5,318 matches
-
pe înfundate de scriitorul care umblă beat și caută scandal în loc să scrie... Îi înjurase și pe ei, apoi intrase în casă și făcuse dragoste cu Lucia ore în șir. Bați câmpii. Din nou. Ești un iepure urmărit de un Detectiv deștept, să nu uiți asta. Un iepure criminal, care l-a trimis pe un nefericit agent imobiliar direct sub roțile unui jeep apărut de nicăieri. Chiar se poate spune asta, știi foarte bine. Un iepure care a dorit ca un stâlp
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
duș, fierbinte, neapărat fierbinte, din acela care îți înroșește pielea (piele de rac, un pas înainte, doi înapoi), după care va desface, în sfârșit, prima cutie de bere și se va tolăni în fotoliu, așteptând-o pe Lucia. (Care Lucia, deșteptule, nu ți-am mai spus că Lucia nu există? Ți-ai construit-o, nefiind în stare să te adaptezi singurătății, ești un inadaptat fără șanse de salvare, chiar nu ai puterea să vezi adevărul?) Magicianul. Vocea atât de cunoscută, ca
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
privi o dată, însă limbile arătară aceeași oră. Duse ceasul la ureche, iar ticăitul îi confirmă că totul era în regulă. În regulă, un fel de a spune, în acele condiții. În acea... conjunctură. - Lucia a terminat programul la ora asta, deșteptule, încotro mergi? Întrebarea îl făcu să râdă. - Atunci când eram copil îmi plăceau magicienii. Știi de ce? - Nu, de ce? - Fiindcă după ce se termina spectacolul nu se țineau niciodată după mine, de-aia. Plecam, luam încă un hot dog sau o gogoașă, nici
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lângă peretele din hol. — Andy, mă bucur că ai ajuns. Domnul Fisher, aici de față, nu vrea să deschidă apartamentul decât În prezența unuia dintre chiriași, a zis tata cu un zâmbet uriaș pe față. Ceea ce e un lucru foarte deștept, a adăugat el și i-a făcut portarului cu ochiul. — O, Lily n-a venit Încă? A zis că vine pe la zece - zece și jumătate. Nu, n-am văzut-o. Să o sun? a Întrebat Alex. — Mda, cred că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
carnețel și un pix În mână și m‑am pregătit să nu pricep o iotă din tot ce spune. M‑am gândit să mă așez o clipă, mi‑ar fi fost mult mai ușor să scriu așa, dar am fost deșteaptă și m‑am abținut. A suspinat de parcă treaba asta era atât de obositoare, Încât nu era prea sigură că poate rezista efortului, și și‑a aranjat eșarfa Hermès, Înfășurată În jurul Încheieturii ca o brățară. — Găsește‑o pe Natalie la Glorious
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai dureze puțin, am decis eu. Toate se vor lămuri de la sine dacă o să Încetez doar să Îmi mai fac atâtea griji. Poate că Lily avea dreptate și Îmi plăcea de Christian - ce era atât de greșit În asta? E deștept, e senzațional, asta era clar, iar extraordinara Încredere În sine cu care preluase comanda era incredibil de sexy. A ieși undeva cu un bărbat care, din Întâmplare, era sexy nu Însemna că Îl Înșel pe Alex. Sunt convinsă că existaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă Îndepărtez, dar el a continuat să Îmi zâmbească În felul acela adorabil al lui. — Andy, dat fiind că te prinzi cam greu, Îți spun eu: asta e casa mea. Părinții mei sunt gazdele petrecerii, iar eu am fost destul de deștept ca să le cer să o roage pe Miranda să te aducă cu ea. Ți‑a spus cumva că am zece ani, sau ai decis treaba asta așa, de capul tău? — Tu glumești. Spune‑mi că glumești - te rog. — Nicidecum. Nostim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
seară? Nu ai nici un frate mai mic sau așa ceva, nu? Mi se părea de neimaginat că venisem la o petrecere cu Miranda Priestly și că nu aveam nimic de făcut toată seara decât să stau cu un scriitor-În‑vogă‑și‑deștept. Poate mă chemaseră ca să mă pună să dansez sau să cânt ca să distrez oaspeții, sau aveau o chelneriță lipsă la apel și se gândiseră că eu eram Înlocuitoarea cel mai la Îndemână. Sau poate că ne Îndreptam spre garderobă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bați, decât să le spui așa ceva În fața celorlalți!“. Au desigur tot dreptul să se simtă jigniți, dar nici eu nu am timp să mă prefac, să mă ascund sub tot felul de false politețuri pentru a le spune că sunt deștepți când sunt proști. Tăindu-le-o scurt, câștig o grămadă de timp. Să mă slăbească cu pretențiile lor sau să mă ocolească; cine dracu Îi pune să-mi iasă În cale? (În pauză) „Erai primul pe listă pentru a rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă admira. Avea o frumusețe ireală, ceea ce n-am mai Întâlnit până acum; avea ochi dârzi și mă privea drept. I-am aruncat și eu câteva priviri și atât. După ochi, ar avea un caracter dârz și, din definiție, e deștept. De sportivitate Încă nu sunt convinsă. Frumusețea lui era bărbătească, dură și În același timp sentimentală. Aș vrea să-l mai văd o dată... Dar ar fi un imens noroc să găsesc În el ceea ce am căutat la toți, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ne-am Întâlnit numai o singură dată de la 12 noiembrie. Și atunci eu am fost foarte rece cu el, Încercând metoda de a-l face pe el să alerge după mine. Degeaba! Mi-a Întors spatele și s-a dus!... Deștept, nu? Nu l-am văzut de mult, nu știu ce o să fac atunci când vom fi din nou aproape. Aș fi vrut să scriu aici că mă arde dragostea. De ce să scriu? E inutil. Ce-o să fie când Îl voi vedea? Până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă vede N. cu tine, mă bate“. O privesc să văd dacă nu cumva glumește. Aproape tremură de frică. Ochii poetului blond au o culoare vânătă; s-au Îngustat cântărindu-ne atent cum ne apropiem. G. este o fată foarte deșteaptă, știind să iasă din Încurcătură: „Uite, colegul meu ar vrea să discute cu tine pe marginea a ceea ce publici În Gazeta literară. Îl interesează foarte mult serialul tău.“ „Zău?!“, face el amuzat. Îmi dau seama după tonul folosit că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe lume. Iubesc, iubesc pe nimeni și nimeni nu mă iubește. Pe cine iubesc? Pe nimeni. De cine sunt iubită? De nimeni. Felicia, te urăsc pentru că mi l-ai suflat pe V. Felicia, te urăsc fiindcă urăsc toți oamenii mai deștepți ca mine. M-am Îmbătat ca să pot uita. Vai, dac-aș ști că plâng, plâng, plâng, plâng, plâng. Du-te dracului Împreună cu toți bărbații! Ce crezi, că n-am cui să mă vând? Adio, sentimente pure și visuri de fecioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
exasperau. Nici nu știu ce să cred. Totuși, În mine exista credința că voi descoperi ceea ce Îi lipsește lui Eugen și, dacă merită, voi repara totul În favoarea mea. A fost o lecție de neuitat pe care mi-a dat-o o femeie deșteaptă și abilă. De-acum Încolo, voi Încerca să elimin aerul de superioritate pe care mi-l iau În orice fel de relații și voi Încerca să plec și eu de la obișnuit În cucerirea bărbaților. Totuși, mi-e teamă că metoda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Vasile Înțelege că n-am chef de fleacuri, flerul lui oltenesc Îi dictează să tacă; mă privește atent, fără să se supere și așteaptă să-mi treacă. Cu Vasile mă simt bine; el nu are agresivitatea proștilor ce se cred deștepți și te asaltează cu insipida lor conversație până Îți vine s-o iei la fugă fără să te mai uiți În urmă. (vineri) Azi a fost În facultate poetul Romulus V. la o Întâlnire cu studenții; credeam c-o să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
admirație. Dacă erai tu, cum ești nebun, te-ai fi ridicat să pleci la mijlocul spectacolului. Oricum, avem noi un Ionescu la Paris!? Asta-i chestia, că altfel nici nu s-ar băga de seamă că suntem În Europa. Am devenit deșteaptă, ca să vezi! Eu Misoginule, Mă refer, În orice fac, la sistemul tău de a gândi; acum observ că ai rămas În mine definitiv. Nu văd nimic, nu spun nimic fără să te imit pe tine, fără să te copiez În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
înfricoșat de întorsătura ce-o lua întîmplarea pe care el o povestise mai mult ca să demonstreze boierului cât este de ghinionist, încercă să îndulcească puțin lucrurile: ― S-au schimbat mult țăranii, coane Miroane! S-au deșteptat de sunt chiar prea deștepți. De altminteri, toată lumea e azi prea deșteaptă și de aceea merge din rău în mai rău. Apoi țăranul, dacă s-a deșteptat, numai pământ vrea și iar pământ, și nu se uită de se poate ori nu se poate, ci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe care el o povestise mai mult ca să demonstreze boierului cât este de ghinionist, încercă să îndulcească puțin lucrurile: ― S-au schimbat mult țăranii, coane Miroane! S-au deșteptat de sunt chiar prea deștepți. De altminteri, toată lumea e azi prea deșteaptă și de aceea merge din rău în mai rău. Apoi țăranul, dacă s-a deșteptat, numai pământ vrea și iar pământ, și nu se uită de se poate ori nu se poate, ci o ține una și bună... Titu socoti
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uita împrejur, la oameni, parc-ar fi vrut să spuie tuturor că are să-l aștepte pe Pantelimon, orice s-ar întîmpla. Fruntea flăcăilor totuși era Nicolae Dragoș, fratele învățătorului, o cruce de voinic, cu mustăcioara pana corbului, înalt și spătos, deștept și harnic cât patru. Nu-i lipsea decât o nevastă de seama lui, ca să fie om întreg și fruntaș în sat. De altfel, fata de la stânga lui, Gherghina lui Chirilă Păun, arăta că și în privința asta e înțelept. Gherghina era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
refuzat. Tocmai va profita de singurătate ca să citească serios. Soră-sa se afla de o săptămână la Pitești, într-o familie prietenă, să se mai distreze. Gherghina intră cu sfială în camera tânărului stăpân, împreună cu servitoarea. ― Uite, fetițo, tu ești deșteaptă și îndemînatică și ai să-mi faci un serviciu... Aristide îi explică. Fierul se încălzise. Pe masă erau întinși pantalonii alături de cârpa udă. Izgoni pe servitoarea neghioabă, să n-o vază în ochi. ― Eu am să încerc, conașule, zise Gherghina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încîntată: ― Știi că în lipsa dumitale Tanța a fost mereu pe aici și mereu mi-a vorbit despre dumneata... Ce fată, domnu' Titu! Nici nu-ți închipui dumneata... Numai Mimișor a mea a mai fost ca ea, cuminte, și frumoasă, și deșteaptă! Apoi, după ce îl stârni iar să povestească, peste două minute iar îl întrerupse, amenințîndu-l cochet cu degetul și învăluindu-l în niște priviri de complicitate: ― Hoțomanule, hoțomanule! Mi se pare că ai pus gând rău Tănțichii noastre? Ce să-ți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-ar fi știut nimica și toate erau bine... Firește, cu toate astea, nu zic, va trebui să vezi dumneata mai târziu, să cheltuiești eventual ceva ca să-i împaci și pe Chirilă, și pe fată. Găsești dumneata forma, că ești deștept și știi să-i iei pe țărani! ― Desigur! făcu arendașul, venindu-și în fire. Nu trebuie să exagerăm lucrurile. Dacă n-ajungea aici, ar fi fost mai bine... În sfîrșit! Chirilă Păun fierbea de durere. Când i-a povestit nevastă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dom' primar?... Întreba mereu Cârciumarul. Le dă drumul ori îi mai ține prin cele pușcării să le putrezească oasele? ― Apoi, de, Cristache, dacă nu m-au ascultat oamenii? răspundea primarul grijuliu. Au luat-o razna și s-au făcut mai deștepți până ce au aflat ce-au căutat... Acu numai conașul Grigoriță să se milostivească și să-i scape cum l-a scăpat și pe dom' Nică. ― Da pagubele oare ni le plătește sau o să ne alegem cu nimic? continua Cristea Busuioc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ți lăsa puf galben pe nas... Minți, râse Coltuc. Cum să-i simți mirosul dacă pentru tine ea nu există, ba să te mai și îngălbenească pe nas... Eu cred tot ce spui, se dezvinovăți Melania. Mereu ai fost mai deștept decât mine. Uite câte cărți ai citit... De-aia te și iubea mama pe tine mai mult... Mereu mă gândesc la ea, șopti Coltuc. Cum ar fi fost să ne jucăm... Ea nu s-a jucat niciodată cu noi, nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
limpede : „Eu sunt calul care vorbește, pot să vă traduc ce necheza adineaori omul ăla prostănac. Pot să recit și să cânt. Pot să vă învăț o grămadă de lucruri, să nu mai nechezați ca prostovanul ăla, să nechezați mai deștept“. Râse până și Pârnaie. Calu bătea din potcoave de săreau scântei. În cele din urmă își aplecă, în semn de omagiu, greabănul. — Eu sunt prologul, intonă. Comedia poate să înceapă. Îl luă pe Chisăliță în spinare, apoi se săltă pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]