5,358 matches
-
păstrează la U.M.F. Iași (fig. 115 unifață). Semnalând medalia dr. Slătineanu, fără a o descrie însă, academicianul, numismat de excepție, Constantin Moisil, după ce face o succintă trecere în revistă a medaliilor Lavrillier, care au ca obiect de reflectare personalități românești, conchide că aceasta „este superioară celorlalte și că talentul și puterea de execuție a artistului au ajuns la apogeu”. Moisil citează între medaliile Lavrillier și placheta dr. Cantacuzino din 1933, dar nu și medalia acestuia realizată la Iași în 1918. Credem
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
democratică mai ridicată nu aduce prea multe noutăți. Între democrațiile consensuale, diferențele sunt remarcabile și profunde. E dificil să credem că anumite democrații majoritare, precum cea engleză, ar fi de o calitate inferioară celor considerate consensuale, precum cea italiană. A conchide (așa cum rezultă din această ipoteză), că o democrație posedă o calitate cu atât mai ridicată cu cât e mai consensuală, înseamnă a ignora complet costurile ineficacității consensualismului. Limitele analizei lui Lijphart nu trebuie să ducă la concluzia că autorul greșește
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
teoriei mecanismelor cu efect retroactiv, despre mașinile de calcul și despre sistemul nervos. Obiectivul era de a scoate în evidență o analogie între structura sau comportamentul unui organ aparținînd unei ființe vii și cel al unei mașini, și de a conchide de aici că teoria matematică a funcționării organelor acelei mașini se poate aplica organismului viu. Obiectul ciberneticii era acela de a produce o teorie valabilă simultan pentru mașină și pentru animal, iar mecanismul efectului retroactiv era considerat ca fiind mecanismul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de la toata lumea. Alain Laurent mi-a cerut să colaborez la Féminin/Masculin (Feminin/Masculin). Îmi venea greu să lucrez cu el, dar am scris totuși patru pagini în care propuneam o teorie cibernetică a cuplului. În finalul reflecțiilor mele, conchideam că într-un cuplu veritabil fiecare trebuia sau putea spune celuilalt "eu ne iubesc", ceea ce nu era deloc evident. Nu mai e vorba nici de ea, nici de mine, ci de "noi". B.C. În sînul grupului domnea, mai ales la
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
moment dat, mi-am spus că era ceva foarte puțin coerent. Am început să mă întreb dacă ne aflam pe drumul cel bun. Am fost mereu oripilat de intelectualii care își petrec timpul spunînd un lucru și făcînd contrariul. Am conchis de aici că eram pentru proprietatea privată și că nu puteam deloc adera la discursul despre desproprietărire. Edgar Morin m-a ajutat să înțeleg asta. Îmi amintesc că am vorbit cu el despre subiect și cînd l-am întrebat: "Puteți
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
productive ce corespund revoluției culturale". El considera că, în revoluția sa științifică și tehnică, omul devine, din mijloc, scop în sine, pentru sistemul industrial: Am putea spune că dezvoltarea omului este pentru știință ceea ce reprezenta capitalul pentru industrie". Françoise Coblence conchide: "Revoluția științifică și tehnică se prezintă ca un proces istoric revoluționar, una dintre cele mai mari cotituri ale civilizației, care pune inevitabil problema structurii sociale celei mai potrivite și prin intermediul căreia contradicțiile dintre capitalism și comunism sînt pe cale de a
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
mai supărător e că trebuie să folosim cuvinte pentru a demonstra inutilitatea cuvintelor."( La Symphonie du loup) Sau, dacă este vreodată întrebat, cu prețiozitate, despre "adevărul cuvintelor", are un răspuns năucitor: "Cuvintele mele, niciun cuvînt n-ar trebui să existe", conchide el deruntant într-un interviu cu Abeline Majorel, în 2012! Ceea ce nu îl împiedică să vorbească despre "vibrația" cuvintelor și despre faptul că ele sunt "mereu semnificative" pentru el, care a ales să "se îndepărteze de nonsensul, de absurditatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
raționează corect. Geamgiul va veni, va face treabă, va pune mâna pe cei șase franci, își va freca mâinile și va binecuvânta din tot sufletul copilul neastâmpărat. Este ceea ce se vede. Dar dacă, pe calea deducției, se ajunge să se conchidă, așa cum se face adesea, că este bine să se spargă geamuri, că acest lucru face să circule banii, că rezultă din acest lucru o stimulare a industriei în general, sunt obligat să strig: opriți-vă aici! Teoria voastră se oprește
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ar fi produs, acesta ar fi cheltuit șase franci pe încălțăminte și ar fi obținut în același timp satisfacția de a avea atât o pereche de papuci cât și o fereastră. Însă, cum Jacques Bonhomme face parte din societate, trebuie conchis de aici că, luată în ansamblul său și punând în balanță produsul și satisfacția generală, aceasta a pierdut valoarea geamului spart. De unde, generalizând, ajungem la următoarea concluzie neașteptată: "societatea pierde valoarea obiectelor distruse în mod inutil" și la următorul aforism
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
armata consumă vin, haine, arme, că ea răspândește activitatea în fabrici, în orașele garnizoanelor, și că ea este, în defintiv, Providența nenumăraților săi furnizori. Nu tremurați în fața ideeii de a nimici această imensă mișcare industrială? Acest discurs, după cum se vede, conchide în favoarea mobilizării celor o sută de mii de persoane, făcând abstracție de necesitatea serviciului lor, pe baza unor considerații economice. O sută de mii de oameni, care îi costă pe contribuabili o sută de milioane de franci, trăiesc și în
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
trebuie abolite expozițiile publice care fac onoarea și bogăția acestei țări". Îi răspund domnului Lamartine: Conform punctului dumneavoastră de vedere, a nu subvenționa înseamnă a aboli, deoarece plecând de la acest dat, că nimic nu poate exista decât prin voința statului, conchideți că nimic nu trăiește înafară de ceea ce impozitul face să trăiască. Dar o să întorc exemplul pe care l-ați ales împotriva dumneavoastră și vă rog să observați că cea mai mare, cea mai nobilă dintre expoziții, cea care este compusă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ale mecanicii, într-un cuvânt, în forțele naturii, un supliment la propriile forțe, și este cazul să afirmăm împreună cu Rousseau: "Orice om care gândește este un animal depravat". Și asta nu e totul: dacă această doctrină este adevărată, trebuie să conchidem, dat fiind că toți oamenii gândesc și inventează, că toți, în fapt, din prima până la ultima zi, și în fiecare minut al existenței lor, caută să pună în cooperare forțele naturale, să facă mai mult cu mai puțin, să reducă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
admită un principiu comun tuturor, pe care noi nu îl admitem; apoi ca acest principiu să se preteze la diversitatea infinită pe care o vedem între ele. Cred că ceea ce ne separă în mod radical este următorul lucru: Economia politică conchide că nu trebuie cerut legii decât Justiția universală. Socialismul, în numeroasele sale ramuri, și prin aplicații al căror număr este în mod natural nedefinit, cere în plus legii realizarea dogmei Fraternității. Or, ce s-a întâmplat? Socialismul admite, împreună cu Rousseau
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
au gândit că ele sunt imputabile libertății care este justiția. Ei au plecat de la această idee că sistemul libertății, al justiției exacte, fusese pus din punct de vedere legal la încercare și că acesta eșuase. Din acest motiv, ei au conchis că venise timpul ca legislația să facă un pas înainte și că ea trebuia, în sfârșit, să se impregneze de principiul fraternității. De aici, aceste școli saint-simoniene, fourieriste, comuniste, oweniste; de aici, aceste tentative de organizare a muncii; aceste declarații
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Și ceea ce este adevărat în privința mea este adevărat în privința vecinului meu și așa mai departe, făcând turul întregii țări. Deci, dacă fiecare francez are mai mulți bani, Franța este mai bogată. Și iată eroarea dumneavoastră, eroarea comună, consistând în a conchide de la unul la toți și de la particular la general. Ce? Nu este oare aceasta concluzia cea mai potrivită dintre toate? Ceea ce este adevărat pentru fiecare în parte nu este adevărat pentru toți? Ce sunt toți dacă nu fiecare numiți o
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
toate falsele măsuri în care ați căzut chiar și dumneavoastră când v-am făcut rege absolut. Se merge prea departe. Tot așa cum se vede în bani semnul bogăției, se vede în moneda de hârtie semnul banilor și de aici se conchide că există un mijloc foarte simplu și facil de a procura întregii lumi dulcețile averii. Dar cu siguranță nu veți merge până la a contesta faptul că moneda este măsura valorilor. Ba, în mod cert, voi merge până în acest punct căci
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
divagant, schematic, de pastișă. Zidirea e un text care nu mai ajunge să înceapă, o derivă controlată, un șir de preparațiuni nefinalizate, o prefață limbută după care nu mai urmează nimic. Rescriere a paradoxului eleat care neagă posibilitatea deplasării, naratorul conchide răsfățându-se kafkian: „Întocmai ca agrimensorul dintr-un roman celebru, autorul n-a avansat cu nici un pas în lucrarea sa. El sfârșește fără a fi început, cu un simțământ de epuizare”. Acesta fiind debutul cărții, scrierile care urmează o confirmă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
securitatea [...] decît acumularea de putere într-un mod care poate produce teamă și contrareacții" (Wolfers 1962: 160). Acesta este exact tipul de argument folosit în zilele noastre cu privire la o posibilă reacție a Rusiei împotriva lărgirii NATO spre estul Europei. Wolfers conchidea că "acestea fiind spuse, nu mai rămîne nimic din generalizarea pustiitoare conform căreia, în practică, națiunile conduse de interesul național definit în termeni de securitate tind să promoveze o politică de securitate uniformă și, în consecință, imitabilă" (Wolfers 1962: 156
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și teoretizărilor inductive, pe care el pare să le definească drept o cunoaștere derivată din generalizări empirice. Waltz ridiculizează explicațiile bazate pe stat, pe care le consideră reducționiste sau, într-un mod mai degrabă idiosincratic, behavioraliste. Prin opoziție, se poate conchide de aici că el propune deductivismul, falsifi-caționismul sau explicații care să meargă dinspre exterior înspre interior, sistemice. Ceea ce este și nu este adevărat: așa cum va arăta această secțiune, există atît de multe obiecții încît, pînă la urmă, Waltz nu-și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
așa cum s-au grăbit să sublinieze neoinstitu-ționaliștii, anarhia singură nu confirmă în mod necesar materialismul lui Waltz: anarhia nu hotărăște dacă va surveni cooperarea sau conflictul (Axelrod și Keohane 1986; Milner 1992). Asumîndu-și aceleași premise teoretice ca și Waltz, ei conchid că așteptările neorealiste nu sînt nici corecte, nici eronate: ele sînt un caz particular, un fragment dintr-un tablou mai vast ce poate fi înțeles mai bine în cadrul diverselor tipologii instituționaliste. Unii realiști cred că, de această dată, prețul plătit
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sau IASISKYI TORG între alte denumiri de așezări. Unii istorici au considerat că aceste cuvinte din slavona numesc pentru prima dată într-un document TÂRGUL IAȘI. Alții însă, corelând cuvintele respective cu altele din context, CERN și NA PRUTE, au conchis că neatestându-se nici documentar și nici arheologic o localitate cu numele CERNA și că IASUL, nefiind așezat pe râul PRUT, cuvintele respective numesc de fapt CERNIAVSKII TORG NA PRUTE REȚE, adică TÂRGUL CERNĂUȚI PE RÂUL PRUT. Vom acorda credit
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
păstrează la U.M.F. Iași (fig. 115 unifață). Semnalând medalia dr. Slătineanu, fără a o descrie însă, academicianul, numismat de excepție, Constantin Moisil, după ce face o succinta trecere în revistă a medaliilor Lavrillier, care au ca obiect de reflectare personalități românești, conchide că aceasta „este superioară celorlalte și că talentul și puterea de execuție a artistului au ajuns la apogeu”{\cîte 106}. Moisil citează între medaliile Lavrillier și placheta dr. Cantacuzino din 1933, dar nu și medalia acestuia realizată la Iași în
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
controlul pierdut odată cu reformele de descentralizare 73. Nay ilustrează această situație prin analizarea modului în care prefecții, administratorii locali și politicienii locali rivalizează pentru controlul procesului prin care fondurile structurale ale UE ajung în Franța și sunt administrate. În final, conchide că adevărații învingători sunt perfecții, chiar dacă există o mare varietate de urmări ale acestei lupte de-a lungul regiunilor franceze. Niciuna dintre acestea nu a rezolvat problema reconcilierii solidarității și coeziunii interne prin principiul valid de egalitate al autonomiei locale
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
profeției iertării nu îi mai dezleagă inima, ferecată în satisfacere și autosuficiență. În definitiv, nu are speranță și nu așteaptă iertarea deoarece nu se simte în păcat. Capitolul IX Mai mult decât iertată trebuie vindecată Ar fi o distorsiune să conchidem că pentru cel corupt există doar calea pierderii radicale. Este evident că, după Papa Francisc, cel corupt nu găsește iertare deoarece nu mai simte exigența de a o căuta. Este trecerea decisivă: omul corupt se înșurubează în sine însuși (imanența
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
autori prezentați. În concepția lui Baudrillard, dacă seducția este destinul, dacă ea se poate insera în aproape orice fel de discurs (chiar și în cel de tip logico-argumentativ, dacă se reușește crearea unei ordini extrem de convenționale), atunci s-ar putea conchide că ea este asemenea unei metanarațiuni care se "clădește" pe datele "vechii" filosofii. Cu toate că vrea să deconstruiască discursul și să deturneze toate conceptele filosofice, seducția se confruntă cu riscul de a deveni, la rândul său, un termen "tare", asemănător celor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]