5,238 matches
-
populația din ce în ce mai mare de coloniști americani din Texas, ostilitățile au izbucnit în octombrie 1835. "Texianii" (coloniști anglofoni) nu căzuseră de acord dacă scopul lor final trebuie să fie independența sau revenirea la Constituția mexicană din 1824. În vreme ce delegații din organismul conducător provizoriu - "Adunarea Consultativă" (în spaniolă „Consultation”) - dezbăteau asupra motivelor care generaseră războiul, texianii și un mare aflux de voluntari din Statele Unite au învins micile garnizoane de soldați mexicani, până la jumătatea lui decembrie 1835. Adunarea Consultativă nu și-a asumat declararea
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
între "Anglos" care își apără proprietățile și o „rasă corcită de spanioli degenerați și indieni mai depravați decât ei”, după cum se exprima David G. Burnet. Vestea răscoalei armate de la Gonzales a ajuns la Santa Anna la 23 octombrie. În afara elitei conducătoare și a membrilor armatei, puțini din Mexic știau sau erau interesați de revoltă. Cei ce cunoșteau evenimentele îi acuzau pe "Anglos" că refuză să respecte legile și cultura noii lor țări. Imigranții "Anglos" forțaseră un război cu Mexicul, și onoarea
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
el, la fel ca pe ambele fiice ale sale, l-a făcut comoștenitor al tronului pe imperatorul roman. A "tolera" independența regatelor unite era o practică romană normală cu condiția că regatul se lăsa ca moștenire imperatorului roman după moartea conducătorului curent a regatului. Astfel, de exemplu, au fost anexate la imperiu provinciile Bitinia Și Galatia (Galația). La fel, Legea romană permitea lăsarea moștenirii numai pe linia bărbătească. De aceea, toate încercările lui Prasutag de a păstra pe tron familia sa
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]
-
Imperiul Otoman. Sultanul Selim I al Imperiului Otoman a cucerit Cairo pe 20 ianuarie, centrul de putere fiind transferat apoi la Constantinopol. Deși nu în aceeași formă ca și în Sultanatul, Imperiul Otoman i-a păstrat pe mameluci drept clasă conducătoare egipteană.
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
anul 2002 Vasile Spătărelu a obținut titlul de doctor în muzică la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, susținând teza cu tema "Meditație la Enescu" - un proiect de creație vizând configurarea gândirii muzicale ca sinteză între tradiție și contemporaneitate, conducător științific prof.univ.dr. Valentin Timaru. Lieduri • "Pastel", pentru bariton și pian (versuri de George Bacovia), p.a.25 aprilie 1967, Iași, Visarion Huțu, bariton • "Cântec trist", pentru mezzosoprană și pian (versuri de Marina Ionescu), p.a. 14 octombrie 1970, Iași, Maria Jana Stoia
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
Orson Scott Card, o prezentare SF a primelor sute de ani din Cartea lui Mormon. Cartea oferă o justificare interesantă a structurilor sociale ale triburilor de evrei din cartea Genezei, prezentând căderea puternicelor personaje feminine la stadiul de „soții” ale conducătorilor bărbați. Cartea se concentrează asupra încercărilor pionierilor de a stabili o ordine socială după plecarea din Basilica. Noua societate se află la polul opus față de cea din care au plecat - dominație masculină în locul celei feminine, monogamie și căsătorii pe viață
Navele Pământului () [Corola-website/Science/329528_a_330857]
-
singurul sas prezent la curtea de la Gyulafehérvár. Secuii erau la rândul lor slab reprezentați la curte. Sprinitorii regelui Ioan al II-lea Zápolya nu erau în general originari din Transilvania, dar ei ocupau funcțiile cele mai importante din stat. Nobilimea conducătoare a manifestat în această perioadă încredere într-o viitoare reunificare a regatului, iar Martinuzzi a acționat în această direcție. În 1549, în conformitate cu prevederile tratatululi de la Nyírbátor, ambasadorii regelui Ferdinand I și ai Isabellei Zapolya, mama regelui minor Ioan al II
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
din secolul al XII-lea. În decursul timpului numele Olifard a devenit Olyfaunt și apoi Oliphant. Tatăl lui , Șir Anthony Oliphant (1793-1859), a fost un jurist, călător și om de afaceri care s-a bucurat de relații strânse cu cercurile conducătoare britanice. Mama sa a fost Mary, născută Campbell, fiica colonelului Ronald Campbell, care comandă regimentul 72 de Highlanders postat în colonia Capului.Amândoi părinții erau foarte evlavioși, atrași de învățătură neoprotestanta și universalista a predicatorului scoțian Edward Irving, unul din
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Vestiri,și mai apoi și alte biserici au fost consacrate Fecioarei Maria de-a lungul Ucrainei. În 1395, în timpul invaziei lui Tamerlan, icoana a fost luată din Vladimir și dusă în noua capitală, Moscova. Pe locul unde oamenii și prințul conducător au întâlnit icoana s-a construit, pentru a marca evenimentul, din Moscova. Vasili I al Moscovei a petrecut o noapte întreagă plângând lângă icoană, iar armatele lui Tamerlan s-au retras în aceiași zi. Locuitorii Moscovei au refuzat să mai
Sfânta Fecioară din Vladimir (icoană) () [Corola-website/Science/328059_a_329388]
-
de "asabiyyah, "adică de coeziune socială, solidaritate de grup. Această coeziune socială se naște spontan în micile triburi arabe și poate fi crescută exponențial cu ajutorul ideologiei religioase. Autorul mai analizează cum această coeziune intensificată, mărită, ajunge să fie motorul dinastiei conducătoare de la un moment dat. Opinia autorului este aceea că, de fiecare dată când o anumită civilizație atinge un punct maxim de dezvoltare, urmează cu consecvență o perioadă de decădere, așadar grupul următor celui dinastic care a asigurat perioada de înflorire
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
Deși limba latină a rămas limba folosită în justiție, administrație și în afacerile externe, în regat au supraviețuit sau prosperat o serie de limbi sau dialecte (János M. Bak). Preponderența proprietății funciare regale a asigurat la începuturile regatului poziția sa conducătoare, dar odată cu înstrăinarea pământurilor regale a apărut o nouă clasă nobili, proprietari funciari mai mari sau mici. Regele Andrei al II-lea a fost forțat de nobili să emită Bula de aur, considerată a fi „una dintre primele exemple de
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
(Garnier, Granarius, Grenarius) (d. 15 iunie 1123) a fost un important conducător cruciat, participant la Prima cruciadă, devenit conetabil în Regatul Ierusalimului. Eustațiu provenea din Beaurain-Château, în regiunea Thérouanne din nordul Franței (în acel moment, ținând de Comitatul de Flandra); el l-a acompaniat în Prima cruciadă pe contele Ugo al II
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
a revenit în Italia, unde a murit în 1111. Împăratul Alexios dorea ca Tancred să restituie integral Principatul de Antiohia Bizanțului, însă Tancred avea de partea sa pe contele de Tripoli și pe regele Ierusalimului; de fapt, Tancred fusese unicul conducător cruciat care refuzase în 1097 să jure retrocedarea teritoriilor cucerite către Alexios (cu toate că niciunul dintre ceilalți cruciați, cu excepția lui Raimond de Saint-Gilles, nu și-a ținut promisiunea). Tancred a murit în 1112 și a fost succedat de către Bohemund al II
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
al României), Rusia însă n-a recunoscut României statutul de participant la negocierile de pace. Mai mult, a anexat trei județe din Basarabia de Sud care aparțineau Principatelor în acel moment, în ciuda opoziției disperate a domnitorului Carol și a clasei conducătoare, în frunte cu I.C. Brătianu și Mihail Kogălniceanu. Evenimentele au degenerat, în primăvara anului 1878, până în pragul războiului între foștii aliați. Pacea dintre Turcia și Rusia s-a încheiat la San Stefano în Turcia, pe 19 februarie 1878, fără participarea
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
României, însă cu dureroase sacrificii. Articolul 19 preconiza că Sublima Poartă va ceda sangeacul Tulcea (Dobrogea), Delta Dunării și Insula Șerpilor către Rusia, care, la rândul său, își rezerva dreptul de a le schimba cu sudul Basarabiei. Totodată, spre disperarea cercurilor conducătoare de la București, se stipula dreptul de trecere pe teritoriul românesc, timp de doi ani, a trupelor rusești care staționau în Bulgaria". Incidentele ruso-române nu s-au oprit la conflictul din 1878. Prim-ministrul I.C. Brătianu și fiul său, Ion I.C.
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
nobilimea croată în 1102 sau mai târziu. În vreme ce unii afirmă că era vorba de o uniune voluntară a celor două monarhii, care permitea Croației să rămână un regat suveran, alții susțin că Ungaria a anexat Croația și a forțat clasa conducătoare croată să accepte acortul. Un document intitulat "Pacta conventa" ori "Qualiter" a fost găsit în biblioteca orașului Trogir, iar unii istorici croați cred că datează din 1102, dar cei mai mulți cercetători consideră că este un fals scris câteva sute de ani
Pacta conventa (Croația) () [Corola-website/Science/328356_a_329685]
-
dinastiei ducale, regale și imperiale a Ottonilor; cu toate acestea, descendența sa, și mai ales afilierea sa cu fostul duce Widukind, nu a fost stabilită cu exactitate. Supuși doar cu câteva decenii înainte, saxonii au devenit imediat unul dintre triburile conducătoare din Francia Răsăriteană; totuși, rămâne neclar dacă Ottonienii dețineau deja titlul ducal în secolul al IX-lea. Fiul mai mare al lui Liudolf, Bruno (Brun), strămoș al ramurii Brunonen a comitatului de Braunschweig, a murit într-o bătălie împotriva vikingilor
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
Vineh (bulgară: Княз "Винех") a fost conducătorul Primului Imperiu Bulgar între 754/756 și 762. Conform "Listei numelelor conducătorilor bulgari" (un scurt manuscris ce conține numele conducătorilor bulgari timpurii), Vineh aparținea clanului Uokil. Vineh a urcat pe tronul bulgar după înfrângerea predecesorului său, Kormisosh, în fața împăratului bizantin, Constantin al V-lea. În 756, Constantin al V-lea a pornit
Vineh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327052_a_328381]
-
Vineh (bulgară: Княз "Винех") a fost conducătorul Primului Imperiu Bulgar între 754/756 și 762. Conform "Listei numelelor conducătorilor bulgari" (un scurt manuscris ce conține numele conducătorilor bulgari timpurii), Vineh aparținea clanului Uokil. Vineh a urcat pe tronul bulgar după înfrângerea predecesorului său, Kormisosh, în fața împăratului bizantin, Constantin al V-lea. În 756, Constantin al V-lea a pornit o campanie împotriva Bulgariei pe uscat și pe
Vineh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327052_a_328381]
-
minoritarăi. În schimb, sursele grecești susțin că elenii formau majoritatea absolută în zonă. Alte surse indică faptul că înainte de război doar grecii numărau 130.000 de oameni și exclud din numărătoarea celor 250.000 de locuitori pe armenii creștini. Elitele conducătoare din Imperiul Otoman numeau deseori orașul „Gavur Izmir - Smirna Ghiaură (Necredincioasă)” datorită prezenței masive a creștinilor în oraș În timpul ocupației orașului, grecii au fondat un număr de instituții culturale în oraș, printre acestea aflânduse „Universitatea Ioniană din Smirna” (Ιωνικό Πανεπιστήμιο
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
în politică datorită lungii domnii a tatălui său, care a murit probabil în 665. După o sursă a cărei autenticități este disputată, Asparuh a fost făcut conducătorul tribului onogurilor de către tatăl său. După moartea lui Kubrat, Asparuh a fost recunoscut conducător conducător de către fratele său mai mare, Batbayan. Cei doi au fost obligați să părăsească stepele Ucrainei din pricina raidurilor hazare din 668. Asparuh s-a stabilit în fruntea a 30.000 - 50.000 de bulgari în delta Dunării, pe insula Peuce
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
dupa Al Doilea Război Mondial, fisură a determinat sovieticii să încurajeze liderii est-europeni de a utiliza măsuri dure pentru a preveni răspândirea revoltei lui Tito. În toate țările din Blocul de Est, între sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950, conducătorii comuniști locali s-au folosit de acuzația de titoism pentru a se debarasa de rivalii lor. Așa s-a întâmplat în Republică Populară Bulgară pentru eliminarea lui , în Republică Populară Ungară pentru a-l elimina pe László Rajk, în Republică
Ruptura dintre Tito și Stalin () [Corola-website/Science/327172_a_328501]
-
apărare, unul împotriva unei invazii NATO și unul împotriva unei invazii din partea Pactului de la Varșovia. Tito a folosit înstrăinarea de URSS pentru a obtine ajutor din partea Planului Marshall, si a fondat Mișcarea de Nealiniere, în care Iugoslavia a fost forță conducătoare.
Ruptura dintre Tito și Stalin () [Corola-website/Science/327172_a_328501]
-
nu se produc. Numele ei evocă structuri sociale impenetrabile dominate de mediocritate și snobism, dar manifestând dispreț și violență în relațiile cu persoanele inferioare din punct de vedere social. Pretenția de superioritate a Agripinei maschează un comportament tipic claselor sociale conducătoare: o tendință de dominație socială și o dorință de supunere a spiritelor libere, încercând să le înăbușe geniul creator și să le transforme libertatea în obediență. Refuzul confruntării și discuția paralelă poate semnifica imposibilitatea comunicării între spiritul liber și omul
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
și văr primar cu regina Victoria, Albert, Prinț Consort, împărăteasa Charlotte a Mexicului și Leopold al II-lea al Belgiei. Ultimii doi erau veri primari ai lui Ferdinand și prin mama sa, prințesa de Orléans. Ferdinand a avut printre strămoși conducători ai Bulgariei medievale atât din partea tatălui cât și a memei. Primul "Knyaz" (prinț regent) al celui de-Al Treilea Stat bulgar, Alexandru de Battenberg, a abdicat în 1886 după numai șase ani de la alegerea să. Ferdinand a fost ales Knyaz
Ferdinand I al Bulgariei () [Corola-website/Science/327280_a_328609]