7,183 matches
-
cădere a cabinetului Brătianu, încît lumea, deprinsă a judeca în analogie, credea aproape că d. Brătianu trebuia să fi pățit ceva pe neașteptate, trebuia să fi căzut în dizgrație pentru ca prințul să se grăbească a-l părăsi ca pe o corabie ce arde. De astă dată ne-am înșelat însă. Prințul este numai... susceptibil. Susceptibilitatea-l făcuse să se retragă - bat-o norocul! D. Ion Brătianu a declarat însă că niște fapte cărora nu le dăduse nici o însemnătate împinsese pe prezidentul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cuvânt el e oriunde... "un interes mare național e în joc și poate fi în pericol". [23 aprilie 1883] ["E SĂTULĂ ȚARA DE VORBE... E sătulă țara de vorbe, de îmbogățirea peste noapte a geșeftarilor prin răscumpărări și cumul de corăbii pe uscat și de canaluri între Cernavoda chiustenge, de imoralitatea erijată în titlu de merit pentru a guverna România; sătulă de îmbunătățiri rele, cari nu au de scop decât perpetuarea la putere a unui partid de feneanți și de samsari
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
casă în București, strada Belvedere; dar acea casă s-a espropriat de către Direcțiunea Căilor Ferate, a fost dărâmată și locul e proprietatea statului. În fine, cele trei voturi peste 220 ale d-lui Cîmpineanu erau signalele de înec ale unei corăbii, ele aparțineau la trei miniștri: Aurelian, Stătescu, Cîmpineanu însuși. La colegiul II de Ilfov pentru deputați alegătorii au protestat alegerea de la 22 aprilie, pe următoarele cuvinte: Îndată după instalarea biuroului provizoriu, începîndu-se votarea pentru biuroul definitiv, secretul votului și legalitatea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
purtat atât de bărbătește încît merită numele său de Roma nati (născuți la Roma). Administrația, cu dări în judecată și persecuții neauzite, a crezut de cuviință să-și atragă voturi pentru candidații ei. Tânărul St. Panait, cetățean proprietar în orașul Corabia, având vederi politice contrare guvernului, subprefectul plășii Oltenii de Jos, Gr. Leoveanu, cu reședința în Corabia, a crezut de cuviință să aresteze pe numitul, sub cuvânt că este condamnat la o amendă de 32 franci, și să-l trimiță la
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dări în judecată și persecuții neauzite, a crezut de cuviință să-și atragă voturi pentru candidații ei. Tânărul St. Panait, cetățean proprietar în orașul Corabia, având vederi politice contrare guvernului, subprefectul plășii Oltenii de Jos, Gr. Leoveanu, cu reședința în Corabia, a crezut de cuviință să aresteze pe numitul, sub cuvânt că este condamnat la o amendă de 32 franci, și să-l trimiță la reședința județului, în Caracal, distanță de 40 kilometri pe jos, legat de gât și mâini cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
riduri haotice și deodată încercuia cu unghia câte un delușor de piele limpede, prin sticla căreia răzbăteau copăceii venelor și arterelor. Delir acru, tocătură de ațe colorate, gunoaie menajere în mormane - și pe neașteptate imense priveliști de Altdorfer, oceane cu corăbii, munți albaștri cu fiare de ambră, bătălii în care fiecare nasture și fiecare floare de crin de pe drapele și fiecare aluniță de pe fețele oștenilor erau vizibile ca sub o lupă orbitoare. Cetăți de marmură, abstrase, cu coloane răsucite și ferestre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îmbrăcat în dantelă de ață de mătase. Sub țărână, în căsuțele lor strimte de brad, morții flămânziseră. De patruzeci de zile nu mai fuseseră pomeniți în biserică, unde preotul bătrân ședea și plângea între icoane ca un navigator într-o corabie șubredă, de tot atâtea zile colacii și coliva și orezul cu lapte nu mai veniseră de la neamurile cele vii. Înspăimântați că vor muri a doua oară de foame și uitare, morții începură să se foiască, stârnind un amenințător vuiet subpământean
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
În cap, pe care-l mursecară de pomană, nu găsiră decât un pumn de crier mirosind respingător a mucegai. Cu stomacurile astfel puse la cale și veseli din cale-afară, se-apucară, cu cosoarele, să reteze bucăți din pânzele ca de corabie ale aripelor văpsite în mii de culori, chemîndu-și muierile și înconjurîndu-le șoldurile cu cergile zdrențuite. "Nici țarina nu are așa catrință, fămeie", zâmbeau ei a râde, pe când muierile, mai cu cap, îi suduiau și fugeau, zicând că doar țigăncile ar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lui Herman, egală și gravă, era un tunel care ducea direct acolo. Deodată tunelul se lărgea, făcea niște falduri cărnoase și moi, și o lume orbitoare se arăta în fața noastră. Zeci de lune roșietice făceau să ardă apa plină de corăbii a unui golf vast, mărginit de dealuri pe care palate de cristal, pagode de beriliu, campanele de crisolit se cățărau pur și simplu unele peste altele, ciucuri-ciucuri de arhitectură fabuloasă. Ne apropiam cu fregata noastră de țărm și debarcam pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lucire stinsă, iradiind singurătate și melancolie, înfățișa palate gigantice, de marmură trandafirie, cu fațadele încărcate de colonade și statui, ridicîndu-se, lucind ca oglinda, din evanescența orbitoare a unei mări verzi și limpezi scânteind sub un soare abstract de amiază perfectă. Corăbii încărcate cu butoaie, ancorate la țărm, păreau alcătuite din aceeași coajă de sticlă fumurie ca și clădirile ornamentate dement, și cu sculpturile cele mai patetic de expresive pe care fierea neagră le-ar putea vreodată închipui: ură, extaz, viclenie, imbecilitate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o liniște tensionată, psihică, erau curenți de liniște înghețînd aerul de pe coridoare, aidoma celor emiși uneori de ocean, cu frecvența de opt cicli pe secundă, înnebunitoare pentru hipotalamus, și care făceau echipajele să se azvârle în mare, lăsând câte o corabie buretoasă, cu pânzele sfârtecate de vânturi, să navi-gheze-n derivă, cu puntea și duneta străbătute-n sus și-n jos numai de pescăruși... În cele din urmă, maica Fevronia îndrăzni să deschidă ușa de vreo două degete, după ce bătuse de câteva
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sau ca ocelii din fruntea păianjenilor. Cu o fotosferă ca niște cosițe de flamă rarefiată. Și, firește, firește, am pătruns prin acele membrane și, plin de ele ca de un păienjeniș de lumină, am navigat spre centrul sferei ca o corabie. Și-n centrul sferei lumina s-a contopit cu creierul și cu urletul meu. Întotdeauna ajungeam aici, la acea aură de urlet și de lumină, de parcă toate visele mele ar fi fost petale semitransparente, filigranate, unite toate la baza aceluiași
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pântec martirizat. Și totuși câteva sute de fluturi se mai împing înainte, se târăsc mai departe prin canalul de carne și foc. Labe articulate ies din pereți și apucă, mandibule sfâșie cîte-un capăt de aripă ca pe-o pânză de corabie. Schelete de fluturi se leagănă în plase dese de păianjen. Când planeta burtoasă apare deodată în gigantica ei cavernă, doar câteva zeci o mai pot detecta cu penele moi ale antenelor. Atunci dragostea devine copleșitoare. Cu aripile în flăcări, fluturii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
al abundenței. Un țăran cu fustanelă lustruia cu mâneca fierul plugului și-i tot spunea ceva, mânios, muierii de lângă el, care, cu furca-n brâu, își tot muta de colo-colo coșul cu lână de tors. Urma Comerțul, ce închipuise o corabie de scânduri mergând pe valuri de satin albastru, după care venea carul Belelor Arte, pe care un pictor de șevalet își desena modelul, o muză în rochie cu mii de încrețituri ce întindea o cunună de lauri către un bărbat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
intens în ambra asfințitului, încît părea de aur. Cîte-o turlă împodobită cu amorași se profila neagră ca zmoala pe cer. Americanul nu scotea o vorbă, ci doar își sucea gâtul după fiecare damă mai cochetă ce-nainta semeț ca o corabie la brațul vreunui ofițer. Trăsura se afundă în mahalaua Hereascăi, luînd-o pe una din ulițele mărginite de ateliere și depozite de cherestea. Ștrengarii înălțau zmee colorate pe maidane pline de mortăciuni. Câini galbeni, aproape fără blană, levitau printre stivele de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
grosime uniformă, muncitorul a desprins prima felie, pe care securiștii au contemplat-o uimiți. Din secționarea întîmplătoare a organelor ființei vii din covor rezultase un tablou fantastic: temple și palate pe malul mării. Zori scânteietori, apa verde aprinsă de lumină. Corăbii dizolvate-n lumină, depărtîndu-se-n larg. În depărtare, pe țărmul stâncos al golfului, ciucure de orășele nespus de pitorești, fiecare cu turnurile bisericilor ieșind deasupra celorlalte acoperișuri. A doua felie înfățișa o dezmățată orgie: într-o odaie mare, țărănească, zeci de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mobila acoperită cu cuverturi grele, pline de ciucuri, pe perete era o carpetă cu un cerb și niște porci mistreți, camerele erau nespus de mici. La tanti nașa văzuse Mircea, la televizor, prima emisiune cu căpitanul Val-Vârtej și Bătrâna Carapace, corabia lui. Pe-atunci ei n-aveau televizor. Cât stătuseră la vilă mergeau la o vecină, dar nu-ncepuseră încă pe-atunci aventurile căpitanului Val-Vârtej. Pentru copii nu erau decât "Poșta, poșta,/ A sosit poștașul", cu Daniela și Așchiuță, și Silvia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
după-aceea începea Val-Vârtej. Începea cu un fel de cântec de flașnetă, peste care cineva, chiar căpitanul Val-Vârtej, scotea sunete comice: "Bo-bo-bo-bo-bom, oa-oa, oa-oa, oa!" Și-apoi se cântau câteva strofe despre căpitan, care "zîmbește și trage din pipă", și despre corabia lui, Bătrâna Carapace, iar apoi căpitanul îi sfătuia pe copii: Iar voi, dragii mei cei ghiduși,/ De vreți să vă iau sub aripă,/ Fiți harnici mereu, n-aveți teamă,/ Zâmbiți, dar nu trageți din pipă!" Și-apoi iar "Bo-bo-bo-bo-bom, oa-oa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din centru vedea separat fiece fulg de zăpadă din viscolele-acelea, îi înțelegea mesajul și geometria, îl ghida și-l făcea să-și împlinească mesajul. Și, deși fiecare sinapsă, lată ca Dardanelele, trimitea de pe malul asiatic spre cel european mii de corăbii de lemn cu pânze de purpură, încărcate cu sclavi, soldați, oi și butoaie, deasupra, pe cerul fremătător al Bizanțului, ardea un soare ce le lumina pe toate, aducîndu-le la ființă. Stăpânul lumii domnea și peste stăpânul trupului, al gândurilor și-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de rece, de perfect și de-ncremenit, încît părea cu mult mai concret decât spațiul dimprejur, de parcă pe el ar fi focalizat aparatul foto al existenței, lăsând tot restul într-o ceață de culori stinse. Depărtîndu-se de el, ca de-o corabie sau de-un aisberg, fata dădu, la vreo treizeci de pași, peste un al doilea scaun dentar, apoi peste altul... Erau sute, poate mii, așezate în șiruri, la egală distanță unul de celălalt, încremenite-n același aer înghețat, identice în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unul dintre acele ceasuri aurite, un clopot de sticlă ce proteja parcă tot ce era mecanic, butaforic și artificios în orașul de pe canalele semicirculare. Și cu cât era cerul mai înalt, cu atât norii, împinși de vântul oceanic ca niște corăbii greoaie, se lăsau mai jos, copleșiți de încărcătura lor de indigo, salpetru și guano adusă din mările sudului. Pe Damrak nu mai era forfota din timpul zilei. Cîte-o fată bălaie, pe bicicletă neagră și hodorogită, grăbea undeva spre Spui. Un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dinspre dig; acum să mergem până la moara de vânt, putredă, neagră de umezeală, cu aripile cu pânza găurită pe-alocuri, care, când se lăsa seara, se colorau într-un ciudat trandafiriu; și ce-ar fi dac-am ajunge chiar până la corabia încrustată în gheață de dincolo de dig, din marele golf pe care cădea zi și noapte, fâșâind, o măzăriche cenușie? Ultima țintă nu era însă nici de nasul ieșit din fular, roșu de ger, al copilului, nici de cel negru și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atunci o bătaie bună și erai trimis la culcare în staul, cu vitele, unde te perpeleai toată noaptea de frig și obidă. Ce-ar fi fost să nu te-ntorci deloc în noaptea aceea! Nici un copil, niciodată, nu ajunsese până la corabia din marele golf de dincolo de dig. Îi auziseră doar pe părinți vorbind, când se adunau mai multe rubedenii în jurul mesei. Barcazul eșuat acolo dinainte de primul război era una dintre ultimele nave cu velatură, la care se adăugase mai târziu, e
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dăduseră târcoale epavei nu le mersese bine. Unii-și rupseseră un picior pe drumul de-ntoarcere, alții muriseră înainte de vreme. Nu era bine să te joci cu lucrurile astea. Maarten însă ar fi dat orice să vadă cu ochii lui corabia. Vorbi cu câțiva prieteni, dar nici unul nu vru să meargă până acolo. Și unde-o să dormim peste noapte?", întrebau cu jumătate de gură. "în moară." "Ești nebun", îi spuneau, " Vrei s-o auzi noaptea pe femeie plîngînd?" Toți știau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
meargă singur. Singur însemna cu Frits, de care Maarten era nedespărțit. Mai erau câteva zile până la Sintaclaas când băiatul - să tot fi avut atunci vreo doisprezece ani - plecă de-acasă cu gândul ca, fie ce-o fi, să ajungă până la corabie. O luă, pășind stângaci pe patine, pe uliță, prin spatele bisericii, depăși prăvălia ce mirosea a cârnați cu ghimber și coborî spre iazu-nghețat. Nu ninsese de două zile, și gheața era limpede, de culoarea fisticului. Un rac mare și negru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]