6,257 matches
-
social-politică extrem de acută, acțiunile de masă ale poporului au măturat regimurile respective”. Refuzul conducerii române de a reforma sistemul, de a accepta necesitatea unor schimbări politice și economice profunde impuse de cerințele vremii, de nevoile reale ale populației, cramponarea în canoane învechite și teze utopice aveau să fie doar unele dintre cauzele care au dus la prăbușirea regimului totalitar în România. Cristian VASILE Imposibila reconciliere: România comunistă și Vaticanul 1950-1989 Studierea raporturilor postbelice româno-vaticane este o întreprindere dificilă, în condițiile în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Această afirmație ar putea să fie contrazisă de ideea că relativismul este tocmai spațiul privilegiat al lipsei de definiție. însă, așa cum, în perceperea artei contemporane, calitatea de artist este dată de idiosincrasiile fiecărui critic de artă, și nu de respectarea canoanelor, științele sociale se confruntă azi cu probleme asemănătoare. Astfel, o expresie a începutului de drum al cercetării acestei teme este faptul că, lipsit de cercetări sistematice, exilul românesc nu dispune nici de un cadru conceptual și teoretic de analiză. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Behring consideră că, în cazul primei generații, „exilul a însemnat pentru scriitor, fără excepție, o modificare de paradigmă în cel mai sensibil domeniu al vieții sale: procesul de creație. în acest punct, reorientarea nu a însemnat neapărat asimilarea unui alt canon estetic, câtă vreme modalitățile scriitoricești vest-europene curente fuseseră și în România prelucrate temeinic și original”. în argumentația sa, autoarea precizează că, pentru grupul de la Madrid, respingerea teoriilor modernității era motivată prin „propria viziune asupra lumii, și anume printr-o mentalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
se încheie, de regulă, cu o „suprapunere” ce evoluează către un presupus melanj, a cărui consistență este una mozaicală. Această aparentă descuamare nu a fost niciodată și în nici un caz o simplă renunțare la un înveliș exterior, ceva asemănător cu „canonul” șarpelui care-și schimbă pielea. Metamorfozarea e una interioară, tainică și dureroasă, ce nu seamănă cu o „renunțare”, cu o „ecloziune” sau cu o „expulzare”, întrucât ființa rămâne, din punct de vedere fizic măcar, aceeași. Pentru imigrantul ce plonja pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de o anumită impostație, de un anumit amplasament în spațiul culturii. Bun, sunt conflicte de generație inevitabile, sunt diferențe de gust inevitabile, însă asistăm oarecum neputincioși la o reformă adâncă a modului de a face cultură, a modelelor culturale, a canoanelor culturale, care pe unii îi găsește nepregătiți, pe alții îi ține într-o expectativă îngrijorată, pe alții îi face melancolici. Eu aș spune că sunt în situația expectativei îngrijorate. A.V. La întâlnirea pe care ați avut-o cu publicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
sprijinul permanent în păstrarea limbii și obiceiurilor străvechi. Până la 1812, biserica basarabeană s-a aflat sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei, iar după numirea exarhului Gavriil Bănulescu Bodoni ca mitropolit al Basarabiei în anul 1813, biserica a păstrat o perioadă de timp canoanele vechi și limba română în slujbele ținute în biserici. În capitolul precedent, au fost arătate câteva date despre mitropolitul Gavriil Bodoni, care era român de origine, născut în Ardeal, la Bistrița. Încă de la început, având calitatea de arhiepiscop, Gavriil Bodoni
DUPĂ 200 DE ANI, DE LA RĂPIREA BASARABIEI.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
lor de a se păstra vechile datini în viața bisericească. După moartea mitropolitului, biserica ortodoxă din Basarabia a fost condusă numai de ierarhi ruși. La scurt timp au început să apară în toate eparhiile provinciei tendințe evidente de impunere a canoanelor specifice bisericilor ruse și chiar de excluderea limbii române din cultura religioasă a Basarabiei. În anul 1829, Sinodul Diligent de la Sankt-Petersburg a dispus trecerea eparhiei “Chișinăului și Hotinului” sub tutela Patriarhiei Moscovei. În acest fel biserica Basarabiei a fost smulsă
DUPĂ 200 DE ANI, DE LA RĂPIREA BASARABIEI.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
cum putem înțelege efortul creator? El nu ar trebui să existe? Cu siguranță, societatea modernă complică, indefinit, însuși actul creației. El se regăsește înghesuit într-o schemă rigidă a istoriei culturale, cu un sens presupus evolutiv, cu o raportare devenită canon - la un trecut în mod excesiv conceptualizat, schematizat, sublimat. În felul acesta, actul creației nu mai este individual, ci colectiv. El nu mai aparține individului decât în măsura în care aparține și colectivității. Faptul de a fi, individual, cu manifestările sale naturale, intrinseci
A doua oară unu by Ciprian Voloc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92969]
-
spune: eu nici măcar nu știu dacă este neamț, dacă este ungur sau dacă este român. În a doua jalbă își aduce aminte că de fapt e și țigan și, atunci, s-a măritat cu un spurcat de țigan. Or, mitropolitul, canoanele bisericești nu dădeau voie să se căsătorească românii și țiganii. Vedeți că de fapt ea utilizează, cunoaște aceste lucruri și, pentru a obține divorțul, le folosește în jalba sa și le oferă mitropolitului. Iată că sunt în căsnicie cu un
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
plus, ar fi o blasfemie. Mă voi referi aici numai la cîteva dintre transpunerile sale artistice și literare. Și/sau la unele posibile Ersatz-uri din "realitate". Fără îndoială, specialiștii în istoria picturii au criterii extrem de complexe, diferite, și gîndesc după canoane care, în mare parte, astăzi, s-au pierdut. Eu pornesc numai de la cîteva păreri de ageamiu, iscate de pictura lui Cranach Bătrînul, Paradisul (1530). O pînză stranie, în care planurile sînt multiple, ordinea evenimentelor din Biblie - aleatorie, iar dimensiunea personajelor
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
Monica de la Prima Tv este o apariție profund eliadescă, adică una în care se poate citi fără echivoc toată demonstrația aceea asupra camuflării sacrului în profan, și se compune, urmuzian, din: priviri imperturbabile, ținută hieratică, de personaj bizantin modelat după canoanele occidentale, și microfon arghezian ( mai în clar, unul plin de aluzii!). În mod cert, ea a fost croită pentru o altă funcție mitologică și trebuia să se așeze într-un cu totul alt registru de semnificații. Proiectul ei ține, oarecum
Între Venus din Willendorf și Fata babei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12586_a_13911]
-
din aceasta) tinde să le devalorizeze. Primul și cel mai aproape proiectului echinoxist este acela de valoare estetică, devalizat, slăbit, și de ofensiva în numele postmodernității și de cea în numele eticii și a disidenței anti-comuniste. Legat de acesta, autorul discută problema canonului, a schimbări lui mai bine zis: pentru el valorile sînt perene, se situează de partea lui Harold Bloom care consideră modernitatea și postmodernitatea "epoca haotică" (chiar dacă nu sîntem de acord cu acest principiu, multe din observații sînt judicioase și merită
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
cinci sute cincizeci și opt de pagini de text, nu sînt mai mult de două citate din literatura română. Singuri ne condamnăm la marginalitate și în acest caz nu este vorba despre etnocentrism. Mai mult, se pare că unul este canonul istoriei și criticii literare din România, altul este cel asumat în această Istorie. Am citit cu interes articolul lui Arent van Nieukerken: "Moralismul ironic al poeziei poloneze din secolul douăzeci" și am căutat unul care să-i răspundă, referindu-se
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
într-o primă fază, ,la ce bun? e prea tîrziu!". Dar cînd la mijloc e ,un nume pe o carte", chestiunea dreptății, făcută chiar și în al doișpelea ceas, devine prețiosul bilet de intrare în istorie, dacă nu și în canon. Destui mari scriitori au murit fără să cunoască gustul dulce al celebrității, tentația tirajelor amețitoare și a traducerilor în nu știu cîte limbi, ceea ce înseamnă că popularitatea vulgară (în sens etimologic) nu are în mod necesar de-a face cu
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
bieții veleitari care visează la o posteritate mai ,dreaptă"; și nici despre scriitorii avangardiști, pe care o vârstă ulterioară a literaturii îi consacră cu adevărat. Am în vedere acele nume pe care abia căderea comunismului le-a proiectat în centrul canonului, deodată curățat de zgura ideologică. Revoluția din 1989 a rupt scara pseudovalorilor oficiale, măturându-le din manuale și din literatură, a consacrat canonul estetic și a făcut, în cadrul acestuia, adăugirile necesare. Ion D. Sîrbu este una dintre ele, poate cea
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
cu adevărat. Am în vedere acele nume pe care abia căderea comunismului le-a proiectat în centrul canonului, deodată curățat de zgura ideologică. Revoluția din 1989 a rupt scara pseudovalorilor oficiale, măturându-le din manuale și din literatură, a consacrat canonul estetic și a făcut, în cadrul acestuia, adăugirile necesare. Ion D. Sîrbu este una dintre ele, poate cea mai importantă. Scriitor a cărui cotație nu a depășit, în timpul vieții, pragul strictei onorabilități, cunoscut mai ales prin piesele de teatru (de toată
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
impresionante (deși - sau, poate, tocmai pentru că - era autodidact), cu lecturi temeinice de filozofie și literatură universală. Analizat de Ion Vartic, scrisul lui Caragiale dobîndește o surprinzătoare consistență, iar tehnicile narative ale clasicului se caraterizează printr-o modernitate sensibil peste toate canoanele epocii. Profesorul clujean demonstrează că nimic din scrisul caragialian nu este întîmplător și că inclusiv un volum compozit precum Momente este alcătuit după reguli stricte. Logica internă a volumului nu a fost înțeleasă de editorii ulteriori care și-au permis
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
economice sau sociale. R. - V-aș spune că în cazul particular al scriitorilor români care au trăit într-un regim dictatorial, au existat și scriitori care au știut să se retragă în forul lor interior și să scrie departe de canoanele politicii și care nu au avut posibilitatea de a-și face cunoscute operele; poate, în ultimii ani se fac unele eforturi. Nu vorbesc numai de «literatura de sertar», ascunsă din motive de cenzură, ci de literatura română din ultimele decenii
Andrés Sorel by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/13646_a_14971]
-
acelui moment sau al anului respectiv?... sau e... tot o afacere de piață? A.S. - N-aș zice nici da, nici nu! Au existat opere care au justificat Premiul Nobel. Au existat și Premii Nobel - trebuie să spun că nu există canoane unice pentru a judeca valoarea literară, fiecare dintre noi avem propriile noastre reguli și judecăți de valoare -, au existat, deci, și premii pe care le-aș numi conjuncturale, politice. De exemplu, în cazul Premiilor Nobel acordate Spaniei. Poate, primele două
Andrés Sorel by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/13646_a_14971]
-
cei creștini 4. Fără îndoială, acest aspect a fost cel care a permis conceperea acestei cântări de iubire profană, epitalamică și erotică ca fiind una sfântă (și chiar - după cum spune Rabinul Akiva - Sfântă a Sfintelor), fiind admisă, ca urmare, în canonul iudaic 5. Cântarea Cântărilor a intrat în ritualul evreiesc, fiind citită în prima zi de Paști, ca o rugăciune, sub forma unei drame mistice, fiind împărțită în monologuri și dialoguri, îmbinate cu cântări corale. Conținutul cărții vrea să exprime transformările
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
mai sfânt (Deut. 10, 14)]; cf. Pr. Prof. V. Prelipcean, Pr. Prof. N. Neaga și colab., Studiul Vechiului Testament pentru Facultățile de Teologie, Cluj-Napoca, 2003, p. 319. 3 Interpretarea literară este exclusă prin faptul că poemul a fost admis în canon atât de evrei, cât și de creștini, ca o carte inspirată. Interpretarea literară nu e compatibilă cu învățătura despre inspirație. Nu se poate cugeta că Dumnezeu a inspirat o lucrare de cuprins pur profan, cu teme erotice. Această carte biblică
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
a comentariilor lor cu cele ale lui Origen, ei diferă în numeroase aspecte. Într-adevăr, Cântarea Cântărilor nu a fost considerată de nimeni, niciodată, o carte ușoară. Mai mult, este chiar surprinzător că a fost cuprinsă încă de la început în canonul iudaic al Bibliei. În prologul la Comentariul la Cântarea Cântărilor, Origen își informează cititorul că această scriere 21, laolaltă cu începutul cărții Facerea, cu partea introductivă și cea concluzivă de la cartea lui Iezechiel formau ceea ce el numește δευτερωσεις sau colecția
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
Michel Houellebecq a fost mai mult un galop de încercare. Al doilea însă, Particulele elementare (1998), a fost evenimentul literar care a marcat, în Franța și nu numai, sfîrșitul de secol. Prea neconvențional, și prea șocant pentru a intra în canoanele juriilor, romanul nu a primit nici un premiu literar important; în schimb, a fost de departe cartea cea mai comentată - elogiată și contestată în egală măsură -, devenind un adevărat fenomen de societate. Nimic uimitor: această operă puternică, crudă, amară, e una
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
mișcare de întreaga avangardă conștientă a întregii clase muncitoare. Munca literară trebuie să devină o parte integrantă a muncii organizate, planificate și unitare a partidului social democrat."2 Pe drumul revoluției culturale... Estetica democrațiilor populare va avea plasat în centrul canonului remarcile părintelui fondator, alături de cele, nu mai puțin inspirate, ale lui I.V. Stalin și Andrei Jdanov. Oamenii începutului de drum aduc cu sine, în spațiul cultural autohton, determinarea de a proceda la sincronizarea literaturii române cu singurul model demn de
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
în acord cu dogma stalinistă, dar și un trecut epurat de erezii și reacțiune. În economia discursului textelor criticului ideolog, " Spiritul de partid în literatură" corespunde, dialectic, unei aplicații a tezelor leniniste la spațiul literar autohton, ambiționând să modeleze un canon în aceeași măsură în care gestul fondator maiorescian întemeia o vârstă a modernității prin "cercetarea sa critică". Singura diferență este dată, dincolo de decalajul intelectual, de relația dintre arhitectul canonului și puterea politică: în anul de grație 1950, eliminarea din listă
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]