un vârf ce depășește 1400 m împânzit cu numeroși bolovani. Unii au formă mai ciudată cum ar fi „bisericuța”, sau „urma de bou”, o urmă lăsată nu se știe când de un bou, într-o piatră (se pare că aceasta nu este unicat, găsindu-se una similară și la Geamăna). De aici de pe vârf , putem observa Munții Trascăului (o priveliște de neuitat), Cariera
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
cinstește narcisele. Mergând mai departe, găsim vârful Negrileasa, un vârf ce depășește 1400 m împânzit cu numeroși bolovani. Unii au formă mai ciudată cum ar fi „bisericuța”, sau „urma de bou”, o urmă lăsată nu se știe când de un bou, într-o piatră (se pare că aceasta nu este unicat, găsindu-se una similară și la Geamăna). De aici de pe vârf , putem observa Munții Trascăului (o priveliște de neuitat), Cariera de la E.M. Roșia Poieni o mulțime de case aparținând comunei
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
1845 de locuitori în satele Bunești, Drăgolești, Grajdurile, Lințești, Negoești, Pielești, Ursoaia, Vârloveni și Zamfirești și în cătunele Buzoești, Chiorăști și Săndulești. În 1931, comuna Săpunari și-a schimbat din nou numele în "Drăguțești" și cuprindea satele Costești, Cotmeana, Dealu Boului, Săpunari și Spiridoni; iar comuna Bascovelele a fost desființată și comasată cu comuna Drăganu. După al Doilea Război Mondial, comuna Drăguțești a luat numele de "Cotmeana", iar comuna Bascovele a fost reînființată. În 1950, ele au fost transferate raionului Pitești
Comuna Cotmeana, Argeș () [Corola-website/Science/310120_a_311449]
-
cu comuna Drăganu. După al Doilea Război Mondial, comuna Drăguțești a luat numele de "Cotmeana", iar comuna Bascovele a fost reînființată. În 1950, ele au fost transferate raionului Pitești din regiunea Argeș Satul Grajduri din comuna Bascovele și satul Dealu Boului din comuna Cotmeana au primit în 1964 denumirile de "Bascovele", respectiv "Dealu Pădurii". În 1968, au revenit la județul Argeș; comuna Bascovele a fost atunci desființată și satele ei incluse în comuna Cotmeana. În comuna Cotmeana se află mănăstirile Bascovele
Comuna Cotmeana, Argeș () [Corola-website/Science/310120_a_311449]
-
două biserici ortodoxe (la Scorțeni și Grigoreni) și una catolică (la Pustiana). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Tazlău a aceluiași județ, având 4111 locuitori în satele Grigoreni, Scorțeni, Pustiana și Sârbi și în cătunele Mărgineni-Luncani și Poiana Boului. În 1950, comuna a fost transferată raionului Moinești din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Bacău, reînființat; tot atunci au fost desființate satele Luncani-Margina (comasat cu Grigoreni) și Sârbi (comasat cu Florești, sat preluat de la fosta comună
Comuna Scorțeni, Bacău () [Corola-website/Science/310142_a_311471]
-
cilimică, cilimine, coconite, crăițe, felimică, filimica, fetișcă, flori galbene, flori oșenești, gălbenioare, hilimică, năcoțele, ochi-galbeni, gălbenare, ochișele, roșioare, rujinele, rujulițe, rușculițe, salomie, salunii, sinilii, stîncuțe, tătăiși, vâzdoage, chilimiche, cilimini, filimină, filimini, filincică, hloare, floare galbenă, gălbănușe, gălbioare, hilimică, năcoțele, ochiul boului, ogriștene, roșioara, roșiori, roșulița, ruginele, ruguliță, rujinei, rujinele, rujmică, rujnică, rușnici, rușori, rușulițe, salomie, sălunină, silinii, silunini, stăncuța, rătăiși.
Calendula () [Corola-website/Science/310184_a_311513]
-
s-a făcut o altă importantă descoperire lângă actualul sat Pietroasele (pe atunci, satul și comuna Pietroasa de Jos). În timp ce colectau piatră din carierele din apropiere, pentru construcția seminarului teologic din Buzău, Stan Avram și Ion Lemnaru din satul Ochiul Boului, comuna Pietroasa de Jos, au găsit 22 de piese masive de aur. Ei au ascuns tezaurul, până când au fost angajați după un an să colecteze piatră pentru un pod peste râul Câlnău; angajatorul de atunci, un antreprenor macedonean pe nume
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
un an să colecteze piatră pentru un pod peste râul Câlnău; angajatorul de atunci, un antreprenor macedonean pe nume Anastase Tarba Verusi, a cumpărat tezaurul de la cei doi în schimbul a 4000 de piaștri (o sumă derizorie, echivalentul prețului a doi boi de povară), sumă pe care a delapidat-o din lucrările publice efectuate. Verusi a distrus unele dintre piese pentru a le ascunde mai bine în zona podului la care lucra. Acolo a fost redescoperit de autorități, informate anonim de localnici
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
comunei actuale funcționau trei comune distincte în plasa Tohani a județului Buzău. Astfel, actualul sat de reședință însuși era împărțit în două sate, fiecare reședința comunei sale: Pietroasa de Sus (cu cătunul Poștea) și Pietroasa de Jos (cu cătunul Ochiul Boului). Satul Șarânga era și el reședință de comună (având arondate satele Clondiru de Sus și Dara). Cea mai mare dintre aceste comune era Șarânga, cu 1850 de locuitori, Pietroasele de Jos și de Sus având respectiv 860 și 680 de
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
locuitori (în total, o populație de 3390 de locuitori). În 1925, Anuarul Socec arată că cele două comune, Pietroasa de Jos și Pietroasa de Sus fuseseră unite, formând împreună comuna Pietroasele (cu satele Pietroasa de Jos, Pietroasa de Sus, Ochiu Boului și cătunul Poșta); ea avea o populație totală de 3846 de locuitori. Comuna Șarânga făcea parte din plasa Nișcov și avea aceeași alcătuire, cu 4070 de locuitori. În 1931, a apărut în comuna Șarânga și satul Câlțești. În 1950, ele
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
Nișcov și avea aceeași alcătuire, cu 4070 de locuitori. În 1931, a apărut în comuna Șarânga și satul Câlțești. În 1950, ele au fost incluse în raionul Mizil din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. Satul Ochiu Boului a luat în 1964 numele de "Pietroasa Mică". În 1968, comuna și-a luat alcătuirea actuală, comuna Șarânga fiind desființată și inclusă în comuna Pietroasele, iar satele Pietroasa de Sus, Pietroasa de Jos și Poșta fiind unite în satul Pietroasele
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
în Muzeul Satului Bucovinean un atelier tipic de fierărie de la începutul secolului al XX-lea. Echipa de restauratori și muncitori din cadrul Muzeului Satului a confecționat o construcție monocelulară din bârne de brad, având ca anexă stativele pentru potcovit caii și boii de jug. Ea a fost inaugurată la 18 mai 2006. În atelierul de fierărie se află mai multe instrumente de lucru folosite de meșterul fierar: De asemenea, se află și produsele unui atelier caracteristic începutului de secol XX: potcoave, obiecte
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
Pământ / numai cu marele belciug rămas afară» ("Ancestrală" - APC, 38); și "Bărăganul Celest" are un teluric "Drum al Robilor": <poem>Pe lângă Drumul Robilor se-aude zornăitul drumului curgând în căruțele vechi ca schelete de păsări arhaice. Merg fără cai, fără boi alunecând pe sudoarea cerească din calea robilor. Loitrele moțăie, stelele în jurul roților amețesc. Sub coviltir muntenii se clatină în barbă trezindu-se când roata izbește un luceafăr pe jumătate copt în colierul drumului...</poem> (APC, 40). În volumele publicate din
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Vornicul Bărboi făcea parte din familia Sturdzeștilor, fiind denumit cneaz într-un act din 12 martie 1609. El a participat în 1615 la un complot împotriva domnitorului, împreună cu logofătul Beldiman, hatmanul Sturdza și visternicul Boul. Ei s-au adunat la Cucuteni și i-au cerut lui Tomșa să plece de pe tron. Domnitorul i-a cumpărat cu bani pe slujitorii boierilor, iar în lupta de la intrarea în Iași, ""deasupra Fântânii lui Păcurarii"", oastea boierilor a fost
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
Vlahuță, G. Coșbuc, O. Goga, dr. C. I. Istrati. Acesta din urmă este cel care a încurajat, încă din timpul vieții pictorului, ideea înființării unui muzeu „Nicolae Grigorescu”. Această încăpere găzduiește una din variantele de mari dimensiuni ale „Carului cu boi”. Biblioteca artistului este ocupată acum de piese de mobilier modeste, așa cum îi plăcea lui să fie totul, frumos și modest, noblețea și eleganța stilului fiind sesizabile mai ales în simfoniile de culori pe care le crea. În corpul de bibliotecă
Casa memorială Nicolae Grigorescu de la Câmpina () [Corola-website/Science/308783_a_310112]
-
care se ațintesc ochii este șevaletul pe care stă sprijinită una din ultimele lucrări ale artistului, neterminată: „La izvor”. Pereții sunt încărcați de picturi ale lui Grigorescu: „Autoportret”, „Apus de soare la Barbizon”, „Pastoriță stând”, „Ciobănaș cu turma”, „Care cu boi trecând un vad” etc. Uriașa tapiserie este probabil de factură franțuzească și datează din secolul al XVIII-lea. Piesele de mobilier sunt cumpărate de artist din Franța și se potrivesc foarte bine cu interiorul acesta definit de materialul viu și
Casa memorială Nicolae Grigorescu de la Câmpina () [Corola-website/Science/308783_a_310112]
-
lor necontenită se pot vedea stivele înalte acoperite cu pelerine multicolore contra ploii. Se pot vedea și peticele kaki ale pelerinelor. Compoziția este curioasă prin faptul că îmbină peisajul de periferie urbană și rusticul ce transpare din prezența carelor cu boi mânate de căruțașii cu ițari și cu cămăși albe de in, ce aduc în plus o notă idilică, cu scena de muncă asiduă și febrilă de descărcare a sacilor în piramidă. Un accent suplimentar a fost adus de Henția prin
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
Scărița-Belioara este o rezervație geobotanica din masivul Muntele Mare, pe teritoriul comunelor Ocoliș și Poșaga (județul Albă), cu vârfuri muntoase înalte, sub formă de turle (Colțul Bleantului, Piatra Belii, Vârful Negrilii) și cu numeroase peșteri (Coșul Boului, Peșteră fără Fund, Peșteră Roșie, Peșteră Lungă, Peșteră Călugărului, Peșteră lui Filip, Peșteră Coltului Rotund etc). Rezervatia cuprinde „Șesul Craiului” situat pe un platou calcaros la pește 1350 m altitudine, în continuare pădurea de pe muntele Scărita, precum și spectaculoase abrupturi ce
Șesul Craiului - Scărița-Belioara () [Corola-website/Science/309431_a_310760]
-
al Senatului. Desfășoară o susținută activitate în cadrul Ligii Culturale, înființată la București în 1890, în vederea unității românilor din toate provinciile românești. Pentru îmormântarea sa a lăsat suma de 100 lei, fiind cerut să fie dus la groapă cu carul cu boi cum se duceau țăranii. Pentru meritele sale militare a fost citat cu ordin de zi și decorat cu:
Constantin Budișteanu () [Corola-website/Science/304953_a_306282]
-
Ahile fiind veri). După Ahile, Aiax este cel mai valoros luptător din armata lui Agamemnon, chiar dacă el nu are înțelepciunea lui Nestor, Idomeneus sau Ulise. Armele lui Aiax sunt un topor uriaș și un scut format din șapte piei de bou suprapuse. Al optulea strat, cel din exterior era făcut din bronz. Pe tot cuprinsul "Iliadei", Aiax rămâne nevătămat în lupte, iar dintre protagoniștii războiului troian este singurul care nu primește vreun ajutor divin. El întrupează toate virtuțile unui războinic desăvârșit
Aiax din Salamina () [Corola-website/Science/304956_a_306285]
-
abundente, peste 1000 mm, densitatea rețelei hidrografice are valori de 0,7-1 km/km 2. În avale de Moisei, bazinul Vișeului devine puternic asimetric, dezvoltându-se cu precădere pe dreapta. Râul Vaser izvorăște din Munții Maramureșului, se formează din izvorul Boului și izvorul Munceii Albi. Are 62 km lungime, este cel mai important afluent al Vișeului cu debit mai mare decât acesta. Vaserul trece peste linia marilor înălțimi dintre Pietrosul Maramureșului și Toroiaga. Drenează o suprafață de 422 km 2,are
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
un spital cu 18 paturi. În 1940 primul președinte al Sovietului orășenesc a fost I. Slepoi. După război, în septembrie 1947, în orășel apare prima întreprindere industrial - artelul ”Novîi trud”, care avea la început 42 de muncitori, un cal, un bou și o căruță și se situa într-o singură încăpere. Mai tîrziu, în 1959, această întreprindere este restructurată în combinatul industrial alimentar, iar în 1962 - în combinat de deservire social, unde se află și o secție de textile. În 1972
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
că suprafața viilor era -70 ha, a livezilor -56 ha, a legumelor - 10 ha, era construit un cămin, o casă pentru opt familii. Apă nu era în sat și se aducea din satul vecin Lunga Nouă cu carele trase de boi. În sat mai era o fermă de cai, șopron pentru inventar agricol și un atelier. În anul 1939 au fost expediate 200 tone de struguri la Leningrad. În 1941 chiar din primele zile ale celui de al II-a Război
Crasnîi Vinogradari, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305119_a_306448]
-
tâlhari. Începu o luptă crâncenă și inegală (dușmanii fiind mult mai mulți la număr). Obosit să tot lupte cu sabia, Ștefan Vodă a scos din carâmbul cizmei biciul său cu mâner lucrat în aur și cu limbă de vână de bou împletită în opt. Prădătorii, încolăciți de limba biciului domnesc, se prăbușeau ca spicele la pământ. Prada hoților fusese adunată și restituită păgubașilor. Oamenii domniei se retraseră într-o minunată poiană, pentru a se odihni după luptă. Ștefan se sprijini de
Bravicea, Călărași () [Corola-website/Science/305149_a_306478]
-
pus pe document degetul, ca să se știe că a făcut această cumpărare. La 2 aug. 1671 Miron Stîrcea a răscumpărat de la vecinii s. Culicani o parte din moșia s. Grimăncăuți, pentru care aceștia plătiseră o moarte de om cu 6 boi și 10 bani de aur. S-a păstrat și un zapis de vânzare al lui Toader, fiul lui Nacu Stolnic, pentru s. Grimăncăuți, cumpărate de la ei de marele vistiernic Iordache Russet cu 300 galbeni. Hotarele moșiei satului au fost alese
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]