10,108 matches
-
De trei ori s-a aplecat și a ridicat de pe jos niște avioane de hârtie, trei în total, dar nu le-a pus lângă celelalte poheme și pe masa de sub fereastra care ar fi putut să dea spre mlaștini. III Coridorul 1. Deschizi o ușă și apare alta, apoi încă una și încă una, până la ultima, care nici nu există măcar, și tot așa până te pomenești la prima, care nici nu există măcar, și mai dai o raită prin locuri
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
copil îmbrăcat cu o flaneluță nenorocită, copilul purta o cunună de flori pe brațul drept și privea cam chiorâș lumea, eram chiar eu. 5. Tot cam pe vremea aceea m-am mutat și am locuit un timp, singur, pe un coridor destul de lung pe care îl străbăteam totdeauna în fugă, niciodată la pas, un coridor întunecos și cam sordid, pe dreapta, cum intrai, se înșirau odăile slugilor (femei, venite din coclauri de munți, le auzeam dimineața, înainte să coboare la lucru
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
drept și privea cam chiorâș lumea, eram chiar eu. 5. Tot cam pe vremea aceea m-am mutat și am locuit un timp, singur, pe un coridor destul de lung pe care îl străbăteam totdeauna în fugă, niciodată la pas, un coridor întunecos și cam sordid, pe dreapta, cum intrai, se înșirau odăile slugilor (femei, venite din coclauri de munți, le auzeam dimineața, înainte să coboare la lucru, povestindu-și în dialectul lor natal visele populate de tauri negri care își vârau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
făceau cruce în spatele lui), avea o iubită, o elevă, îl vizita în orele de clasă, îi aducea mâncare în ghiozdan, o snopea în bătăi și așa mai departe, se petrecea o dramă amoroasă. Am uitat să spun că la capătul coridorului aceluia aflat la etajul cel mai de sus al unui bloc, pe Calea Moșilor colț cu bulevardul Domniței, aveam o odăiță în care locuiam și primeam uneori vizitele unor ființe cu mâini luminoase și fețe străvezii, despre ele nu prea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nesemnificativ, purta pe dos marca celui mai fin porțelan englezesc. * A fost replantat la locul său faimosul măslin al lui Platon care fusese dezrădăcinat de un autobuz. Specialiștii au confirmat că vârsta măslinului depășește 2 500 de ani. 6. Pe coridorul acela mă cam pândea o vârstnică mireasă, o doamnă vieneză, de vreo patruzeci și doi de ani, frumos oxigenată, ușa odăii sale se afla spre capătul coridorului, alături și puțin pieziș față de ușa odăii mele, doamna locuia cu maică-sa
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Specialiștii au confirmat că vârsta măslinului depășește 2 500 de ani. 6. Pe coridorul acela mă cam pândea o vârstnică mireasă, o doamnă vieneză, de vreo patruzeci și doi de ani, frumos oxigenată, ușa odăii sale se afla spre capătul coridorului, alături și puțin pieziș față de ușa odăii mele, doamna locuia cu maică-sa, ale cărei gemete de veterană a suferinței le auzeam ziua și noaptea, poate exagerez când spun că mă pândea, s-ar fi putut să fie vorba de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
adăugat : „Să știi că eu îți sunt ca o sohă pe care poți conta, deși sunt supăhată pe dumneata penthu că te-am văzut iehi desculț, pe sthadă; de ce umbli desculț ?“. „Doamnă“, i-am spus, „discuțiile acestea matinale, aici, pe coridor, mă înnobilează, de aceea am să vă explic : îmi dădusem sandalele la reparat“. „Bine, bine“, a spus ea, „dah tot iehi ai lăsat ușa deschisă și ehai gol, de ce stai gol cu ușa deschisă ? Nu-i fhumos“. „Citeam o carte
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
9. Pe când evoc aflându-mă, ca Bach acela, în prag, am senzația că încep să comit un fel de homan și asta mă oripilează; oricum, scriind ca un prozator nenorocit despre una și despre alta, nu fac decât să reconstitui coridorul pe care îl străbăteam în fugă, restul n-are nici o importanță; iar coridorul acela nu poate fi reconstituit altfel când la un capăt al lui te lichefiază viziunile, iar la celălalt capăt te duci să cumperi vinete și așa mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
încep să comit un fel de homan și asta mă oripilează; oricum, scriind ca un prozator nenorocit despre una și despre alta, nu fac decât să reconstitui coridorul pe care îl străbăteam în fugă, restul n-are nici o importanță; iar coridorul acela nu poate fi reconstituit altfel când la un capăt al lui te lichefiază viziunile, iar la celălalt capăt te duci să cumperi vinete și așa mai departe, pe când la mijloc te așteaptă doamna Gerda cu nelipsita ei oliță; există
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Oceanului Atlantic, asistă de câteva zile, fără a putea interveni, la agonia a 63 de cetacee cunoscute sub numele Steno rostratus și eșuate pe plajele pustii ale arhi pelagului. 10. Așadar, pe vremea când alergam jignit și dezgustat de-a lungul coridorului, am plutit o noapte întreagă și pesemne că am mormăit prea tare pentru că, a doua zi, întâmpinându mă la chiuvetă, după ce mi-a reamintit cât este ea de curată și a remarcat bandajul care îmi acoperea pumnul drept, doamna Gerda
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dacă mai pățești ca azi noapte, bate-mi în pehete, ieșim pe cohidoh, stăm de vohbă...“. „Dumneavoastră sunteți extraordinar de bună, doamnă Gerda, trebuie să recunosc, dar eu mă tem că n-am avea ce vorbi, noaptea, noi amândoi, pe coridor și nici în altă parte pentru că, știți, când sunt într-o stare ca azi noapte, nu folosesc cuvintele în discuții, mă mulțumesc cu literele și atunci, pentru un cuvânt în limba română pe care ambii o posedăm la perfecțiune, îmi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
poate de la pumnul ăsta bandajat, ia să văd“, a spus doamna Gerda. Și, lăsând jos olița, mi-a pus pe obraji niște degete foarte mângâietoare. „Ia mâna de pe mine !“, am strigat eu atât de tare, încât, de la capătul celălalt al coridorului, ecoul a răspuns : „de pe mine...“. „Vai !“, a spus doamna Gerda, uluită de neașteptata mea grosolănie, „Dah eu îți sunt ca o sohă...“. „Surori ca dumneavoastră am văzut eu multe, doamnă Gerda, era una, de exemplu, doamna Ojog, de vârsta dumneavoastră
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
contrarieze dimensiunile căpătate de o doamnă Gerda sau de alții ca ea, dimensiuni altminteri deloc neglijabile pentru existența mea; s-ar putea chiar să puneți asta pe seama intenției mele de a încețoșa ceea ce se petrecea dincolo, la celălalt capăt al coridorului, de exemplu, unde suprafața înceta să mai existe ca atare, mă rog, și unde mă socoteam, de exemplu, buricul pământului, un buric esențial și nenorocit, n-am să insist. Așa, s-ar putea obține un personaj care nu eram eu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
unde suprafața înceta să mai existe ca atare, mă rog, și unde mă socoteam, de exemplu, buricul pământului, un buric esențial și nenorocit, n-am să insist. Așa, s-ar putea obține un personaj care nu eram eu și un coridor pe care n-am rătăcit niciodată; oricum, ignorând delicatețea mea innée și duhorile împrejmuitoare ale existenței, s-ar putea să apară în locul meu un băiat cam grosolan, ceea ce îmi e perfect egal, pe când eu, în această friguroasă zi de octombrie
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îndrăzneau să părăsească stațiunea. Se pare că animalele voiau să-și reca pete vechile privilegii asupra acestei zone, care constituia unul din teritoriile lor de predilecție, silindu-i pe cercetători să plece în altă parte. 12. Tot cam pe vremea coridorului a trebuit să locuiesc vreo zece zile în altă pădure, mi se dăduse un cal, îl adăpam cu o găleată de pânză de la izvorul din imediata apropiere, îl țesălam, îl hrăneam dintr-un sac cu ovăz, mă culcam lângă el
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
strecurată printre crengile arborilor și le priveam minute în șir, mă răsplăteau pentru jalnica mea existență; în spațiul acela de patru metri pătrați la limita căruia mă pândea moartea se afla miracolul. Era de-ajuns să scobesc... 13. Pe vremea coridorului se întâmpla uneori să vizitez și câte un prieten, băteam la ușă, intram, dădeam ocol mesei și plecam imediat sau rămâneam; dacă se întâmpla să rămân, ce frumos conversam despre cumplitele blesteme care macină pohezia sau mai știu eu despre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
această deplasare. 19. Pe atunci, cu puțin înainte de plecarea mea în mlaștini, am început să presimt existența Zenobiei (n-o cunoșteam încă, nu știam nici măcar cum se va numi), ea venea voalată printre ceilalți vizitatori care îmi populau odaia de pe coridor, nu scotea o vorbă, ceilalți se retrăgeau, nu-i vedeam fața, nu-i distingeam trăsăturile, mă învăluia în căldura ei, îi spuneam Isis sau altfel, nici nu contează. Când începeam s-o iau razna, ea se destrăma, îmi era greu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă simpatizau și; nu voiau să mă întrerupă deși li se înroșiseră pulpele de 102 indignare pe când; eu recitam de unul singur strigam Isis stă tea lângă mine nu mai zicea nimic (atunci am știut că venise timpul să părăsesc coridorul și să mă îndrept spre mlaștini.) 103 IV Scara 1. Acum, când scriu, o ploaie îmi scaldă geamurile. Mi-e frig deși mă aflu la adăpost, ghemuit ca o maimuță tristă și bătrână, aici, în odaia mea, cu hârtiile astea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
tradiția conflictelor mentale... Sunt cel ce gândește sau cel ce a gândit ? Sau : cine mă gândește ? și așa mai departe... Apoi mă decid să reiau obositorul exercițiu al evocării și să revin la vremea depărtată a celui de-al doilea coridor... * Nim, un cimpanzeu de 2 ani și jumătate, învață șase ore pe zi împreună cu trei tinere fete, la universitatea din Columbia. El a reușit până acum să asimileze 55 de semne și să le folosească corect pentru a cere diferite
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Romană, deasupra unui bloc. Spun deasupra pentru că, printr-un capriciu greu de înțeles al arhitectului, pe terasa-acoperiș a blocului fuseseră construite câteva odăițe așezate la rând pe o singură latură, un fel de colivii aeriene legate între ele printr-un coridor îngust și izolate de restul clădirii, ca și cum ar fi picat acolo singure, din cer. În coliviile acelea, pesemne uitate de proprietarii lor, nu locuia nimeni. Printre ele exista un W.C. a cărui fereastră se deschidea spre bezna umedă și adâncă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și adâncă a unui așa-zis luminator. Alături de el, o odăiță nelocuită, după care o perdea albastră, ciuruită de vreme, încerca să acopere golul de intrare al dușului comun folosit, din fericire, numai de noi. La capătul din fund al coridorului, o ușă fereastră deschisă până la pardoseală lăsa drum liber luminii. Dincolo de ea se întindea imensul acoperiș-terasă, pustiu și prăfuit. Acolo se putea ajunge fie direct, prin ușa fereastră amintită, fie pe scara de incendiu pornită din coridorul de sub noi, unde
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din fund al coridorului, o ușă fereastră deschisă până la pardoseală lăsa drum liber luminii. Dincolo de ea se întindea imensul acoperiș-terasă, pustiu și prăfuit. Acolo se putea ajunge fie direct, prin ușa fereastră amintită, fie pe scara de incendiu pornită din coridorul de sub noi, unde se înșirau spălătoriile, uscătoriile și o parte din camerele de serviciu. O scară inutilă, de altfel, fiindcă n-am văzut niciodată picior de om urcând spre gudronul fierbinte al acoperișului. Eu însumi m-am aventurat o singură
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Zenobia și-a amintit de jocurile noastre și mi-a cerut hârtie și creion. I le am dat, împreună cu bucata de carton care îmi ținea loc de masă când voiam să scriu. Apoi am stins lumina din cameră și de pe coridor și m-am ghemuit între sofa și perete, ca să n-o tulbur. Întinsă pe cearceaf, în întuneric, Zenobia a început să deseneze. După un timp (am notat, ca de obicei, durata jocului : primul desen - 1/2 oră, al doilea, ceva
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Nu știu în ce măsură pot interesa toate acestea, dar ele s-au petrecut chiar așa și nu le puteam omite. V Ultima întâlnire a lui Dante cu Beatrice pe o ceașcă de cafea fabricată în Suedia 1. Căpătasem încredere în singurătatea coridorului nostru. Ea ne compensa într-un fel pentru zăpușeala din cameră : cum nu se răcorea decât în zori, puteam lăsa ușa veșnic deschisă. Așa se face că într-o noapte, pe când, culcat pe spate, priveam întunericul și meditam la cine știe ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
trezesc). „Petru...“, mi-a răspuns ea (vorbea în somn, n-am insistat, am lăsat-o să doarmă). Stăteam și ascultam. Chemările tânguitoare și râcâitul enervant de moale mi se părea că vin din dreptul celei de-a doua camere de pe coridor, pe care o știam nelocuită. Ne despărțeau de ea doar o boxă minusculă și W.C.-ul. Am ieșit pe coridor. În fața camerei aceleia, prins de perete, ardea un bec în jurul căruia încremeniseră câțiva fluturi de noapte minusculi. Petru zăcea ghemuit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]