5,534 matches
-
tatei, care Începea să se ivească din Întuneric, cu o familiaritate ciudată și ireală; de acolo, eu și fratele meu „prindeam“ primul tramvai care pornea spre „gară“, unde se instala circul, sau alteori se Întîmpla să Întîlnim pe cîte cineva cunoscut care ne lua cu mașina. Apoi, după ce ajungeam În zona murdară, mizeră și dărăpănată a gării, coboram, treceam repede peste șinele din triaj unde se vedeau focul și aburul locomotivelor și se auzeau scrîșnetul și bufniturile marfarelor, pufăitul răzleț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
televiziunile, comerciale, bașca cele de stat, s-au înfrățit și au format o televiziune monolit: Maidan TV. La Maidan TV, este mai mare dragul să privești, cum invitați cunoscuți sau chiar iluștri necunoscuți, care doresc să se facă și ei cunoscuți, se împroașcă vajnic în direct cu dejecții și lături, se fac unii pe alții albie de porci, apoi trec împreună, la braț, pe la casierie să-și ridice mălaiul. Ia să vedem ce mai putem vedea azi la Maidan TV, în afară de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fiecare zi se lansează noi promoții la Dedeman?) și recuperate mai zilele trecute. Cel care le-a readus acum în atenția credincioșilor de pretutindeni, este regizorul Simcha Jacobovici, dintr-o familie de evrei români emigranți. Iată cum românii au devenit cunoscuți și apreciați, doar dacă poartă nume de evrei sadea. Imediat românul, a apreciat dintr-o privire vechimea cuielor și a stabilit că ar fi cuiele care l-au ținut pe Isus pe cruce. Bineînțeles, că eu am oarecari dubii când
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
salut! Apără-mă Doamne de prietenia Azi ați dat de naiba cu subsemnatul, fiindcă m-am hotărât așa deodată, să devin măcar pentru o zi plicticos. Adică, un fel de pedagog de școală veche, (un remache, mai puțin prăfuit, după cunoscutul Marius Chicoș Rostogan). Astăzi vom vorbi, nu despre „comeată" ci despre ceva la ordinul zilei, o tâmpenie care pusă în practică la modul genial, s-a insinuat mai ceva decât râia în sânul comunității umane, și care infectează zi de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cunoscute de la televizor, către premierul Emil Boc. Scrisoarea trebuia să ajungă pe căi neoficiale, în mâna și la cunoștința doar a premierului dar, pe drum cine mai știe din care cauză s-a produs scurtcircuitul și, pac! a ajuns la cunoscutul acesta al meu. Dacă-mi promiteți solemn, că nu veți mai spune nimănui, v-o citesc așa în șoaptă, ca s-o auziți doar dumneavoastră, cei care citiți cele scrise aici și nimeni altcineva, fiindcă dușmanii poporului au ochi și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la vârsta asta, degeaba încerci să tratezi o boală cu indiferență, fiindcă dacă încerci tu să uiți de ea, nu te uită ea pe tine, nici de al naibii și tot timpul parcă-ți face complice cu ochiul. Însă un cunoscut, care se laudă că el cunoaște și toaca-n cer, (ce-o mai fi și aia?) mi-a suflat că el cunoaște o metodă de tratament extraordinară, ieftină și eficace, (probabil dacă mai ține Dumnezeu cu tine și-ți mai
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
așa că e interesant domnii mei? Dar de undeva, mă șicanează un amic, „nu e prost cine cere, e prost cine dă". E drept, așa e! Sunt Președinte, cu P mare Am vândut străinilor, toate bărcuțele copilăriei mele și ale tuturor cunoscuților mei, fără păreri de rău, fără mustrări de conștiință (fiindcă s-a descoperit recent, de cercetătorii institutului nostru specializat în cercetarea comunismului, că, pardon, era să fac o cacofonie, conștiința, este o apucătură comunistă, un obicei curat ceaușist, care trebuie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
el n-ar fi băiat rău, dar muieră-sa...“ „De ce?“ „Se bagă În toate cele!“ Brusc, șoferul Își aruncă privirea peste grupul compact de cetățeni care așteaptă să se urce (ați ghicit, autobuzul e Încă gol!) și descoperă pe cineva, un cunoscut, căruia Îi strigă spre luare aminte: „Asta-i cursă rapidă!“ Omul se desprinde cu necaz din grupul celor care speră să se urce și se Îndreaptă spre autogară. Strigă totuși, peste umăr, la șofer: „Te prind eu că oprești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
soldați se deplasează În continuare pe șoseaua dintre cele două „orașe mari“, iar din când În când Întâmplarea face ca Bobocică, șeful de cuptor cu gradul de caporal să se tot Întâlnească, din mers, cu țărani tineri ca și el, cunoscuți, consăteni sau din satele Învecinate. Plecat de acasă, și rătăcind organizat pe coclauri străine, el simte Într-adevăr o mare emoție cu ocazia fiecărei Întâlniri de acest fel. Dovada cea mai bună este că azi, după aproape patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
am stat mult de vorbă cu el. Cred că degeaba ne Întrebăm noi ce și-or fi spus. Povestitorul nu-și amintește pentru că nici nu era important. Funcția acelui dialog era doar una fatică. Să stai de vorbă cu un cunoscut Înainte de a pleca spre necunoscut. Dacă se Întâmplă să mori, cineva Își va aminti că a fost ultimul care a stat de vorbă cu tine. Tu vei trăi În acel cineva sau el În memoria ta. În drum spre front
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe celalalt, supunându-se unui model al circularității. Manuela, protagonista romanului Femeia în fața oglinzii, trăiește în chip evident un sentiment al dezgustului față de realitate, față de fenomenul existenței, determinat în primul rând de aspectele de vulgaritate sau de trivialitate ale acesteia: „Cunoscuții tocmai fiindcă-i cunoștea bine, nu-i mai puteau da iluzii, și străinii, mulțimea - era vulgară, inestetică, o rănea în gustul ei de forme, linii, culori, cu aspectele ei disgrațiate.”² Această atât de puternică teamă nedeslușită, o va îndemna pe
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pe părinții noștri trupești care ne-au făcut, ne-au crescut și ne au ridicat în lume, ne-au ajutat în viața noastră grea. Pomenește, Doamne, pe frații noștri, pe surorile noastre, camarazii noștri, rudenii după duh și după trup, cunoscuți și necunoscuți. Pomenește, Doamne, pe toți cei adormiți întru nădejdea învierii și a vieții veșnice. Amin!” Dimineața, lacătul s-a deschis și zăvoarele se trag. Se face numărul cu tot ritualul temniței, controlându-se gratiile cu întrebarea: „Câți sunteți aici
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
or amâna! Îi răspunse mohorât cu gândul la ce va face. Toți încercau să mai învețe câte ceva, consultându-se în diverse probleme, doar Laur nu venise pregătit cu nicio carte. Se uită la Rebegilă cum stă de vorbă cu ceilalți cunoscuți, cu atâta tupeu despre ei, că starea lui se schimbă și deveni mai sigur pe sine! Când le-a venit rândul să intre în sală a zărit într-un capăt al încăperii un birou imens, mese așezate ordonat acoperite cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
inerția oamenilor indiferent ce dovezi ar fi adus în sprijinul ei! Oprobiul unora, indiferența altora, râsul insalubru de ce pățise o va urmări permanent și toată viața ei, cu tabieturi, cu micile ei victorii sau înfrângeri ar fi fost distrusă. Vecinii, cunoscuții, colegii cum s-ar fi uitat la ea? N-ar mai putea locui în acest orășel pe care îl iubea! Și în plus s-ar simți pângărită! Regreta că nu era mai puternică, să riposteze, să atace, să fie răzbunătoare
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
McGregor, președintele Consiliului Național al Cărbunelui este mai presus de orice un bătrân scoțian șiret care are în spate o experiență de o viață în domeniu. Domnul Arthur Scargill provine însă dintr-un mediu diferit: activist sindical de-o viață, cunoscut marxist și instigator de conflicte cu o sticlire belicoasă în ochișorii ca două mărgeluțe. Deci vă pun următoarea întrebare: căruia din aceste două personaje i-ați încredința viitorul industriei miniere britanice? Pentru că despre asta este vorba în disputa minerilor. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
doamna Aurora. În atelierul aflat în spatele unor geamuri prăfuite, lumina a semnat un contract pe termen nedeterminat cu pictorul. Îl doare drept în cot de rotația pământului, ba chiar și de ecliptică, e un tip tare de tot, îl bârfesc cunoscuții. Dar de perindat se perindă mereu pe la dânsul, având grijă să golească numeroase sticle. Așa de pildă în seara asta, ușa pitită în zidul cărămiziu se deschide fără zgomot și prin ea își fac apariția Pascal Ciortea și Aurora Martinescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
teama de prejudecățile mediului social. Nici unul „nu face pasul”, nu are curajul să aducă vorba despre o posibilă conviețuire. Fiecare are propriile motive ce îl fac să rămână rezervat. De unde preocuparea de a conserva legătura lor, ascunsă cu grijă față de cunoscuți sau prieteni. Copiii Teodorei au crescut, ea este tot mai ocupată cu educația lor. Iar Profesorul R. se consideră prea „bătrân” ca să se implice în viața de familie a Teodorei. Mai exact, să facă împreună o familie. Și nici ea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
neînsemnate și constau În a-și atribui lucruri pe care alții le văzuseră, le făcuseră sau le auziseră, și În a servi drept fapte certe anumite Întâmplări apocrife, familiare tuturor soldaților. Nici măcar mințind nu făcuse senzație În sala de biliard. Cunoscuții săi, care auziseră povești detaliate despre nemțoaicele găsite legate de mitraliere În pădurile din Argonne și care nu puteau Înțelege, limitați de patriotism, că existaseră și nemți care nu fuseseră deloc legați de mitralierele lor, cunoscuții ăștia nu fură deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În sala de biliard. Cunoscuții săi, care auziseră povești detaliate despre nemțoaicele găsite legate de mitraliere În pădurile din Argonne și care nu puteau Înțelege, limitați de patriotism, că existaseră și nemți care nu fuseseră deloc legați de mitralierele lor, cunoscuții ăștia nu fură deloc mișcați de poveștile lui. Krebs căpătă acea greață care vine când minți sau exagerezi importanța unor experiențe, așa că atunci când se-ntâlnea din Întâmplare cu vreun alt bărbat care chiar fusese soldat și, la vreun dans, schimbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tău și asta parcă cere un bombardament. N-am nevoie de așa ceva. Știu că-i o prostie. N-a fost ideea mea. Auzisem că brigada e aici și m-am gândit c-o să te văd pe tine sau pe vreun cunoscut. Aș fi putut să mă duc la Zenzon sau la San Dona, ca să văd din nou podul. — N-o să te las să umbli așa, fără rost. — Bine, spuse Nick. Simțea că-i vine din nou. Ne-am Înțeles? — Desigur, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mort de zece ani. Să tragem nădejde că totul va merge după gândul nostru. Noroc, băieți! Grupul sergentului Cicoare s-a pus în mișcare. Doi cercetași au grăbit, pasul pentru a „mirosi” terenul. Au trecut pârâul printr-un loc potrivit cunoscut de prizonier, continuându-și drumul spre magazia cu „amuniție”. Se simțea vecinătatea gării. Unul din cercetașii trimiși înainte s-a întors. Domn’ sărjănt, am dat peste un gard de sârmă ghimpată. Nu-i cine știe ce. Îl putem trece ușor. Vă conduc
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
abia precaută, și-mi păru rău, nu pentru mine ci pentru el care știa să se poarte și elevat, și care-și dovedea acum o altă Înfățișare. Devenise iritat pentru că la Întrebarea «De ce În discuțiile particulare, cu foști colegi sau cunoscuți, bîrfiți regimul?» i-am răspuns că nu am rostit niciodată, În fața nimănui vreo apreciere negativă. Nu Înțelegea, spunea că are «probe În acest sens», fără să-mi fi expus una din acestea, adică numele unui martor sau prezicerea unei Împrejurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lumînarea de datină veghea ușor tremurîndă somnul nedrept al Învățătorului; la căpătîiul lui plîngea ca un copil un bătrînel, subțire la trup, cu părul alb, adus ușor de spate; era Lung. Toate se amestecară În față-mi, femei sau bărbați, cunoscuți, necunoscuți, anii, vîrstele, că prezența Anei mi se ivi În vălmășagul camerei: Închipuire dreaptă În rochie neagră veghindu-și tatăl. TÎrziu, spre căderea nopții, Lung se afla lîngă mine pe divanul din camera alăturată. - Trec anii, domnule judecător! Vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nepoată, Marga Popescu, tînăra profesoară de altădată. Era acum În vîrstă, dar o anume știință a vieții o ajuta să Întîrzie ivirea semnelor de amurg. Pleca În Franța. Venise să ne anunțe plecarea. - Cum așa? o Întrebai. - La invitația unor cunoscuți de la fosta Bibliotecă Franceză din oraș. Mai ții minte? - Da. - Mi-a fost foarte greu pînă să obțin aprobarea. - Nu mi-ai spus niciodată. - Așa ceva nu se spune, oricîtă afecțiune am pentru dumneata. Poate tocmai de asta; ca să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
străbătuți, o carte a omenescului tezaurizat, din care despovărarea morală stă la dispoziția fiecăruia, dacă îndrăznim să o cit im. Cartea este și o deslușire a manifestărilor sentimentale ale fiecăruia, cu soluții date în cauze emoțional diverse, dar necesare de cunoscut, întrucât, folosindu-le, le îmblânzim, le facem folositoare nouă, fie că avem moment e de bucurie, de furie ori gelozie, corolar al stresului și haosului vieții cotidiene. Că așa este, câteva referiri la cele spuse în texte, la ceea ce știm
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]