5,499 matches
-
Ursachi este funciarmente vorbind un mistic autentic. El însuși nu a părut să refuze formula, dar a insistat, în mai multe rânduri, pe o anume accepție a termenului mistic/ misticism: Dacă prin misticism se înțelege o experiență de uniune, sau comuniune, sau comunicare (termeni care sunt înrudiți etimologic și semantic) cu vreo realitate fundamentală, paralelismul dintre experiența mistică și experiența poeziei absolute sub formă de comuniune și cu comunicare a Ființei pare să se justifice de la sine" Poezia Ființei: de la Hölderlin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
accepție a termenului mistic/ misticism: Dacă prin misticism se înțelege o experiență de uniune, sau comuniune, sau comunicare (termeni care sunt înrudiți etimologic și semantic) cu vreo realitate fundamentală, paralelismul dintre experiența mistică și experiența poeziei absolute sub formă de comuniune și cu comunicare a Ființei pare să se justifice de la sine" Poezia Ființei: de la Hölderlin la Paul Celan). Pe urmele lui Baudelaire, care percepea poezia ca "vrăjitorie evocatoare", ca funcție sacră, prin care se poate revela "tenebroasa și profunda unitate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că această redobîndire se manifestă aparent în aservirea, în supunerea la o autoritate exterioară. Dar e vorba de o autoritate care, și acesta e lucrul esențial, nu mai este considerată suspectă, demnă de dispreț sau opresivă, care, dimpotrivă, înseamnă adeziune, comuniune, credință militantă și cuceritoare. E o autoritate care nu mai e percepută ca alienantă, care, dimpotrivă, se vede recunoscută ca un instrument decisiv de restructurare și de reabilitare personală. Realitatea, așa cum este ea trăită, nu presupune renunțarea la o voință
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
respectul acordat vîrstei, rolul privilegiat al bătrînilor: "Respectul bătrîneții este un cult în patria noastră." De aici, în sfîrșit, și idealul clar definit al unei societăți religioase în care cultul Ființei supreme și recunoașterea nemuririi sufletului se află într-o comuniune totală: "Tămîia va fumega zi și noapte în templele publice și va fi întreținută timp de douăzeci și patru de ore, rînd pe rînd de bătrînii în vîrstă de șaizeci de ani..." Un curios paradox face totuși ca acele virtuți ale curajului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mult pentru sine pe măsură ce trăia pentru alții, în vreme ce în lumea în care trăise numai pentru sine locul pe care-1 deținuse era limitat, pentru că nu putea să-și vadă decît propria persoană..." "Vremurile de dinainte" sînt întotdeauna vii, speranță, nostalgie a comuniunii. În mitologia Vîrstei de aur se impune a fi urmărite nenumăratele expresii ale acestui vis comunitar, care este în mod curent tălmăcit la nivelul ideologiei politice. Și de data aceasta trebuie să revenim la exemplul lui Rousseau. Atunci cînd, în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
alcătuiesc, care. Îi condamnă la izolare, la o dureroasă retragere în ei înșiși. "Inima mea vrea să vorbească, știe că nu este ascultată. Dorește să răspundă, nu i se spune nimic care să ajungă pînă la ea..." întrucît sinceritatea sentimentelor, comuniunea inimilor, libera efuziune a sufletelor sînt definite a fi înseși caracteristicile "stării de natură", tocmai restituirii acestor valori esențiale îi corespunde acel vis mereu întreținut al reîntoarcerii la "zilele dintîi" prin formele reînnoite ale unei condiții cetățenești regăsite. Dincolo de o
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
-și regăsească drumul spre Fericire și spre Virtute tocmai prin uitarea și depășirea "grijilor individuale", prin exaltarea colectivă pusă în serviciul Binelui public, prin contopirea regăsită a spiritelor și a inimilor. Urmărită pînă la limitele logicului, această obsesie a unei comuniuni totale, realizată într-o transparență totală, îl conduce pe Rousseau spre un alt vis, aparent deconcertant, care este acela al nonlimbajului. De fapt, cuvintele, potrivit lui Rousseau, sînt un factor decisiv de incomprehensiune, de neînțelegere între oameni, fie că țin de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a cărui configurație tradițională (Instituțiile republicane a lui Saint-Just este în acest sens un foarte bun exemplu) înlătură cu fermitate orice evoluție, orice adaptare virtuală, legiferează în atemporal, plasează într-o realitate neschimbată Cetatea de mîine. Vis al limpezimii, al comuniunii, al efuziunii și al armoniei, mitul Vîrstei de aur se dovedește încă o dată a fi un vis al permanenței. Difuziunea, forța sa de atracție rămîn inseparabile de viziunea foarte profund, foarte intim trăită în multitudinea manifestărilor sale unui timp încremenit
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nesîăbitul său efort de "a impune o voință unică și ordonată", care se substituie "miriadelor de voințe divergente și vinovate". Acest efort a fost simbolizat întotdeauna prin imagini, prin ceremonii: banchetul, masa luată în comun, consfințește și scoate în evidență comuniunea inimilor și a sufletelor. Să nu vă fi gîndit niciodată [se întreabă Maistre] la importanța pe care oamenii au acordat-o meselor luate împreuna? Nu există tratate, înțelegeri, sărbători, ceremonii, chiar și dintre cele mai triste, fără masă [...]. Coborîți de la
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
părea că ridică unirea la rang de unitate. Era deci un sentiment universal, religia a făcut din el fundamentul marii sale taine; și, cum orice ospăț, care satisface instinctul tuturor, înseamnă împărtășanie din aceeași cupă, religia a vrut ca această comuniune să fie un ospăț. Hrana este necesară și pentru spirit, și pentru trup. Același organism slujește și pe unul, și pe celălalt. La un astfel de ospăț, oamenii devin un singur om, potolindu-și foamea cu o aceeași hrană, toată
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
continuă a egoismului față de altruism." Același lucru îl spun aproape toți marii vizionari politici de la începutul secolului. "O societate ai cărei membri se opun unii altora e pe cale a se destrăma", afirmă Saint-Simon7'. "Egoismul stăpînește întreaga societate, continuă Enfantin, deoarece comuniunea, adică unitatea întru credință nu mai există." Și Fourier, la rîndul său, condamnă "lipsa de coeziune" a vieții religioase din vremea sa: "E nevoie de un cult universal; în domeniul relațiilor dintre oameni, ca și în toate celelalte, trebuie să
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
să se piardă în imensa agitație colectivă. Nu vom lăsa nici un corp eterogen în Republică", anunțase în Clubul iacobinilor, în 16 germinai anul II, delegatul Garnier (din Saintes). La rîndul său, Rabaut Saint-Etienne fixa ca obiectiv al educației cetățenești "acea comuniune și familiaritate care deosebește un popor ajuns atît de sus de celelalte popoare de pe pămînt". E necesar, preciza el, "să pui stăpînire pe om încă din leagăn, și chiar înainte de a se naște, căci și copilul care nu s-a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
bazar [...]. Ce fel de țară, ce fel de vremuri, ce fel de societate sînt acelea care nu se întemeiază pe o credință comună, pe îndatoririle ce decurg din această credință? Nu-i așa că doar la nivelul spiritului se manifestă principiul comuniunii? Dar nu există cauză mai sigură a separării decît diversitatea credințelor; nimic nu-i înstrăinează mai mult pe oameni, nimic nu creează suspiciuni mai mari, dușmănii mai puternice. Așa li se întîmplă mai ales popoarelor: cînd religia nu le unește
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
celebrează, tocmai această agitație de natură religioasă este, fără doar și poate, expresia unității. În gazeta "Peuple" se vede clar cum Michelet confundă bucuria unirii într-o Patrie întregită cu slăvirea unirii întru Dragoste pentru Dumnezeu, unanimitatea națională cu acea comuniune mistică a minților și a sufletelor. A fi absorbit, a te pierde în "sfînta unitate frățească a nației" înseamnă pentru Michelet a regăsi cu adevărat pacea prin care te simți "în armonie cu lumea". Dragostea de țară confundată cu dragostea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
stea sub semnul adevărului", lume din care vor fi alungate pentru totdeauna, laolaltă cu constrîngerile și cu "falsele pudori", acele minciuni, acele travestiri și măști care nu dau voie bărbaților și femeilor să se regăsească liberi în fericirea unei aceleiași comuniuni 86. În ceea ce privește cele două biserici surori, cea a saintsimonismului și cea a pozitivismului lui Comte, se știe că ele atribuie un rol hotărîtor Femeii lui Mesia, care este în același timp Soră, Soție și Mamă. Ea va fi aceea care
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ÎNAINTE DE CE SEMNE? DE CE SEMIOTICA? Pentru a oferi noi repere societății postmoderne a revoluțiilor comunicării și exploziei mediatice și a răspunde nevoii individului de a înțelege sensul, a prelucra sensul, a împărtăși sensul (comunicare vine de altfel de la "communis" precum "comuniune spirituală", "comunitate" și atîtea cuvinte din aceeași rădăcină). Dacă ne-am scula într-o bună zi ca binecunoscutul domn Sigma, turistul italian la Paris din cartea lui Umberto Eco "Semnul" și nu ne-am mai întîlni cu familiarele semnale rutiere
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
În ontogeneză, ca și în filogeneză, comunicarea indicială inaugurează scara utilizării semnelor, în timp ce digitalizarea marchează finalul unui proces educativ. Contiguitatea naturală a indicelui îl plasează la baza procesului de semnificare; "în aculturarea individului, indicii sînt primele semne, ei reprezentînd modul comuniunii și al contactului" ( D.Bougnoux,1991:50). Ca fragment prelevat din obiect, indicele prezintă referentul prin mecanismul metonimiei; referința sa este autoreferențială; de aici și ambiguitatea indicilor de tip "eu", "aici", "acum" (cu referenți diferiți în contexte diferite). Dacă semnul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
din punctul de vedere al intenției de comunicare există gesturi afective (centrifuge conotînd euforia și centripete conotînd disforia), gesturi modale (semnificînd negația, interogația, dubiul) și mai cu seamă gesturi fatice (de întîmpinare sau de respingere) apte să transforme comunicarea în comuniune intersubiectivă (Greimas-Courtčs, 1979: 165). Parametrii gestuali sînt: durata, intensitatea, amplitudinea (etalarea gestului în spațiu, independent de durată) și "forma"-Gestalt (gesturile rectilinii sînt mai brutale un ordin imperios de pildă, cele curbilinii mai atenuate un ordin politicos). În istoria teatrului
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
anii școlarității cînd asociam fiecărui profesor o poreclă și un tic verbal sau gestual. De fapt orice mesaj "trece" datorită cuvintelor și gesturilor care îl însoțesc și uneori numai datorită gesturilor ("marile emoții mute", minutul de reculegere în memoria dispăruților, comuniunea îndrăgostiților). Descrierea gestualității în raport cu verbalul pune în primul rînd problema "suporturilor" semiotice (chiar dacă toate părțile corpului par implicate, gradul de participare al acestora variază). Capul participă prin mișcările sale, privire, expresii faciale la o infrastructură a comunicării: * privirea este semnal
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Adam și Eva, iar sub pavăza paradigmei nu va ajunge prea repede la episodul cu mărul. Grila kuhniană de epistemologie cade perfect peste așteptările oamenilor de a mai fi copii, o împlinire a obsedantei amintiri a stării placentare și a comuniunii cu naturamamă. Paradigma ca metaforă ne tutelează și ne întreține predispoziția irepresibilă și spre nevoia de paternalism. Căderea conceptului de sistem în păcatul metaforelor paradigmatice este posibilă. Ba chiar s-a întâmplat, dacă ne referim doar la tendința sistemului de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
dar nu știe bine nevasta ce povestește - de altfel întru una Soarele e supărat." Frumusețea și unicitatea Soarelui devin punct de plecare al erosului. "«Uimirea» erotică în fața unicității unei frumuseți naturale - afirmă Christos Yannaras - este întotdeauna o chemare la o comuniune și relație, o atracție care are drept scop unirea, satisfacerea dorului existențial de comuniune." Luna nu are strălucirea Soarelui, pentru că acesta, îndrăgostindu-se de ea, Dumnezeu, "ca să nu se întâmple o astfel de nelegiuire, a pus pe unul să fugă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Frumusețea și unicitatea Soarelui devin punct de plecare al erosului. "«Uimirea» erotică în fața unicității unei frumuseți naturale - afirmă Christos Yannaras - este întotdeauna o chemare la o comuniune și relație, o atracție care are drept scop unirea, satisfacerea dorului existențial de comuniune." Luna nu are strălucirea Soarelui, pentru că acesta, îndrăgostindu-se de ea, Dumnezeu, "ca să nu se întâmple o astfel de nelegiuire, a pus pe unul să fugă ziua și pe altul noaptea. Iar pentru ca luna să nu vadă frumusețea fratelui ei
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
întregirii neamului, urmările nefaste ale dezrădăcinării, orașul ca cetate a pierzaniei etc. - viziune prin care se idealizează modelul existențial arhaic - comunitatea rustică, civilizația pastorală, ocrotitoare a valorilor neamului și a valorilor creștinortodoxe, apărând un cod de valori morale, ființând în comuniune cu natura, în ritmuri cosmice etc. - tiparele narative tradiționale: narațiunea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului, principii compoziționale clasice (simetria, circularitatea etc.) - limbaj care valorifică expresivitatea registrului popular, arhaic, regional, oral, simbolic etc. tipologia poeziei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în poezia antică, bucolică. Ingenioasa construcție bazată pe arta combinatorie lasă „la vedere“ referentul livresc, precum și registrul stilistic ludic, parodic, specifice discursului postmodernist. Tema poetică - alienarea omului contem poran întrun univers „tehnologizat“, în care până și țăranul a pierdut sentimentul comuniunii cu natura - accentuează o viziune polemică în raport cu poezia sămănă toristă și proletcultistă românească. Sub stratul aparenței de joc și pastișă, vădind elibera rea fanteziei de orice constrângeri, se disimulează, însă, un mesaj grav: ideea că progresul științei nu ameliorează condiția
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ideea că actul de creație poetică este iluminare și revelare a tainelor existențiale aflate dincolo de zariștea cunoașterii omenești: așa îmbogățesc și eu întunecata zare / cu largi fiori de sfânt mister. Ultima secvență are valoare concluzivă, motivând prin iubire relația de comuniune a eului lumină cu esența misterioasă a universului. Iubirea devine astfel instrument de cu noaștere, cale de pătrundere în tainele lumii. Această trăire intensă favorizează acordul sufletesc (nu rațional) cu cosmicul, cu ilimitatul și, în același timp, cu elementele palpabile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]