6,191 matches
-
putut, iar bunica, fire mult mai aprigă și spirit năvalnic i a ocărât, ceea ce i-a îndârjit și mai tare, și s-au năpustit asupra ei, lovind-o. La trei ani s-a repetat povestea, de data aceasta a doua căruță, al doilea rând de cai, ultimele parcele de pământ fertil, lăsându-le doar câteva oi și capre, cât să-și poată hrăni familia. Dar nu s-a lăsat bunicul, a luat-o iarăși de la capăt, nevoințele sale le-a spulberat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și dintr-o supărătoare, pentru cititor, predispoziție a mea lirică sau melodramatică, greu de ocolit când scrii despre tine Însuți, despre locurile tale natale și despre bietele cusururi ale oamenilor; ținându-le În frâu doar spre odihna cititorului luat În căruță cu mine prin această odisee vertiginoasă a unei jumătăți de veac, fără să-l Întreb ce-l intere sează cu adevărat și fără să mă mai Întreb ce va rămâne pentru judecata sau simpla curiozitate a viitorului. Primăvara, 1950 Cartea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
elzeviriană, legat În piele vișinie și cu marginile aurite, mi amintește și azi, cu filele lui afumate, lampa cu petrol a tinereților noastre pline de veghe pasionată. Îl luasem Într-o zi cu mine, pe vremea lava lierei vagabonde, În căruța cojanului de pe Ialomița care mă ducea, pentru o cinzeacă de țuică, cu Ioachim Botez, să visăm pe malurile Căldărușanilor. Amețit de căldură și de zdruncin, rătăcisem frumusețea de carte printre cocenii și paiele scitu lui, mult pomenit de Herodot - soartă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și aptitudinea de a cunoaște, de a Învăța ceva potrivit firii, Îndrumării și gusturilor sale proprii, Învățătura dascălilor fiind pe potriva numai a celor lipsiți de orice curiozitate, a [a]ce lora care altfel ar fi rămas de multă vreme de căruță În lumea asta - și fiindcă, dacă mai voiți, mințile de elită nu se fabrică cu diplome sau prin strădania dascălilor, oameni Îndeobște cu noscuți ca mărginiți, Înrăiți și puși pe rele. Napoleon, clasificat al 42-lea dintre cei 58 de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de oști pe care i-a avut Europa secolu lui al XVII-lea. Ei, dar astea se petreceau la 1624, [le] poves tește Voltaire În Le sișcle de Louis XIV. ...Abia plecați din București mai pe jos și mai În căruțe, pe șoseaua Târgoviștei, ne-am dat repede seama că avem de-a face, la colonelul nostru, cu un dement din acel gen foarte răs pândit printre ofițerii noștri superiori și diagnosticat fără greș după manifestațiile și gesticulațiile lor turbulente, provocatoare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
audă de telegramele Marelui Stat-Major privind operațiunile unei retrageri uriașe și În condiții care necesitau o Îndrumare rațională spre interiorul țării, ocupat În parte de armatele dușmane, a 32 de formațiuni de etape, evitând blo ca rea a mii de căruțe cu cai țărănești de rechiziție și pierderea a mii și mii de oa meni și a unui imens material spitalicesc și de provizii În alimente și muniții. Abia dacă mă mai primea noap tea colo nelul meu, Îmbăloșat de somn
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
luminată, chefuia În fiecare noapte o lume Înne bunită după zaiafeturi, cu cântece și râsete stridente de femei, ca Într-o biserică a despuiaților. Așa au fost salvate totuși, până la una, cele 32 de formațiuni de etape cu mii de căruțe Încărcate și mult mai multe mii de oa meni: ascultând Îndemnurile colonelului meu - să fac așa după cum m-o tăia capul meu de țivil. Același colonel care-mi spunea, lungit pe băncile pustii ale școlii primare, sediul comandamentului nostru: — Eu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pacotilei de mai târziu, și-i mulțumesc aproape zilnic, pentru ele, fostului patron, Walter Prager, pe care-l Întâlnesc, șontâc-șontâc, urcând sau coborând din liftul casei mele. COLONELUL REZERVIST VOICULESCU, CARE COMANDA O co loană de muniții, cu sute de căruțe și mii de cai de rechi ziție mânați de milițieni bătrâni, era o comoară de rumân cu rare virtuți ostășești, proprii mai degrabă frontului celui mai greu de luptă, dacă coconașii cu eghileți la umăr, care Întoc miseră ordinea de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
transportul țuicii și altor bău turi spirtoase, atât de dragi poporului român. Asta zic și eu progres, civilizație și cultură, mi-am spus În sinea mea, gândind cu melancolie la strămoșul moș Ghiță Beldie, cu butoiașul lui de țuică, În căruța cu boi și fără „hier“ la roate, de la Stroeștii Argeșului și până la București, de Târ gul Moșilor [și] semnalând Întâmplarea cu cisterna În revista Ideea Europeană, unde, sub semnătura „Omul ieșit din pădure“, inventasem o rubrică intitulată „Aplauze și Fluierături
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Tot pe atunci un miel Întreg costa: 20 lei În decembrie, 15-12 lei În ianuarie, 10-8 lei În februarie, 7-6-5 lei În martie și aprilie ( În mai nu-l mai mânca nimeni); iar căpă țânele de miel se vindeau la căruță, prin mahalale, cu 5 parale căpățâna. Pepenii se vindeau cu căruță, aduși și puși la pivniță, 5 lei căruța cu 100-120 de pepeni, după mărime. Bună țară, ra tocmeală! Viața Românească de la Iași publicase prin 1920, În fruntea revistei, o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
15-12 lei În ianuarie, 10-8 lei În februarie, 7-6-5 lei În martie și aprilie ( În mai nu-l mai mânca nimeni); iar căpă țânele de miel se vindeau la căruță, prin mahalale, cu 5 parale căpățâna. Pepenii se vindeau cu căruță, aduși și puși la pivniță, 5 lei căruța cu 100-120 de pepeni, după mărime. Bună țară, ra tocmeală! Viața Românească de la Iași publicase prin 1920, În fruntea revistei, o minunată descriere a unei călătorii pe Valea Nilului, În maniera excesivă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
7-6-5 lei În martie și aprilie ( În mai nu-l mai mânca nimeni); iar căpă țânele de miel se vindeau la căruță, prin mahalale, cu 5 parale căpățâna. Pepenii se vindeau cu căruță, aduși și puși la pivniță, 5 lei căruța cu 100-120 de pepeni, după mărime. Bună țară, ra tocmeală! Viața Românească de la Iași publicase prin 1920, În fruntea revistei, o minunată descriere a unei călătorii pe Valea Nilului, În maniera excesivă a literaturii cu subiect exotic care stăpâ nea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de a călători nu am găsit acea plicti seală, acel neastâm păr și acea enervare proprii călătorului de astăzi cu automobilul. Să mergi cu trenul sau cu automobilul din oraș În oraș - ce plictiseală, ce monotonie! Dar pe jos, În căruță sau călare, și fie chiar cu bicicleta, călătoria devine bogată, felurită și plină de Întâlniri și Întâmplări neașteptate: și unde mai pui că oste neala Îți cultivă aptitudinea rezistenței la oboseli și suferințe, potolindu-ți nervii; iar praful, vorba rumânului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Gheorghiu și cu soția acestuia, Marioara, au plecat Într-o excursie la Stroești. Au luat trenul din București și seara târziu, pe o furtună cumplită, au ajuns În gara Meri șani. De aici ar fi ajuns la Stroești cu vreo căruță, cale de 18 kilometri pe valea râului Vâlsan, spre munte. O ase menea ocazie nu au găsit la coborârea În gară, așa că s au Îndreptat către hanul din Merișani, ca să doarmă o noapte acolo. Dar peste tot era Încuiat; obloa
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
clipele de agonie ale celor care se agățau de muzica sa ca de o ultimă rază de speranță. Nu se mulțumea însă cu atât și-i întreba pe răniți de familiile lor, de satele lor natale, deseori urcându-se în căruță cu îndrăgitul său instrument sub braț și căutându-le familiile pentru a le duce un mesaj de îmbărbătare că fiii lor se vor întoarce în curând. Faptul că era atât de iubit de oameni și urmat în acțiunile sale a
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
sau mediatizări excesive? Dar pentru cei care nu i-au aflat și umilințele trăite în tăcere, să reținem măcar amintirile celor din Tescani care l-au condus cu mare jale când, aproape surghiunit, l-au ajutat să încarce într-o căruță cam doar ce se putea, lăsând pe mâna celor hrăpăreți toată agoniseala sa de o viață. La plecare, asemenea momentelor creației, când cu automatisme își ștergea sudoarea frunții, se mai ștergea doar de stropii unei ploi mărunte care simbolizau parcă
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
gări am parcurs-o mergând pe jos, pe calea ferată. Ajunși la gara unde normal ar fi trebuit să coborâm, am ridicat un deluț în partea dreaptă, trecând pe lângă niște căsuțe. Oamenii își luau copiii, familia, se urcau în mașini, căruțe, motociclete și fugeau de lângă pădure, îndreptânduse către Roșcana, o localitate către Bulboaca, spre Chișinău. în momentul când am ajuns la circa 50 de metri de casa mamei sale, trebuia să trecem un mic pârâu, o râpă, apoi era loc deschis
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Ne-a oferit cabinetul de chimie al școlii să ne odihnim în acea noapte. Am admirat școala, o școala frumoasă, pereții claselor împodobiți cu toți clasici noștri, ai culturii românești. înainte de a ajunge la școală a trecut pe lângă noi o căruță cu câțiva tineri care, văzându-ne că purtăm stegulețe tricolor la rucsacurile pe care le aveam în spate, strigau după noi să înghițim stegulețele și alte cuvinte ce nu merită a fi reproduse. A fost un gest de provocare și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în spate, noi, cei doi bărbați, cam câte 30 de kg.-haine, conserve, cort, saci de dormit etc.-partea feminină ceva mai puțin, dar destul de greu la drumul pe jos. Am plecat către Milești. Veneau în față dealuri mari. O căruță trece pe lângă noi, omul care mâna calul ne îndeamnă să urcăm. îi mulțumim și îi spunem că noi mergem numai pe jos, până la Chișinău. Stăm de vorba câteva minute, după care căruțașul dă bici calului și se depărtează. Mai mergem
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
camuflajul și un singur tun antiaerian improvizat în centrul orașului, care n-a reușit să doboare nici un avion, pământul care se cutremura de pe urma ofensivei germane la Mărășești, cozile la prăvăliile de alimente, lipsurile de tot felul, rechizițiile zilnice de animale, căruțe și alte bunuri - au fost simțite de toți locuitorii orașului care număra, probabil, cam 24.000 localnici. Am fost martor al șirurilor de ostași ruși dezarmați care erau conduși spre Rusia și care nu mai voiau să lupte. Țara noastră
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a reușit să-i corecteze acest mic defect dacă putem să-l numim așa. La învățătură era printre primii din clasă, sârguincios, ceva mai retras, dar sociabil; era sensibil și tare milos și chiar copilăros. Când mergeam în câmp cu căruța și el mâna caii, nu l-am văzut niciodata să-i lovească cu biciul, din contra încerca să vorbească cu ei, în limba lor: „mi cai mi, ce mi, știți ce mi? am aici un băț”! Când se întorcea de la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
am reținut-o întocmai! La Luizi-Călugăra face ultima clasă la liceul „V. Alecsandri” luându-și și bacalaureatul în iunie 1943. Cel de-al Doilea Război Mondial era în plină desfășurare. Tata era concentrat, cu toate că participase și la primul Război Mondial; căruța cu doi cai era rechiziționată și pusă la dispoziția armatei; mama a rămas să se ocupe singură de creșterea celor patru copii minori și de întreaga gospodărie. De război nu a scăpat nici fr. Ghiță, căci în toamna anului 1943
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
e nimic de făcut pentru a-l ajuta cumva, lăsând totul în voia lui Dumnezeu. Necazurile începeau și pentru cei din familie. Tatăl se descurca tot mai greu pentru a-și întreține cei trei băieți la școală după desființarea Seminarului. Căruța cu cai au luat-o nemții care s-au retras după ruperea frontului și nu a mai avut cu ce să cumpere alta. Rușii au luat și ei tot ce au găsit în gospodăriile oamenilor. „Cotele obligatorii” în produse cerealiere
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
îndura necazurile vreun an, doi, iar la urmă ne-am întoarce la viața de mai înainte sau ne-am schimba viața din mai bună în mai rea. În felul acesta nu ne ajungem scopul. Ce s-ar întâmpla cu o căruță de grâu pe care am aduce-o de la câmp acasă, dar pe la jumătatea drumului am lăsa-o? N-ar fura-o hoții?... La fel se întâmplă și cu viața sufletească. Nu-i de ajuns să o pornești la drum, ci
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
auzisem noaptea - căci eram cu patul lângă peretele care mă despărțea de scările de piatră ce coborau din etaj în etaj - auzisem deci pe la miezul nopții cum ceva era târât pe scări: poc...poc... până jos... Apoi s-a auzit căruța care lua morții și îi ducea la cimitirul evreiesc (după cum am fost informat) pentru a-i înmormânta. Am întrebat, se înțelege pe furiș, pe Pr. Alex. Rațiu care măturase pușcăria înaintea noastră, dacă știe cine era la camera respectivă ce
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]