6,287 matches
-
că a eșuat călătoria, liniștea altă particularitate, că mișcă mai încet ca ființa socială, acoperită de mine, adorație de idol CFR, ora 1,52, reflectăm obiectual, de aici dorințele, cît le proiectăm obiectele sînt aprinse, întoarce mătura s-o lege, chinul nașterii dus în poietică, vitregă soarta narativității amestecate în facere, capsule informaționale, conștiința acceptă altceva pentru care nu a fost îmblînzită, crezi că-ți fur meseria, ă? crezi că te las fără autorizație, nu mă mai cunoști, am uitat, Ionică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
e, material! lucru de artă! de artă! făceau băieții! știi ce spunea? că le-ai cumpărat! care-i bețivan, care-i meseriaș, se vede! el știe, vezi, lulu! retorică dar să simți dinainte că ea o zădărnicește! pînă la zadarnicele chinuri ale dragostei, 16,40, uite-acuma! băi, dacă o plecat acuma de sub nasu' meu! Iași Mărășești! pe o sticlă de șampanie! tot din Costești! da' pe 27 octombrie o botezat Gina, cu Ionel al lui Moldoveanu! bunicu', să-mi cumperi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
că ale noastre vor trece neobservate , dar oare tu îți poți trece cu vederea defectele proprii cu adevărat!? Nu, deoarece ele îți vorbesc prin intensitatea frustrărilor pe care le ai. Persoanele care critică mult denotă faptul că își ascund durerea, chinul, defectele, neîmplinirile, frustrările, etc. Foarte puțini oameni își fac autocritică, dacă și ar face-o toți oamenii, nu ar mai exista frustrări și nici critici “gratuite”. Invidia nu trebuie să-ți stea nici în suflet nici pe buze, îți demască
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
comuniste - închisorile Gherla, Aiud, Sighet etc. Analogia dintre Doftana și Pitești, Galata și Gherla, Tg. Ocna și Aiud poate părea hazardată și de-a dreptul ofensatoare pentru miile de victime ale fostului regim comunist. Suferința celor care au trecut prin chinurile temnițelor comuniste este inimaginabilă și incontestabilă. La fel cum nici realitatea suferinței ilegaliștilor comuniști nu trebuie discreditată. Analogia nu își propune nici să bagatelizeze suferința victimelor regimului comunist, nici să pună pe același plan al suferinței și terorii sistemele concentraționare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
se poate, dar trebuie să iei o decizie: ori moare ea, ori moare copilul". Zic: "Nu vreau să moară niciunul dintre ei". Atunci trebuie să accepți nașterea copilului!" Și eu am mers pe ideea asta. Știrbăț a fost martor la chinul meu. Apoi ne-am dus acasă în vacanța de iarnă, s-a născut Carla chiar pe 30 decembrie, de Ziua Republicii, toată lumea a reacționat nesperat de bine și s-au bucurat foarte mult. Am făcut actele cu o săptămână înainte
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
senină: altul la rând? Eu nu cred că aveți nici frigiderul gol, nu cred nici că nu aveți lumină și nici că nu aveți căldură. Pentru Jenny, colega mea, frigul poate fi fatal. Ar trebui să fie recunoscătoare cui pentru chinurile pe care le are din cauza frigului?... Întorc privirea spre colegii care par a pricepe mai mult decât mine. Respir ușurată când Ivan Ivan, colegul meu din Galați, începe, și el, să vorbească. Spune ceva de Constantin Noica pe care știu
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
adică doamna, ar fi primit 24.000 de euro. Mă luminez. Perdaful pe care mi l-a făcut este la valoarea actualizată a terenului. Așa mai merge. M-am lămurit și buna dispoziție a pus din nou stăpînire pe mine. Chinurile ascensiunii politice Deși a fost un soldat credincios, vrednic și cu multă inițiativă, Donose Radu n-a reușit performanța de a fi consilier. La începutul carierei sale politice n-a fost trecut nici măcar la rezerve, apoi de trei ori la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
apăsătoare și cu oamenii ei, care sînt ca și ai noștri. Nici o țară din lume n-are mai împletită istoria ei cu a noastră. Pe deasupra, avem aceeași credință, care ne unește și mai mult. Drumul spre București este un adevărat chin, mă protejez cu hîrtie albă contra unui soare care frige ca o flacără de sudură. De la bordul mașinii vine un aer rece ca gheața. Dintr-o parte te frige, iar din alta te lovește un curent polar, drept în piept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
venit dinspre muntele Caraiman. Pantalonii scurți și tricourile ușoare înghețau pe noi. Apoi s-a pornit potopul de bile de gheață. Încă alergam spre jnepeni cînd primele proiectile ne-au nimerit. Cu trupurile noastre apărăm copiii și ajungem după mult chin să ne tîrîm sub niște tufe mai răsărite. Dumnezeu ne-a salvat, dar cîte o bilă de gheață tot își mai făcea drum spre trupurile noastre înghețate... Se așterne tăcere și asistența ne privește cu respect. O undă de simpatie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
victorii militare, haremuri, a urmat cușca aceea diavolească. Lumea îl privea ca pe un maimuțoi. Îmi închipui comentariile și jalnica sa viață între resturile proprii și hrana aruncată în batjocură. Umilința fără margini pe care a îndurat-o este un chin mai îngrozitor decît tortura. Încep să simt boarea unui vînt mîngîietor și simt plăcerea aromei de cafea. Sigur, nu voi fi acasă, dar am certitudinea că în viitor voi fi alături de ai mei. Cu lumînarea aprinsă în drum spre casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fervoarea aceea nu-l găsește. Nu-l găsesc, vă rog, este urgent. Nu se poate, fără buletin nu-i voie, camarade. Caută din nou. Ce coșmar! Scoate iar hîrtiile din buzunar, le scapă pe jos. Se apleacă... vai, vai ce chin. Ce bucurie! Găsește buletinul și-l întinde. Da, es...c...a...n...del, pronunță rar femeia. Sînteți rudă cu... Nu-s rudă, las buletinul, mor, vă rog. Bine, răspunde înduplecată femeia. Mergeți pe culoar pînă în fund, apoi o luați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
actul sexual în sine poate domina atît de mult o ființă umană... Și, prietena, studenta? S-a rugat de mine s-o înțeleg, încă nu era pregătită... Dar eu judecam prin simțuri, nu mai puteam aștepta. O zi era un chin pentru mine dacă nu... Așa a apărut primul copil... căsătoria... și spulberarea himerei, marii iubiri. Am înțeles. Las profesorul să tacă. Nu mai vorbește. Dar două lacrimi se scurg pe fața lui delicată și vădit îndurerată. Ei, profesore, înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
118 Nu toți l-au crezut pe domnul Căpușă 121 I-a ascultat telefonul 124 Fiu de grangur 128 Suflete mari 131 O idee genială 134 Audiența 138 Spre capătul firului 141 Gînduri alandala 144 Pagubă mare, dom'le! 147 Chinurile ascensiunii politice 151 Drumuri spre Dumnezeu 154 Profesorul vinovat 158 Un colindător fantastic 161 Quel flatteur! 165 Colecționarul 168 Moștenirea 172 Capul familiei 176 Capitolul III O promenadă prin adevăr cu iz de fantezie 181 Între confrați 183 Moartea capodoperei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai fost și Vâjian Profira - văduvă de război, cu trei copii majori, Ireanu Ileana - căsătorită, avea patru copii minori, soră cu tata, Popescu Catinca - avea trei copii, cumnată cu Popescu Vasile, Molocea Pachița - patru copii, decedată după patru ani de chinuri. Ca urmare a acestui măcel, a urmat o încăierare între oamenii din curtea bisericii și jandarmi, care au scăpat cu fuga, fără a-și îndeplini misiunea pentru care au fost trimiși. În această încăierare au căzut oameni în floarea vieții
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
demn e a nu accepta ofensa suferinței, degradarea fizică, decrepitudinea sufletească și mentală. Dacă așa stau lucrurile, moartea lui Iisus e de o sfâșietoare nedemnitate. Răstignirea era, se știe, cea mai dezonorantă pedeapsă imaginabilă, rezervată înde obște tâlharilor de rând. Chinul trupesc pe care acest mod de execuție îl provoca era destrămător. Adăugați acestui chin batjocura gregară, umilințele pe care Iisus a trebuit să le îndure pe drumul crucii și chiar pe cruce, adăugați, în fine, tortura sufle tească prin care
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
așa stau lucrurile, moartea lui Iisus e de o sfâșietoare nedemnitate. Răstignirea era, se știe, cea mai dezonorantă pedeapsă imaginabilă, rezervată înde obște tâlharilor de rând. Chinul trupesc pe care acest mod de execuție îl provoca era destrămător. Adăugați acestui chin batjocura gregară, umilințele pe care Iisus a trebuit să le îndure pe drumul crucii și chiar pe cruce, adăugați, în fine, tortura sufle tească prin care trece Nazariteanul în „locul îngrădit numit Ghetsimani“, anticipând deznodământul misiunii Sale. „Sufletul Meu este
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e mereu inocentă, din necaz, care nu cunoaște reguli, și din deznădejde, care se încumetă la orice. Această neobișnuită și apăsătoare constrângere în existența lor trudită și în treburile lor casnice a ajuns și mai penibilă din pricina comportamentului vameșilor, a chinurilor copleșitoare, a proceselor de contrabandă din care sărmanul supus nu înțelege nimic și pe lângă toate acestea își pierde și timpul -, a nenumăratelor sentințe în aceste procese și a mizeriei sporite de șantajele și șicanele exercitate de vameșii de dincolo. Această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
el, spre a-i nimici și pustii capitalul format din proprietăți funciare, de care depind tristele rămășițe ale prestigiului său, ale rangului său și ale traiului său deja atât de strâmtorat. El este, asemenea oamenilor săi, supus tuturor acestor presiuni, chinuri și dificultăți vamale, cu toată educația și trebuințele sale căci e nevoit să aducă hrană și învelitori de dincolo de graniță cu singura diferență tulburătoare, că atât de mulți oameni au fugit de această mizerie, refugiindu-se în Moldova, încât astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
-l recita cineva în fața scenei (cred că chiar eu) și în care era blamat stilul de viata american, strigându-se tare: „mor sute de oameni ai muncii în țara lui Morgan și Ford, căci foamea le secera pruncii, ce în chinuri și vaiete mor” Așa da. Putea să tot bată step Mary pe masă, deasupra capului lui Halus, daca exploatarea omului de către om era definitiv dovedită de omul nostru, negru că tăciunele. În sfârșit, actul întâi se încheia cu câteva virtuozități
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
cărți impulsul meu a fost să strâng cu respect mâna care a scris această carte. Cu respect și cu admirație pentru felul în care a reușit să facă referire la lupta uriașă a unei generații trecută prin „moara dracilor”, în chinuri inimaginabile, la jertfa supremă. Autorul o face cu înțelegere caldă și plină de evlavie, cu siguranța celui ce știe ce spune. Capitolele cărții urmăresc în lumina adevărului aspecte și etape din această luptă. Filă după filă, într-un elogiu sincer
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
adevărata pocăință: „Am ajuns la conștientizarea păcatului și am plâns amar atât greșelile personale, cât și păcatele colectivității”. Și la Dumitru Bordeianu întâlnim o mărturie cutremurătoare legată de pocăință și de acțiunea proniatoare a lui Dumnezeu: „În 4 ani de chin nu vărsasem nicio lacrimă, dar acum sufletul îmi era scăldat în baia căinței și a minunii lui Dumnezeu... De Înviere, Dumnezeu mă vindecase și mă înviase și pe mine... Și atunci mi-au venit în minte cuvintele lui Iisus vindecându
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
pe preotul Liviu Brânzaș să exclame: „Aici, în adâncul acestei catacombe, cu întunericul ei copleșitor, răsare o rază de lumină, de care nu te poți împărtăși nicicând și nicăieri în altă parte. Raza din catacombă. A meritat să suporți toate chinurile de până acum, numai să te învrednicești de un asemenea har!”. Dacă părintele Liviu Brânzaș spune că a meritat chinul atâtor ani de temniță umilitoare pentru o rază de lumină, oare cum putem privi la perspectiva unei vieți veșnice alături de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
de care nu te poți împărtăși nicicând și nicăieri în altă parte. Raza din catacombă. A meritat să suporți toate chinurile de până acum, numai să te învrednicești de un asemenea har!”. Dacă părintele Liviu Brânzaș spune că a meritat chinul atâtor ani de temniță umilitoare pentru o rază de lumină, oare cum putem privi la perspectiva unei vieți veșnice alături de Dumnezeu? Oare în urma unei astfel de mărturii nu ar trebui ca și noi să căutăm în fiecare clipă a vieții
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
cât încercările deținuților erau mai grele, cu atât harul trimis lor de Dumnezeu era mai mare, iar acest lucru s-a văzut din manifestările lor, din ușurința și seninătatea cu care au trecut prin momente de o dificultate neimaginabilă, prin chinuri de neîndurat, mai mult, având ulterior, peste ani, nostalgia acelor ani petrecuți în închisoare, în torturi, foame, frig și promiscuitate. Cel ce avea să devină peste ani un înalt prelat, Bartolomeu Anania, a reușit în temniță să compună, să corecteze
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
au rămas verticali în apărarea conștiinței și valorilor naționale românești în fața comunismului. Cartea, un omagiu adus sutelor de mii de români aruncați în temnițele comuniste, nu reprezintă doar o simplă colecție de orori, ci ne aduce aminte că moartea și chinurile pot fi preludiul unei învieri, devenind, astfel, „jertfă”. 6. Ștefan cel Mare și Sfânt Dan Lucinescu Descriere: Cartea prezintă într-o maniera inedită aspecte din viața și domnia voievodului Ștefan cel Mare, o domnie care a marcat în mod hotărâtor
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]