5,625 matches
-
putut să-și ajute în mod direct clientul la coborâre. Ei susțin că Bukreev a spus că îl însoțește pe clientul său, Martin Adams, dar chiar înainte de piscul sudic, Bukreev și-a dat seama că Adams se descurcă bine cu coborârea și a mărit viteza de coborâre, lăsându-l pe Adams în urmă. Adams spune în "The Climb": „Pentru mine, era un lucru normal, Anatoli mergea în față, iar pe mine nu mă deranja asta.” Unii alpiniști au raportat furturi din
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
direct clientul la coborâre. Ei susțin că Bukreev a spus că îl însoțește pe clientul său, Martin Adams, dar chiar înainte de piscul sudic, Bukreev și-a dat seama că Adams se descurcă bine cu coborârea și a mărit viteza de coborâre, lăsându-l pe Adams în urmă. Adams spune în "The Climb": „Pentru mine, era un lucru normal, Anatoli mergea în față, iar pe mine nu mă deranja asta.” Unii alpiniști au raportat furturi din provizii, furturi care le pun viețile
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
leului" și cea din secolul al XII-lea "Fecioara din Auvergne". În secolul al XVI-lea, influența renascentistă a avut un efect inhibitor asupra sculpturii franceze, precum se vede în basoreliefurile lui Jean Goujon și în lucrările lui Germain Pilon, "Coborârea de pe cruce" și "Învierea lui Hristos". Secolele al XVII-lea și al XVIII-lea sunt reprezentate de opere ale lui Étienne Maurice Falconet și de obeliscurile lui François Anguier. Curentul neoclasic e reprezentat de sculptura "Psyche înviată de sărutul lui
Muzeul Luvru () [Corola-website/Science/296810_a_298139]
-
în jurul lanțului Carpatic, parte din orogeneza alpină. Punctul unde cele trei cratoane se întâlnesc este țara Vrancei, epicentrul multor cutremure. În timp ce podișul ardelean este ridicat deaspura câmpiilor apuseană și dunăreană, la răsărit podișul moldovean este crestat de eroziunea hidrografică, din cauza coborârii nivelului de bază în decursul perioadei messiniene, când Mediterana și bazinul Pontic se goliseră de ape. În Neozoic sedimente mai recente, fluviatile, continentale și eoliene, au acoperit podișurile și câmpiile, fiind la rândul lor erodate de topirea postglaciară de acum
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
lui Pîntea: Izvorul Pintii, Casa lui Pîntea, Fântâna lui Pîntea, Șatra Pintii, Vârfu Pintii și Peșteră lui Pîntea. Există numeroase legende care vorbesc despre „berbințele (bărbânțele) cu galbeni” ale lui Pîntea, ascunse în peșteri din diverse regiuni. Pe serpentinele de coborâre din pasul Gutin spre Baia Mare, puțin mai jos de hanul se află mormântul (poate cenotaful) acestuia. Pe placă de marmură este înscris textul: “Legenda spune că Pîntea Viteazul a cărui viața a fost curmata de uneltirile nobililor din Baia Mare la
Pintea Viteazul () [Corola-website/Science/300052_a_301381]
-
acesta din urmă fiind numit și „Orfeul nordic”. Mitul este interpretat ca dovadă a existenței a unei religii arhaice în Grecia, poate de origine tracă, caracterizată de mistere și de credința în nemurirea sufletului. K. Meuli (1935) a descoperit în coborârea în Tartar chiar influența părăsirii trupului de către suflet în ritualurile șamanice de sorginte scitică. Cercetătorii datează răspândirea unei mișcări orfice în secolul al V-lea î.Hr. Deși Orfeu este văzut în mitologia elenă clasică, datorită originii sale apolinice, în opoziție
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
fermității cu care Hermes își îndeplinește rolul de călăuzitor în lumea umbrelor. O categorie aparte o formează scenele reprezentate pe vasele găsite în sudul Italiei, mai ales în Puglia, datând din secolul al IV-lea î.Hr. Acestea înfățișează cu predilecție coborârea eroului în imperiul lui Hades, alături de alte scene plasate în infern, probabil datorită răspândirii imnurilor orfice și a orfismului în regiune. În antichitatea târzie devin mai frecvente scenele în care cântărețul apare în port frigian (cu pantaloni și tichie), în
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
romane preferă această temă, după cum se poate observa în fragmentele din Rottweil, Germania (online și ), din Tarsos (azi Turcia) sau din Palermo (Fig. 3). Postura de stăpânitor al naturii este dictată de caracterul reprezentativ al mozaicurilor din vilele romane. Motivul coborârii în infern este citat în sens moralizator de iconografia creștină, începând cu renașterea devine interesantă tematica iubirii și cea a condiției artistului. În pictura catacombelor, Iisus este înfățișat uneori ca Orfeu, cu lira și înconjurat de animale (Fig. 5). Motivul
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
erou, evidentă pentru Clemens Alexandrinul și Eusebiu în atașamentul pentru Apollo și în refuzul venerării lui Dionysos, dar sunt invocate în afară de aceasta puterea sa de a domoli natura (după tipul Bunului Păstor), precum și cântul ca simbol al mesajului lui Hristos. Coborârea în infern este văzută pe deasupra ca analogie a coborârii Mântuitorului în limb. În pofida acestor izvoare patristice, analogia cu Isus rămâne în arta creștină sporadică. Puține sunt în epoca romanică și reprezentările lui Orfeu în ipostaza muzicianului sau cea a oratorului
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
pentru Apollo și în refuzul venerării lui Dionysos, dar sunt invocate în afară de aceasta puterea sa de a domoli natura (după tipul Bunului Păstor), precum și cântul ca simbol al mesajului lui Hristos. Coborârea în infern este văzută pe deasupra ca analogie a coborârii Mântuitorului în limb. În pofida acestor izvoare patristice, analogia cu Isus rămâne în arta creștină sporadică. Puține sunt în epoca romanică și reprezentările lui Orfeu în ipostaza muzicianului sau cea a oratorului elocvent, având vioara ca atribut, precum în scena unui
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
tematicii neobișnuite la acea vreme. Jean Miélot înscenează astfel un fel de „Happy End” în miniatura unui manuscris din Bruxelles al „Epitre d‘Othéa à Hector” de Christine de Pisan, de la jumătatea sec. al XV-lea. Autoarea condamnă de fapt coborârea lui Orfeu în infern, dar ilustratorul îi arată pe Orfeu și Euridice scăpând de gura iadului, reprezentată drept gura dragonului împietrit de Apollo în „Metamorfoze”. Textul acestui manuscris se bazează dealtfel parțial pe opera lui Ovidiu, asemeni mult mai răspânditelor
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
-se pentru ultima oară ca să-și înfrunte dușmanii (v. ilustrație comparativă). Pictura flamandă preferă în schimb, începând cu sfârșitul sec. al XVI-lea, reprezentările în postura cântărețului, de exemplu în mai multele versiuni ale pictorului R. Savery, sau în scena coborârii în infern, așa ca la Jan Bruegel: „Orfeu în infern” (1594), în Palazzo Pitti, Galleria Palatina, Florența . Peter Paul Rubens descrie scena în infern într-un tablou din 1636, azi în Prado, Madrid, foarte amănunțit, arătându-i pe lângă Orfeu și
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
arătându-i pe lângă Orfeu și Euridice și pe Pluto cu Proserpina. Aceste reprezentări se referă la descrierea dantescă a iadului și se află în tradiția iconografică a tondo-ului pictat de Luca Signorelli în domul din Orvieto (1503), care înfățișează coborârea în infern și despărțirea de Euridice. Barocul târziu va continua această tradiție, în fond medievală, a reprezentării mitului sub forma unui citat adus în slujba înscenărilor moralizatoare, așa ca în programul picturilor lui Giovanni Battista Tiepolo din salonul palatului venețian
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
deplasare care, de asemenea, diferă între țări de la 45 la 80 km/h (exemplu Germania 60 km/h). Vehiculele cu viteza de circulație mai mică, de asemenea pot fi motivul de producere a accidentelor de circulație. Oprirea, întoarcerea, mersul înapoi, coborârea sau urcarea din vehicule în locuri neamenajate, sunt strict interzise pe autostradă. Conform Codului rutier din România: În multe țări pentru circularea pe autostrăzi, sunt obligatorii taxe de circulație. Această poate fi dependentă de timp sub formă unei viniete, sau
Autostradă () [Corola-website/Science/300223_a_301552]
-
Schiul alpin este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante pe zăpadă, prin anumite puncte de trecere obligatorii, numite „porți”, cu schiuri cu legături cu călcâi fix. Schiatul a evoluat de la schiul fond, datorită dezvoltării infrastructurii echipamentelor de transport a oamenilor (teleferice) în stațiunile de munte prin acestea
Schi alpin () [Corola-website/Science/300230_a_301559]
-
porți”, cu schiuri cu legături cu călcâi fix. Schiatul a evoluat de la schiul fond, datorită dezvoltării infrastructurii echipamentelor de transport a oamenilor (teleferice) în stațiunile de munte prin acestea schiorii erau duși până în vârful celor mai înalte pante, astfel încât bucuria coborârii pantelor lungi care altădată erau prea greu de urcat se putea face de mai multe ori. Acest sport este popular oriunde ninge sau există zăpadă combinată cu pante ale munților și infrastructură. Astfel pârtii de schii se găsesc în Europa
Schi alpin () [Corola-website/Science/300230_a_301559]
-
genunchii dar în același timp să își mențină corpul într-o poziție în care fața sa fie înainte catre vale, astfel încât numai genunchii și picioarele să se rotească. Această metodă este mult mai rapidă și se folosește la concursurile de coborâre. Ca schior câștigi încredere atunci când schiezi pe o pârtie mai abruptă, mai lungă și mai rapidă. În Europa dificultatea pârtiilor se dă de culori, de la albastre, cele mai ușoare, urmate de roșii și negre, acestea din urmă fiind cele mai
Schi alpin () [Corola-website/Science/300230_a_301559]
-
pârtiilor. Diferite competiții alpine s-au dezvoltat de când se schiază, cei mai buni dintre schiori participă la Cupa Mondială organizată anual cât și la Olimpiada de iarnă. Competiția sportivă a schiului este împărțită în cinci discipline: slalom, slalom uriaș, superG, coborâre și combinata alpină. Tot in Munții Bucegi, în fiecare an, la 1 mai se desfășoara renumitul concurs de ski din Valea Mălăiești. Discipline extrem: schi artistic, mogule și schi acrobatic. Ocolirea tăiată sau virajul carve se definește ca fiind ocolirea
Schi alpin () [Corola-website/Science/300230_a_301559]
-
care cantul schiului urmează traiectoria ocolirii, generând pe zăpadă o urmă sub forma unui arc de cerc, cu un derapaj minim sau inexistent (apud. prof. dr. Petru Grigoraș. 2002). Specifică tehnicii carve, este repartizarea greutății majoritar pe schiul intern, grație coborârii centrului de greutate cât mai aproape de sol. În cazul schiului alpin, construcția schiurilor dă posibilitate schiorilor să efectueze viraje tăiate pentru a conserva viteza sau a accelera. Elementele importante în carving (eng. "to carve" = a tăia) sunt reprezentate de balans
Schi alpin () [Corola-website/Science/300230_a_301559]
-
Geoagiu de Sus (în ) este un sat în comuna Stremț din județul Alba, Transilvania, România. Intravilanul actual a luat naștere prin dezvoltarea vetrei satului de-a lungul drumurilor laterale văii Geoagiului, cu accentuata tendință de coborâre spre aval - Stremț, tendință ce se manifestă și în prezent. Îngustimea văii Geoagiului, care și în vatra satului are aspect de defileu a determinat forma alungită pe cca. 6 Km a acesteia. Suprafața totală a intravilanului însumează 171,57 ha
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
și de satele Geoagiu de Sus și Gârbova de Jos printr-un drum de hotar de pământ. DC 75 străbate localitatea pe porțiunea de la intrare până în centru, este pietruit, elementele geometrice sunt în parte corespunzătoare, excepție face partea terminală la coborârea spre centru unde panta este accentuată și traseul traversează câteva podețe necorespunzătoare, lungimea DC în intravilan este de 1 km. Străzile satului în lungime totală de 6 Km au trasee foarte neregulate urmând fie curbele de nivel fie văile pârâielor
Geomal, Alba () [Corola-website/Science/300244_a_301573]
-
o lățime de 1 m, fiind iluminat electric și ventilat natural. În partea nordică a drumului, Transfăgărășanul trece prin rezervația naturală Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu - Suru și Valea Bâlii, pe lângă lacul glaciar Bâlea, după care urmează o coborâre abruptă în serpentine, străbătând căldarea glaciară, pe o lungime de 13 km. Apoi, drumul trece prin apropierea cascadei Bâlea, o cascadă în trepte de aproximativ 68 m, cea mai mare de acest fel în România, aflată la altitudinea de aproximativ
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
a decis pentru a atrage armata romană comandată de Flaminius, într-o bătălie devastatoare în regiune, în care Flaminius a fost trimis pentru a proteja. După cum relatează Polybius, "el [Hannibal] a calculat că, dacă trece în tabără și face o coborâre în cartierul de dincolo, Flaminius ar fi în imposibilitatea de a-l vedea, dar va îl va urma în mod spontan el ... și îi va oferi oportunități pentru atac." În același timp, Hannibal a încercat să rupă loialitatea aliaților Romei
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
faptul că profilul are o lățime mică. În galerie se păstrează mai multe trunchiuri, parțial retezate și decorate, care au servit, foarte probabil, pentru poziționarea sursei de iluminat (opaiț, lampă). În peretele minei Apaffi se observă resturile unui sistem de coborâre semicircular, amenajat din bârne, în momentul de față neutilizabil. În cadrul cercetării s-a stabilit și faptul că între mina Appafi și lacul Francisc (lac format prin surparea vechii mine Ferencz-Francisc) nu a existat nici o legătură, ceea ce înseamnă că mina Appafi
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
o unitate tipică. Mai pot fi zărite vulpea, dihorul, iepurele de câmp, șoarecele de câmp, diferite păsări. Fauna acvatică este, de asemenea, săracă. La Rus au existat cândva topitorii și spălătorii de aur, materialul fiind exploatat din Dealul Negreia, iar coborârea la Rus realizându-se pentru apa cu cădere potrivită. Acel loc purta denumirea de “Zgura”. Prin Rus și Șindrești a trecut cândva o linie ferată care transporta minereu de la Târgu Lăpuș la Baia Mare, dar pe la 1930-1931 linia a fost desființată
Rus, Maramureș () [Corola-website/Science/301589_a_302918]