8,169 matches
-
gest ca și când ar fi aruncat în sus o asemenea pilulă și ar fi prins-o cu gura deschisă -, în zilele obișnuite: țac! și masa de prânz e asigurată. Nu vor mai exista discuții după școală, nici un „Stai drept și ține cuțitul cum trebuie“, nici nu vei mai pierde ore în șir în fața rasolului din farfurie. Simplu - și o nouă pilulă zbură prin aer - țac! și toată tevatura aia: „Rămâi la locul tău până au terminat toți de mâncat“ va dispărea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
albă mi-am așezat obiectele dezgropate, le-am rânduit în șiruri cronologice, am început cu epoca de piatră, reprezentată printr-o piesă de „podoabă“, pe care o găsisem abia de puțină vreme într-o zonă de construcții: un tăiș de cuțit din silex, vechi cât piramidele, galben ca mierea, cu o scoarță pietroasă pe partea exterioară și cu retușuri pe margini. După tăișul de cuțit - l-am separat de celelalte obiecte găsite ca să-i subliniez importanța - au urmat cioburi arse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe care o găsisem abia de puțină vreme într-o zonă de construcții: un tăiș de cuțit din silex, vechi cât piramidele, galben ca mierea, cu o scoarță pietroasă pe partea exterioară și cu retușuri pe margini. După tăișul de cuțit - l-am separat de celelalte obiecte găsite ca să-i subliniez importanța - au urmat cioburi arse în negru și roșu, a căror argilă dădea la iveală o consistență grunjoasă grosolană, o bucată dintr-un țăruș de lemn, grăunțe carbonizate așezate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aprins becul din vertebra balenei, semnalând astfel că expoziția mea e deschisă și-și așteaptă vizitatorii. Poate că aveau să vadă și fetele lumina și firma de pe vertebra balenei, poate că aveau să intre și să-și exprime admirația pentru cuțit, pentru mărgica de sticlă sau pentru Terra sigillata cu figura gânditoare. Dar, în afară de câțiva colegi de școală, nu au venit decât rudele invitate de părinți la masa de prânz. Stăteau cu toții aplecați în fața pupitrelor, priveau deconcertați șirurile ordonate de obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în spatele cărora creșteau zgârie-nori iluminați excesiv și o familie - tata și mama, cei doi fii - vorbeau despre diverse lucruri, Ochii lui cedează, ochii lui care erau de o precizie și o putere de pătrundere care mă străbăteau ca tăișul unui cuțit: Este un om și tocmai i se întâmplă ceva îngrozitor. Trecutul pe care îl căutasem cu Armin nu cunoștea cuvinte, din culturi nu mai rămăseseră decât unelte și cioburi și dacă vorbele totuși mă ajungeau din urmă din articole de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-urile îngrozitoare pe care le-am petrecut, fără să putem purta o conversație până la sfârșit, fără să ne putem relaxa un moment de teamă că va apărea vreunul dintre copii să ne bea vinul sau că își va înfige un cuțit de friptură în ochi sau va voma în pantofii noștri. Îți sună cunoscut? Îmi suna. În trecut, împărtășisem dezgustul față de astfel de reuniuni de familie forțate. Numai că acum simțeam - știam - că lucrurile vor fi altfel în cazul nostru. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
un geniu nedescoperit, putem să ne ocupăm de revigorarea neglijatei mele cariere fără să mai bateți câmpii despre perverși psihopați? Maria simți nevoia să mai arunce o ultimă înțepătură. —Cel puțin când vei zăcea într-un șanț înjunghiată cu un cuțit de hârtie, nimeni nu va putea să te acuze că ai agravat atacul purtând haine provocatoare. Mulțumesc, Maria. Până la șapte și cinci, toți cei unsprezece invitați sosiseră, inclusiv Ashley, care s-a dovedit a fi bărbat. Făcusem insigne pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fi putut continua o vreme. Speram să pot măcar petrece Crăciunul cu iubitul meu. Nu am mai făcut asta niciodată. Pe lângă asta, îmi plăcea să am pe cineva lângă mine seara și dimineața. Îmi plăcea să mănânc seara semipreparate cu cuțitul și furculița, la masă, în loc de chipsuri Cheerios, cu degetele, în fața televizorului uitându-mă la EastEnders. Îmi plăcea să-mi sug burta când treceam prin cameră. Așteptam chiar cu nerăbdare să văd șosete întinse la uscat pe calorifer ca să pot învăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vârful ăla de deal, nu m-a deranjat. Mi-aș fi deschis bucuroasă o arteră ca să-mi torn șampania direct în sânge, dacă ar fi fost necesar. Nu-i nici o problemă. Dar trebuie întâi să mănânc până nu leșin. Un cuțit ai adus? Ed scotoci în pungă. Nu, dar am niște șervețele murdare și un Reader’s Digest din 1974. Nu prea mă pricep la chestii de genul ăsta, nu-i așa? — Ai adus mâncare și băutură. Asta e tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
un spital. Mie îmi scapă tot timpul tacâmurile pe jos acasă și le folosesc, iar podeaua mea e murdară! M-a privit îngrozit și, probabil știa el de ce, m-a ignorat. În ciuda protestelor mele, a aranjat cu precizie matematică noi cuțite și furculițe pe masă. Kieran mă sărută cu căldură. Se vedea că nu se împăcase cu Lisa. Purta o cămașă galbenă, reiați albaștri și cravata haioasă pe care scria „Super Tocilar“ pe care i-o făcuserăm noi cadou de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
stare groaznică acum jumătate de oră. Știu cine ești - ești una dintre femeile acelea nebune care-și urmăresc rivalele în dragoste ca să le omoare. Dau tot timpul despre asta la Crimewatch. Nu o să-ți spun nimic nici dacă-mi pui cuțitul la gât! Atunci a reușit să închidă ușa. Când am plecat, am văzut-o pe fereastră vorbind precipitat la telefon. Excelent, într-o oră Londra va fi pavoazată cu portretul meu robot. Voi fi arestată pentru că am pus întrebări indiscrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
OK. Punct lovit. La prima aniversare a nunții noastre, Mark mi-a adus micul-dejun în pat, pe o tavă pe care totul era făcut din hârtie. Pâinea prăjită era cocoțată pe un suport impresionant din hârtie. Am recunoscut setul de cuțit, furculiță și lingură- era făcut de un împăturitor din Manchester pe care îl cunoscusem la o conferință cu o lună în urmă. Mark venise cu mine și chiar participase la câteva sesiuni. Dar piesa de rezistență era cana. Era minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
locul josniciei mele. Rămâi să-ți spun tot adevărul. Când Egon a înțeles că nu mă vrei, te-a împins în brațele mele numai ca să-l copleșească suferința. Acum el pictează capul copilandrului. Îi plămădește chipul din chinurile geloziei, cu cuțitul pe care i l-ai înfipt în inimă fără să-ți dai seama. Ai fost un instrument, de care el s-a servit pentru ca din durerile iubirii noastre să conceapă chipul lui Eros. Când intrai în atelier, doi oameni, vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lui Aprilie și arborii plantați de-a lungul Ringu-lui îmbrăcaseră, prin surprindere, mănuși verzi pe multiplele lor degete strâmbe și noduroase. - Îți dăruiesc pardesiul și te rog să-mi împrumuți o sută de coroane, spusei chelnerului, în timp ce presăram din vârful cuțitului sarea și piperul peste cel două ochiuri, ale căror gălbenușuri mă fixau, holbate, din faianța albușului prea mult întărit. Fără să ezite, îmi strecură discret bancnota și la plecare îmi ținu respectuos pardesiul. Mă îndreptai spre furnicarul zgomotos din centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Era o tătăroaică de vreo șaptesprezece ani, cu ochii cafenii ca migdala. Căpșorul cu fața mică măslinie, cu nările arcuite în aripile nasului ușor coroiat, cu gurița adusă la colțuri, cu buza de sus ușor înălțată și crestată parcă de cuțit, părea uluitoarea capodoperă a unui descreierat genial. Zâmbetul meu cel mai blând și cel mai plin de bunătate dăruit atunci, o făcu să-mi înțeleagă admirația. Ca să mă uimească și mai mult începu să-mi vorbească. - Mă cheamă Amidé, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
prin camerele întunecoase. Sau încremenesc la fereastra deschisă, privind în afară. În umbrele pliurilor din pietrele de pe caldarâm, văd cum se prelinge tristețea ce mă va ucide. Autocamioanele scrâșnesc din frâne și scârțâitul lor îmi intră în creier, ca un cuțit știrb și ruginit. O curvă chioară se plimbă pe stradă în rochie de bal, cu brațele goale. Ea mătură trotuarul cu trena albă a foilor lungi, ca să nu i se vadă „icsul” picioarelor. Are, desigur, genunchii frecați unul de celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
avea douăzeci și trei de ani, dar susținea că are nouăsprezece, iar el părea mult mai tânăr datorită staturii scunde și chipului proaspăt, deschis, cu nasul cârn; era considerat Încă băiatul În casă și treaba lui era să curețe Încălțămintea, cuțitele, pragurile și geamurile, să facă tot felul de comisioane și, În general, să se facă folositor. În ierarhia servitorilor, era la ordinele dnei Paddington, menajera, a cărei vârstă mai Înaintată și Înfățișare mai matură se completa cu sexul și anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
avea fără povara constantă a asigurării traiului unei familii din ce În ce mai mari? Acum, lucrul acesta Îl Împinge să scrie romane, ceea ce nu e deloc o métier pentru el. — Căsătoria nu presupune neapărat să ai copii, spuse Fenimore, lăsând jos furculița și cuțitul. Aparatul auditiv stătea lângă farfurie, ca un tacâm special, dar nu avusese nevoie de el În sufrageria tăcută, Înaltă. — Nu, dar aceasta este consecința de obicei - și scopul principal, dacă este să dăm crezare cărții de rugăciuni, spuse Henry, forțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
băiat la toate. Un băiat la toate? o Îngână el, puțin surprins. Avem nevoie de unul? — Ne-ar fi de folos, domnu’ James. Cineva care să facă cumpărăturile și ceva treburi pe lângă casă, să o ajute pe Alice la curățatul cuțitelor, de pildă. Să curețe Încălțămintea. Să aducă din pivniță cărbunii. Într-o casă mare și veche, ca asta, sunt tot felul de lucruri de făcut. Și nu vreau să-l rog pe George Gammon, el Își are treburile lui În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
i-l trece lui Minnie, care Îl lustruiește cu o cârpă curată. — S-ar putea să-mi caut o slujbă ca valet pe lângă un gentleman, spune Burgess după un minut sau două de tăcere Întreruptă doar de clinchetul moale al cuțitelor, furculițelor și lingurilor pe care Minnie le așază pe căprării pe masă. Dar nu știu dacă mai am norocul să dau peste un stăpân ca domnu’ James. — Deci nu vrei să te așezi la casa ta? Să te Însori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întâmple așa ceva, zice Burgess zâmbind. — Te iubesc, Burgess, spune Minnie. Surzenia asta a mea, mare pacoste. Dacă n-o pun la socoteală, pot să mă consider un om norocos. Ce zici, n-ar fi mai bine să mai curăț odată cuțitul ăla? Deodată, ușa bucătăriei se dă de perete și dl Henry James jr. intră ca o furtună. — Burgess, starea domnului James s-a Înrăutățit și telefonului doctorului Des Voeux pare să fie defect, spune el. Vrei tu să dai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
au rămas decât două sau trei, acestea însă până în cele mai mici detalii ale cârnaților prăjiți și șiroind de grăsime. Era un maestru al evocării. Cu o singură mână doar apuca visele îndopate și le mâna în abator și sub cuțit. Din nimic reușea să scoată gust. Aerul îl amesteca în supe consistente. Cu trei vorbe nazalizate muia pietrele. Dacă, în ziua de astăzi, i-aș aduna pe toți criticii mei îmbătrâniți și i-aș invita la masă în jurul lui, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și astăzi. Pe noi, care aveam zilnic dreptul la numai câte un polonic de zeamă lungă de varză sau de arpacaș, el ne sfătuia să crestăm învelișul de slănină al fripturii de porc în lung și-n lat cu un cuțit ascuțit. „No, și atunci iasă o crusta delicios!“ Apoi își oprea privirea pe fiecare dintre noi, pe rând, nu sărea pe nimeni, nici pe mine, și spunea: „Mă rog frumos, domnii mei, știu, cum să nu să știu, că acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cheaguri. „Să mestecați, asta trebe, să mestecați întruna!“ Așadar, ședeam pe scăunele, pe lăzi, pe gresia podelei și amestecam în jgheaburi imaginare spre stânga, spre dreapta, pe urmă încrucișat, sângele de porc care țâșnea aburind din tăietura închipuită făcută de cuțit pentru ca, apoi, doar să mai picure. Ni se părea că auzim scroafa guițând tot mai stins, că simțim căldura sângelui, că inspirăm mirosul de sânge. De îndată ce, în anii de mai târziu, eram invitat la tăierea porcului, realitatea mă dezamăgea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
titluri cu litere de-o șchioapă și condimente, am scris o poezie lungă cu titlul Răcituri din cap de porc, am pus la fiert în ea, ce-i drept, mirodeniile tradiționale, dar am adăugat tot mereu și un „vârf de cuțit de mânie închegată, slinoasă, reziduală“ și nu am făcut economie de furie și obidă care, în vremuri de neputință față de puteri violente, s-au dus pe apa sâmbetei și le-au prilejuit astfel revoluționarilor numiți ulterior șaizecișioptiști pancarte roșii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]