5,924 matches
-
vreun răspuns? — Da, desigur. Atunci spuneți, spuneți, la naiba!... Și Ganea își mai izbi o dată de trotuar piciorul drept, încălțat cu galoș. — De îndată ce am citit biletul, mi-a spus că umblați s-o prindeți cu vorba; că vreți s-o compromiteți în așa fel, încât să căpătați de la ea o speranță, pentru ca, sprijinindu-vă pe această speranță, să renunțați fără pierderi la cealaltă speranță, de o sută de mii. Că, dacă ați fi făcut acest pas fără să vă târguiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aflat că fiul meu... dădu Ardalion Alexandrovici să înceapă. — Da, fiul dumneavoastră! Bun tată îi sunteți! De ce n-ați venit niciodată să mă vedeți? Singur vă ascundeți sau fiul vă ascunde? Dumneavoastră, cel puțin, m-ați putea vizita fără să compromiteți pe nimeni. — Copiii secolului al nouăsprezecelea și părinții lor... dădu iar generalul să înceapă. — Nastasia Filippovna! Dați-i voie, vă rog, lui Ardalion Alexandrovici să iasă pentru câteva clipe, îl caută cineva, spuse tare Nina Alexandrovna. — Cum să-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zise cu fermitate Ptițân. — Nu vrei? Nu pot, Nastasia Filippovna; de fapt, consider că acest petit jeu e imposibil. — Generale, mi se pare că dumneavoastră urmați la rând, i se adresă Nastasia Filippovna. Dacă și dumneavoastră refuzați, jocul va fi compromis și mi-ar părea foarte rău, pentru că și eu intenționez să povestesc în încheiere o faptă din „propria mea viață“, însă aș vrea s-o fac după dumneavoastră și Afanasi Ivanovici, pentru că dumneavoastră amândoi trebuie să mă încurajați, încheie ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și la însăși Nastasia Filippovna, pe care o diviniza ca pe propria lui nepoată; însă el ar fi preferat să moară, decât s-o părăsească în aceste clipe. În ce-l privește pe Afanasi Ivanovici, acesta, firește, nu se putea compromite cu asemenea aventuri; dar era prea interesat de afacere, chiar dacă aceasta luase o cotitură atât de nebunească; de fapt și Nastasia Filippovna lăsase să-i scape la adresa lui două-trei cuvinte cu tâlc, astfel că nu putea nicidecum să plece, nelămurind definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mare spirit apelează la cap sau la pajură. În loc să-i răspund lui Napoleon, m-am răsucit spre Davout și i-am spus, parcă mânat de o inspirație: „Lua-ți-o la fugă, generale, unde veți vedea cu ochii!“ Proiectul era compromis. Davout a strâns din umeri și, ieșind, a spus în șoaptă: „Bah! Il devient superstitieux!“* Iar a doua zi s-a dat ordinul de plecare. Sunt lucruri extrem de interesante, rosti prințul, cu voce teribil de scăzută. Dacă așa a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dreptul să-mi exprim ideea; numai la Moscova, cu Rogojin, am vorbit deschis... L-am citit împreună pe Pușkin, toată opera; nu știa nimic, nici măcar numele lui Pușkin... Întotdeauna mi-e teamă ca nu cumva, prin înfățișarea mea caraghioasă, să compromit ceea ce gândesc și să-mi discreditez ideea principală. Nu am gesticulație. Gesticulația mea este întotdeauna contrară, ceea ce provoacă râsul și înjosește ideea. Nici simțul măsurii nu-l am și asta-i important; aș zice chiar că e lucrul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
această familie găsiseră cu cale să rupă cu totul orice relație cu prințul. Prințul Ș., de pildă, întâlnindu-l pe prinț, chiar îi întorsese spatele și nu-i răspunse la salut. Dar Evgheni Pavlovici nu se temuse că se va compromite făcându-i prințului o vizită, cu toate că reîncepuse să-i frecventeze zilnic pe Epancini și fusese chiar primit cu o bunăvoință vizibil sporită. Veni la prinț exact a doua zi după plecarea Epancinilor din Pavlovsk. Intrând, știa deja despre toate zvonurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spre azur. De simți nevoia, aruncă un scuipat spre aștri, ești astfel mai aproape de măreția lor decât zărindu-i demn și cuviincios. O balegă răsfrânge cerul mai personal decât o apă cristalină. Și ochii tulburi au pete de azur ce compromit monotonia albastră a inocenței. Ceea ce de obicei se numește perfecțiune constituie o priveliște de fadoare, chiar din lipsa chinului vulgarității. Imaginile de desăvârșire propuse de muritori trezesc o impresie de neîndestulare, de viață neîmplinită și nereușită. Îngerii au fost scoși
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este femeia o revelație a absolutului. Sorbindu-i metafizic alcătuirile misterioase, înfrîngi viața cu mijloacele ei proprii, chiar când panica anemiei, în preajma leșinului esențial, toarnă văpăi abstracte în sânge. O dragoste împlinită, o voluptate ce nu-i un delicios dezastru, compromite în măsură egală pe bărbat și pe femeie. Iubirea nu se poate suporta, ci numai suferi. Cu fruntea pe sâni, te despămîntenești cu tot pământul. Orice-ai face, pentru femeie nu poți avea decât un cult, chiar misogin fiind. Și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pus la cântar și-i măsori greutatea, se transformă într-un adevăr oarecare - în eroare. Când judeci, orice - din siguranță de nestrămutat ajunge un principiu ce se clatină fără rost. Nu poți fi lucid într-un adevăr, fără să-l compromiți. Un individ sau o epocă trebuie să respire inconștient în necondiționatul unui principiu, pentru a-l recunoaște ca atare. A ști răstoarnă orice urmă de certitudine. Conștiința - fenomen de limită a rațiunii - este o sursă de îndoieli, ce nu pot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
comuniune adâncă. Deși nu se poate interveni în existența nimănui și deși nu poți scoate pe nimeni efectiv din singurătatea durerii, totuși pasivitatea e criminală, precum criminală e și mila aproximativă, așa cum e mila tuturor oamenilor. Prezența mizeriei în lume compromite pe om mai mult decât orice și explică de ce grandomania acestui animal va trebui să aibă un sfârșit catastrofal. Când văd mizeria, mi-e rușine până și de faptul că există muzică, devenită în asemenea cadru inexpresivă și rece. Esența
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care explică efervescența atât de profundă a tuturor pesimiștilor. Și cum să nu fie un paradox organic în această îmbinare a unor frecvente depresiuni cu un nu mai puțin frecvent elan? Că în cele din urmă depresiunile consumă elanul și compromit vitalitatea, este mai mult decât evident pentru cine înțelege că depresiunile sânt adevărate atentate la viață. Împotriva lor nu se poate lucra efectiv; ele pot fi cel mult neglijate temporar, prin o ocupație intensă sau prin distracții; dar după aceea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
n-a isterizat un întreg continent? După modul în care popoarele se vor ști apăra de Rusia, își vor dovedi gradul de sănătate. Cele tinere vor ști exploata și fecunda "boala" rusă; cele bătrâne se vor contagia și-și vor compromite în decadența lor ultimele rezerve de vitalitate. Nu vorbesc numai de Rusia bolșevică, ci și de Rusia în genere, ca fenomen uman și ca destin istoric. Există un adevărat "complex rusesc", de a cărui eliberare se va îngriji viitorul, căci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că detașarea de națiune duce la ratare. În ce om spiritul a putut câștiga o autonomie atât de sigură, pentru ca dezlipirea de forțele telurice și de atracțiile iraționale să-i permită o respirație proprie? Din moment ce am acceptat cu toții să ne compromitem în istorie, trebuie să-i recunoaștem acesteia toate ireductibilele, toată imensitatea de fatal și să-i facem jocul cu o repartizare arbitrară a pasiunii și a disprețului. Am căutat cu frenezie umanitatea și n-am găsit decât națiuni, și cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se complac în inconștiență sau într-un orgoliu vid, nejustificat, atunci nu-ți poți reține admirația pentru luciditățile României, căreia nu-i e rușine să-și bată joc de ea însăși, să-și scuture neantul în autodispreț sau să se compromită într-un scepticism dizolvant. S-ar putea ca odată conștiința laturilor negative ale României, printr-un adevărat miracol istoric, să o elibereze de multiplele ei complexe de inferioritate. Ea și-a dat seama de neantul său ca nici o țară din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
formelor" un dinamism pe care nu-l vom găsi niciodată în acel fond. "Junimea", cu teoria ei reacționară a culturii românești, reprezintă o viziune profesorală a României. Când compari elanul inconștient și reformator al lui Eliade- Rădulescu, ce s-a "compromis" cu atâta zel pe toate terenurile, imitând și inventând, îndemnînd și construind, - cu luciditatea rece, distantă și paralizantă a lui Titu Maiorescu, atunci ești obligat a recunoaște că primul este o piatră unghiulară a României, pe când ultimul un profesor mare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât emanciparea din ea. Diferențierea progresivă pe toate planurile le îndepărtează de la sâmburele lor și, abstractizând ceea ce este suflet și destin, le îndrumă spre spirit și inteligență. Nu se poate concepe comunitate fără prospețime biologică. De aceea, ethosul comunitar se compromite în maturitatea biologică a unui popor. Perioada gotică a lumii moderne, caracteristică țărilor germanice, iar dintre cele romanice, în special Franței, a fost aceea care, reprezentând o primăvară de cultură, s-a realizat natural și incomparabil în comunitate. A trebuit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
niciodată de o națiune evreiască. Însăși ideea de rasă iudaică are în sine mai mult elemente spirituale, decât politice. Cine a văzut acest lucru trebuie oare să se dea înapoi și să se cruțe? Un popor nu se poate decât compromite prin prudență. Riscul și aventura constituie nu numai excelența individului, ci și a unui neam. Rezervele de absurd sânt surse de măreție. Marile națiuni nu s-au afirmat prin cumințenie, prudență sau rezervă. Un grăunte de nebunie este mobilul secret
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cum de n-au înțeles ei că n-au decât un pas până la a deveni autoritate? Creștinismul a adus justificarea teologică a sărăciei și mizeriei; el a consacrat condiția săracilor și a binecuvîntat-o.Creînd mândria de a fi sărac, a compromis ființa pe vecie. El n-a reabilitat omul, cu toate că ne-a declarat pe toți - mai mult sau mai puțin - fii ai lui Dumnezeu... Se spune: este imoral să susții dreptul forței și al oamenilor tari. Decât, se uită că acestora
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să trăim și să creștem în mijlocul unei comunități balcanice. Aparținem prin soartă Balcanilor, deși aspirația noastră continuă ar fi evadarea spirituală din ei. A crede cât de puțin că noi trebuie să ducem la înflorire spiritul balcanic este a ne compromite și a ne ofensa menirea, pe care de nu vom avea-o, o vom inventa. Nu vom putea deveni întîia forță balcanică, decât lichidând ceea ce este balcanic în noi. Și prin întîia forță în Balcani nu înțeleg conștiința națională a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ani. Nu știu de ce, după ce-și trădează idealurile tinereții, după ce uită frumusețea, nebunia, lumină, perpetua beție a vârstei de aur, oamenii sunt Înclinați să blameze privilegiile acesteia, să-și abjure credințele cu care au plecat la drum, să-și compromită țelurile, să se lepede de prietenii și colegii de odinioară, să rupă legăturile cu trecutul voluptuoasei inconștiente existențiale. După ce trec pragul unei anumite vârste, oamenii atacă tot mai vehement tocmai vârstă pe care au pierdut-o. Cel puțin În ultimii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
-o pe Livia. Nu face niciodată lucruri gratuite. Evident că dorește să lovească cu bună știință în el. În el...? Nu neapărat în el, ci în familia lui. Scribonius Libo e doar un pion neînsemnat. Prin el, vrea să-i compromită pe ei toți. Deși, cine știe? Fiind vorba de descendentul Scriboniei... Nu îndrăznește să-și ducă gândul până la capăt. Clipește con vulsiv, cuprins de panică. Nu se poate! Nu e cu putință să fi aflat. Din cauza ei i-a permis
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Toată lumea știe cât de mult încurajează scrii torii și cât se bucură când înfăptuiesc ceva demn de strămoșii lor. La ce-i folosește s-o umilească astfel? Doar pentru plăcerea de a o înjosi? Nu, mai degrabă dorește s-o compromită. În ochii cui? Ai împăratului? Clatină din cap. N-are nici o șansă. Augustus nu-și mai face de mult iluzii în privința lui. Și-a dat seama ce-i poate pielea și nu prea pune temei pe ce spune sau insinuează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pagini, dar pusă la Început nu scapă și-i poate irita pe barosani. 5. Dar e de-ajuns s-o punem În cursive, sub forma unui expozeu detaliat, În afara cercetării propriu-zise, și așa ipoteza rămâne doar o ipoteză și nu compromite seriozitatea lucrării. Însă cititorii vor fi imediat cuceriți, vor aborda cartea dintr-o perspectivă diferită. Dar Îl Îndemn cu adevărat la un gest de libertate, sau Îl manipulez să scrie o carte a mea? Să transformi cărțile prin două cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aceea se făcea totul În grabă. Cât despre sărutatul pe șezut, și asta i s-a Întâmplat, și l-a auzit pe maestrul d’Auvergne zicând că, În fond, era mai bine să te unești cu frații decât să te compromiți cu o femeie, Însă el nu a comis niciodată păcate carnale cu alți cavaleri. Așa că da, dar era aproape un joc, nimeni nu-l lua În serios, alții o făceau, eu nu, și asta din educație. Jacques de Molay, marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]