6,344 matches
-
individul apare în spatele meu; nu mai admira cerul, acum avea treabă la chioșc. Traversez strada, individul după mine, atunci mă întorc brusc spre el, iar acesta schimbă ,,cap compas” urgent și se îndreaptă spre Breazu. Sună ca într-o piesă comică, dar nu este așa. Tot timpul mă întâlneam (mă întâlnesc) cu indivizi dubioși cam la 50-60 de ani, și atunci când mă opream la o cafea, automat ,,ateriza” și unul în spatele meu, deși localul era gol. De multe ori după aceea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cu taică-su într-o altă scenă pe care e greu să o recitești fără să intri-n pămînt de rușinea personajului. Toată biografia asta e un fel de jale veselă de la un capăt la altul. E ca în filmele comice din vremea cinema-ului mut : dacă un per sonaj ia un șut în dos, ți se pare penibil, dar dacă ia zeci de șuturi de la toată lumea, te cuprinde un rîs nebun. Bucățile care plutesc în derivă, ca un fel de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
al cărui libret, vesel și vioi, încântă și azi. În "Vânzătorul de paseri", Vlădaia interpreta pe prințesa Marie iar Odeseanca, pe Cristina de la poștă. Păsărarul Adam avea de interpret pe tenorul Poenaru; iar din cele două fosile de "profesori examinatori", comicii Anestin și Tănăsescu făcuseră două tipuri, două creații, pe care nu știu să le fi întrecut, sau chiar egalat, alți interpreți, nu numai de la noi, ci și de aiurea. Nu-mi aduc aminte în care act, Adam cântă recitativ câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pieptul femeei zugrăvită de el, un trandafir din grădină. Să presupunem că revista d-lor Mor-Dax e scrisă cu cel mai desăvârșit talent, cu geniu chiar, și tot voi nega că face parte din domeniul numit "artă". Ar fi aproape comic să mă întind aci asupra definiției artei, de aceea voi arăta ce gândesc pe scurt și în mod concret: Un filozof estetician și poet a zis: Lorsque je vois le beau, je voudrais être deux, rezumând caracterul social al artei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fi fost adevărat, de ce s-ar fi atins de el cenzura?). Neplăcerea asta mi se întâmplă rar, foarte rar; nu pentru c-aș pune mare grijă s-o evit; nici pentru c-aș avea prea multă deferență pentru preocupările, adeseori comice și întotdeauna misterioase, ale Oficialităței. Dar pentru că scrisul meu e, prin el însuși și de la sine, întrucâtva ferit de riscul acesta. Dar când mi se-ntâmplă să vin în conflict cu cenzura, destul de rar cum am spus-o și tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ne putem umple sufletul cu surîsul zeilor. Ne trebuie chiotul și patima zeului nostru. Calmului Iui Apolo el Îi opune inima lui fierbinte și patima cu care stoarce totul din fiecare clipă ca mustul din struguri. În suita lui, măștile comice și tragice se Întîlnesc și uneori se confundă, pentru că zeul nostru are o față veselă și alta dureroasă. O, de cîte ori am dansat Între ruine sub privirile trufașului Apolo! Dar dansul nostru Înălța, pentru cîteva ceasuri măcar, coloanele În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
regizor, ca și numele unui actor aș zice că în mai mare măsură numele unui actor decât numele unui regizor este, pentru public, un brand. Lumea merge la filmele lui Nae Caranfil pentru că știe că Nae face filme „miștoș. Inteligente, comice, spumoase, cu replici care devin parte din folclorul urban, cu răsturnări de situație, cu personaje vii. Engrossing movies, dacă vrei... Nu cred că mulți spectatori ai filmelor lui Nae spun la ieșirea din sala de cinema că împărtășesc viziunea lui
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
chiar de marele Federico, cum că taică-su voia să-l facă doctor, maică-sa preot, iar el a sfârșit prin a deveni un adjectiv : fellinian ?...) Altfel, sigur, categoriile astea ad-hoc în care sunt puse filme celebre sună infinit de comic ; îmi pare rău că nu am colecționat unele dintre ele, de prin cotidiane sau ghiduri TV : erau de un haz enorm ! “i nu pentru că recurgeau la categorisirile deja știute (Vertigo e thriller etc.), ci pentru că adoptau formule inedite, încercând să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
o fabulă ; nu în această clasificare stă însă, în parte, reușita sa. Vârtosu, senatorul jovial nest-ce pas, care colmatează acțiunea filmului (antologică, scena interviului !), este, la rigoare, un tip identificabil în fauna Puterii vezi anumite ticuri verbale, de un comic irezistibil , dar și prin cotloanele ei (peuneriste). Vârtosu este un vital fără inhibiții, dar și fără scrupule, din specia îmbogățiților prin foncție. Lasă-mă-să-te-las când e vorba să nchidă ochii în interes propriu și laș, la o adică, atunci când vine momentul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
debut, un lucru pare evident : cu acest ultim titlu, Caranfil reușește să iasă din sfera sentimental-privată, cu un scenariu-perfect-ca de ceasornic, și, ajutat și de exercițiul de impersonalizare literară din Dolce far niente, să se aventureze cu succes în zona comicului social, pe care-l cam rasolise în Asfalt tango. Filantropica este în același timp un divertisment popular, un film subversiv și un (paradoxal) manifest de autor, acela prin care demonstrezi că poți face cinema de calitate fără a-ți pierde
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
faptul că, dincolo de găselnița inițială, restul poveștii se complace cam prea mult în ilustrarea ei : dacă fatalitatea situației unor actori români puși să joace rolul unor evrei vorbind în franceză poate fi acceptată ca o convenție, alternarea scenelor de un comic feroce cu scene duioase într-un mod destul de artificial este un punct minus al filmului (cu atât mai mult cu cât aceste scene nu reușesc să emoționeze !). Există apoi dar aici este vorba mai degrabă despre o chestiune de gust
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
viața unei familii de la marginea Bucureștiului, în anul de dinaintea Revoluției. Scenariul (scris de regizor împreună cu Andreea Vălean) are în centru doi frați : adolescenta Eva (Petre) și copilul Lalalilu (Timotei Duma). în casă, revolta împotriva lui Ceaușescu se rezumă la scenetele comice în care tatăl (Mircea Diaconu) îl imită pe acesta, iar restul familiei se face că-l bate. La școală, Eva se vede cu fiul unui securist, care, într un gest premonitor, doboară bustul de ghips al dictatorului : băiatul este iertat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Teo Corban, perfect) dezbat dacă a fost sau nu Revoluție la ei în oraș. Copertele filmului îți arată orașul (gri), micuța viață (tot gri) a fiecăruia și a câtorva altora, cum se aprind/se sting felinarele etc. Este trist. Este comic. Este jubilator : cea mai bună comedie de la Revoluție încoace ! Less (Revolution) is more (fun) Cum poate să arate o revoluție (termenul este discutabil și deci discutat !) într-un orășel de provincie, fie el și capitală de județ (dar asta rămâne
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
discuția din platoul de televiziune este inutilă ; dacă n-a fost, așijderea. Geniul moldoveanului Porumboiu este că și-a plasat povestea în intervalul acesta dintre a fi sau a nu fi, care la Shakespeare era tragic, iar la Caragiale era comic. A fost sau n-a fost ? este sută la sută caragialian, clasa Căldură mare : o întrebare fără răspuns, deși este pusă insistent, repetat, excedat, în micul studiou în care se face cald, deși afară e iarnă. Acest interval (care poate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
n-a fost) după statuia din fața Primăriei... Jderescu are și el bunăvoința de a căuta în dicționare citate din Platon și Heraclit, pentru a-și umfla (în pene) emisiunea ; micul lui monolog de la-nceput este irezistibil, irepresibil și dărâmător de comic nu doar pentru că spectatorul știe cum și-a pregătit Jderescu discursul (luându-și notițe) și nu numai pentru că Platon și Heraclit, în gura lui Jderescu (cu figura lui iramplasabilă de inginer silvic), sună al dracu de amuzant, ci și mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lecția unui minimalism deja canonic (Jarmusch, Kaurismaki, poate și Moretti din Caro diario...), dar Porumboiu reușește un lucru cu adevărat entuziasmant : relația organică dintre fond și formă, în care influențele devin mai degrabă o cârcoteală critică. Mai mult, trecerea de la comic la melancolic (melancomicăria, cu alte cuvinte) este rezolvată neted tocmai pentru că regizorul va fi păstrat de-a lungul filmului aceeași neutralitate empatică, în care scurtul accident (filmarea din mână) servește drept delimitare stilistică. A fost sau n-a fost ? nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lacrimă de fată) în care chestiunile legate de meseria de cineast sunt discutate subtil și discret. Iar faptul că până și aceste chestiuni sunt aduse în discuție printr-un gag este încă un lucru inteligent ! Așadar care să fie sursa comicului (uriaș, invers proporțional cu minimalismul mijloacelor) din acest film ? Pe scurt, aș spune că el provine din cumulul elementelor deja menționate totuși, cu o constantă definitorie : a vedea ceva mare ca pe ceva mic. Porumboiu însuși, ca artist, se află
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
este nici faptul că autorul vrea să controleze totul (asta ar trebui să facă orice autor care se respectă), nici acela că ceea ce arată el în film nu se pupă neam cu realitatea (nici o problemă : există și basme). Este divorțul comic între sofisticarea lookului de firmă și sărăcia (de angro) a poveștii : o fată frumoasă care trăiește într-o vilă design (cu baie confort 2...), compozitoare astmatică este urmărită cu albastrul de o ființă misterioasă (ea preferând albul) ; thrillerul se sufocă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Căpâlnița. Amestecul de scenariu bine scris, interpretări excelente, mici momente cine-verite și visare adolescentină (neorealismul magic propriu lui Nemescu) reușește să facă din California Dreamin unul dintre cele mai consistente și mai personale debuturi în filmul românesc. Este un thriller comic rând pe rând amuzant, antrenant și emoționant, care duce gluma inițială până la punctul de fierbere din final, când derizoriul devine tragic. într-un fel, este aidoma poveștii din afara ecranului : un film a cărui materie fierbinte nu a mai putut fi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
așa erau ei și-n afara scenei). Există un moment emoționant când Aristița, o fostă divă a teatrului (jucată empatic de Ioana Bulcă), ia în stăpânire cadrul și-și recită lunga tiradă în ploaie ; scena are acea grandilocvență și elocvență comic înduioșătoare pe care le asociem melodramelor mute. Dacă Restul e tăcere ar fi reușit să păstreze acest ton (comic cu grație, patetic cu eleganță) pe tot parcursul filmului, am fi avut poate o capodoperă ; așa, nu este decât un film
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
empatic de Ioana Bulcă), ia în stăpânire cadrul și-și recită lunga tiradă în ploaie ; scena are acea grandilocvență și elocvență comic înduioșătoare pe care le asociem melodramelor mute. Dacă Restul e tăcere ar fi reușit să păstreze acest ton (comic cu grație, patetic cu eleganță) pe tot parcursul filmului, am fi avut poate o capodoperă ; așa, nu este decât un film bine ”servit” tehnic, ce arată bine, dar te cam plictisește. Restul e publicitate. Comisarul se-ntoarce încet. To survive
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
antică, Evul Mediu ș.a.m.d. în funcție de vârstele Cinematografului (care, în ceva mai mult de 100 de ani, va fi recuperat întregul parcurs al omenirii). Așadar, preistoria ar corespunde epocii mute ; antichitatea filmului de până la Neorealism ; Evul Mediu modernității (sună comic, nu ?) ; modernitatea anilor 70-80, iar istoria contemporană cinemaului din anii 90 încoace. Cei care ar dori să aibă acces la toate aceste epoci n-ar trebui decât să introducă o casetă sau un DVD și să apese pe buton
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu conteaza ! conteza ca nu pot, orice-ai face, sa trec peste story-telling-ul ala primitiv, cu interventiile naratorului care sa ne explice ce se-ntampla pe scena (in caz ca esti prea distrus ca sa-ti dai seama singur), jocul actoricesc comic, naivitatile regizorale etc. sunt gata sa fiu omorat in bataie (de ALS, eventual de nae caranfil, de gorzo la the next appointment)... Ce e de făcut ? E limpede că nu se pune problema pistolului la tâmplă pentru a convinge un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu l-am felicitat când a primit Palme dOr pentru Trafic (în 2004 !). între timp, șezusem umăr lângă umăr la o bere, pe terasa unui bistro din Cannes și nu-mi reproșase nimic... (“i încă o informație, mai curând comică, din culisele CNC : șefă peste comisia de rating a filmelor a fost numită o jună figurantă de la Național, care-și face o teză de licență despre... Eugen “erbănescu ! Pas de mai spune ceva.) 12 ianuarie. împreună cu Ioana Pârvulescu, mă duc
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la cinema; el, mai ales, e cel mai caraghios și înduioșător tătic. Îl tot pisează pe mititel - o minune - cântându-i ceva de genul „Măi Ca zace, Căzăcele“, încă și mai comun. Îi strigă „Mă, puștiule“ și micuțul își subțiază comic buzele și-i răspunde: „Gu, gu, me, me“. 4) Am să-l văd mâine pe Mihai; nu l-am mai văzut de cincisprezece zile, e clar de ce. Gaby trebuie să-ți fi scris despre cvasi pățania mea; așa că am preferat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]