6,141 matches
-
prilejul aniversării a 50 de ani [eroare, n.n.] de la moartea marelui poet, să inițiez o sărbătoare deosebită. Deci s-a făcut la teatrul local o adunare cu cuvântări, recitări, cântice, iar apoi o procesiune la Ipotești, cu elevi, armată și destul popor, căci depărtarea satului de oraș e de vreo 8 km. Am văzut halul în care se află casa părintească a poetului, nelocuită și în parte dărăpănată, bisericuța amenințată cu distrugerea, căci ploua în ea, mormintele părinților și celor doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
generală este că doar educația din școlile comu niste a deformat percepția relației poetului cu Divinitatea, că, în fapt, ea a fost excepțională în sensul intim al copilăriei, că el a fost ales să trăiască altfel smerenia și a pătimit destul pentru aceasta mai târziu. Comentariul lui Eugen Simion este unul esențializator: iarăși copilăria: vârsta când ființa individului învață ceva esențial; și rămâne, în viață, cu ceea ce învață acum81. Ca orice conștiință juvenilă, copilul Eminescu a trăit misterul sfinților ca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
E un nebun", zice cutare, "E fantast", zice cutare, "Așa! Vrea să treacă de original", zice un al treilea și toate aceste individualități croite pe sama mea, atribuite mie, nu au a împărți cu mine nimic. Eu sânt ce sânt, destul că sânt altceva decât ceea ce cred ei. Lauda lor nu mă lingușește, pentru că ei laudă o individualitate care nu-i identică cu a mea batjocura lor nu m-atinge, pentru că ei batjocoresc un individ pe care eu nu-l cunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
încet și... sigur. C ârcotașii afirmă că apar prea multe cărți și de aceea... n-avem literatură! Hai să zicem că jumătate din totalul aparițiilor ar fi (și sunt!) pur și simplu proaste, iar un sfert inutile. Tot ar rămâne destul cât să justifice efervescența editorială de azi! Și, la urma urmei, dacă autorii își plătesc imprimarea și hârtia, nu văd de ce s-ar cuveni să ne alarmeze accesul neîngrădit la tipar cu atât mai mult cu cât o "repede ochire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
îndeletnicindu-se "cu cetirea lui Eminescu, în detrimentul dezvoltării ei intelectuale, estetice și morale." Pudicul canonic de la Blaj este de-a dreptul oripilat de licențiozitatea... "Luceafărului": "Călin (...) vede o fată durmind după un perete de "țesătură de păingin". Atâta nu-i destul poetului nostru, ci mai spune cum fetei îi e desprinsă haina, cum "i s-arată trupul alb în goliciunea-i, curăția ei de fată" și cum fetei "de-a vârstei ei căldură fragii sânilor se coc". Nici atâta nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nostru, ci mai spune cum fetei îi e desprinsă haina, cum "i s-arată trupul alb în goliciunea-i, curăția ei de fată" și cum fetei "de-a vârstei ei căldură fragii sânilor se coc". Nici atâta nu-i este destul, ci mai spune tinerimii cum Călin rumpe pânza și apoi vede "a frumuseții haruri goale". Simțul de pudoare nu ne lasă a continua și a mai spune scenele următoare (...) Te cuprind fiorii când cugetăm la aceea că chiar și fecioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de Toader Hrib nu-s decât parte din virtualul "Fond Taniac" și că, pentru fierberea barabulelor rusoaicei din Rădăuți, se vor fi mistuit pe horn cine știe câte alte dosare. Oricum, ceea ce s-a păstrat și ni s-a revelat acum e destul pentru a ne uimi încă odată cât de multe nu știm despre truda înaintașilor. Și pentru a-l adăuga, în Pantheonul bucovinean, pe Filimon Taniac, cel care, acum un veac, viețuia în Suceava, pe str. Petru Mușat, la nr. 6
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
se ducea la femeia unui sătean care pleca la muncă. Dar într-o zi, după ce popa a intrat la nevasta-sa, omul s-a dus fuga la grajdul preotului, că locuiau în apropiere, și i-a furat hamurile cailor. Având destul timp, și cum gândurile mi se țin lanț, mi-am amintit întâmplarea și, ca să mai facem puțin haz, iată ce am pus pe hârtie: La popă M-am dus la biserică Să mă spovedesc și eu Că am văzut la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
o fi și ce căldură va fi în camere, la ce plată vor fi puși, și mulți au o pensie mică, să umble pe drumuri să li se aprobe un dosar sau altul, îmi împart deci gândurile că nu-i destul să-mi fie mie bine și să știu doar lipsa altora. Îmi duc gândul sincer și la dvs. și m-aș simți în apele mele să vă știu bine, să vă știu că aveți un ajutor, o căldură, să vă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
o cană mare și mai... pileau, și ce cor de cântece și haz era în casă la noi, apoi se culcau, și când se trezeau se văitau de durerea de cap, că nu erau deprinși cu băutura, deși vin era destul dar nu se potriveau abundenței. Din tescovină se făcea țuică bună. Și din prune se face și o păstrau tot pentru vânzare. La noi oamenii din vie și rodul copacilor își făceau rost de bani. Este și un proverb, „am
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
a râs ușurel, ne-a privit pe fiecare, rând pe rând. Apoi s-a oprit asupra mea și a întrebat: Ei, uitați-vă, am să stau cu dumnealui. Dacă este de acord. Nu vreau să stau singură. Că stau eu destul, acasă! Fiindcă, al meu este mai mult oaspete pe-acasă... Da? Sunteți de acord? Îmi ceru doamna să precizez. M-am fâstâcit. Am zâmbit. Și m-am înroșit din sfială, ori din teamă sau, mai exact, dintr-amândouă motivele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
se întâmplă mai rar. A simțit oare, în interior, un ușor regret pentru că acceptase propunerea acelor trepăduși suspuși, din subordinea lui Panaiotache că se cățărase și urcase încet-încet unde nici nu visase?... Ce-a fost?... N-am putut încă descâlci! Destul că, într-o zi, când eram cufundat în lectura revistei "Uricarul", a lui Teodor Codrescu, urmărind un șir de informații despre războiul ruso-turc din anii 1768-1774, un coleg de la muzeu intră în sala de lectură și, cum eram singur, spuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Săracu domnu'șef. L-a cam îmbrobodit coana Zitta, zicea câte-o salariată mai guralivă. Calic să fii, noroc să ai, adăuga cu o vădită răutate, alta... Numai că, vezi tu, calicul dacă nu-i și fudul, nu-i prost destul. Nu vezi că, deși-i încă la început, se tapează și se fardează, se înzorzonează și se împopoțonează ca o mare cucoană, a cărei frumusețe fizică sporea și atrăgea invidia altor tinere femei. Ceva mai înaltă decât Bițu, blondă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
s-a schimbat până Într-atât. Mă plictisește toată vorbăria asta a lui optimistă despre o Unitate de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina, unde s-a oploșit de un an și ceva și uite că are timp din destul ca să Învețe pentru examenele de admitere ale vieții lui. Vara viitoare o să dea examen la Teologie, vara viitoare abia, ca să aibă timp să se pregătească temeinic, păi și ce dacă, o să se facă popă, are el un unchi care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ăsta n-are chef. — Niște rom, vrei? Îl Îmbie Andrei. Nu, nu vroia. Atuncea o bere, bre, mai am o sticlă de-aseară, am păstrat-o printre fiare la rece, special pentru matale... — Apă, ceru moș Victor. — Apă-i din destul, face Laur. Apă rece și proaspătă, moș Victore, moarte țiganilor și hoților și barbarilor! — Uh, asta-i cea mai bună! Mai dă-mi o cană. Nu pare să mă fi observat, nu se sinchisește de mine, gâfâie tot turnând În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai chinuiește bietele animale ținându-le pe lângă ea. E cam bolnavă Motănica, vere, ar fi bine să treci barem s-o vezi. Puse cele două sute ale mele peste banii lui și-i numără. Avea patru sute și ceva cu totul. Avea destul, Îi băgă la loc În buzunar... — Și mai dă-o-n pula mea de Motănică, vere. * În seara aia l-am luat pe Laur În demisolul meu. — E bine că-i răcoare În vizuina asta, vere. Atâta că-i strâmt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ocupat momentan, Însă pot să-l aștept dacă am ceva urgent. Iau de bun ce-mi spune, deși n-am crezut niciodată În amabilitatea celor de pe-aici. De o jumătate de ceas așteptam, mai bine să plec, am avut destul timp să mă lămuresc și cu târâtura asta de Restoiu, pe cine naiba aștept eu aicea? De bună seamă că pe mămica mea Felicia, cea hăcuită și măcelărită și prigonită de surorile ei, cea odihnită Într-un loc de verdeață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Spune-i lu’ ăsta unde s-o găsească, că-i făcut praf după ea. Și Viorel iar că las-o dracu’, ca Tansa pă toate drumurile. Știam, dar aș fi vrut și totodată Îmi venea peste mână să insist. Insistase destul părințelul În contul meu. Deja se lăsase păgubaș, așa să fie cum zici tu, Viorele, pă toate drumurile și potecile, da’ ăsta cum dracu’ o avea aprinderea? Ia să vedem un inginer mecanic cu școala profesională la bază, spuse, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Întoarce pentru o secundă spre Ortansa. Într-o bună zi am să aflu din gura ei ce a vrut să-mi spună atunci, prima și ultima dată când ne-am văzut. Multă vreme va trece, da, dar deja a trecut destul, foarte mult a trecut... Cât de lung mi s-a părut drumul ăsta când l-am făcut prima dată cu bicicleta! Nu-mi crescuseră Îndeajuns picioarele ca să ajung la pedale și tocmai descopeream lumea de care acum fug lăsând În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
târâș-grăpiș cu doi lei halba de bere cu floricele o lună și mai bine, și pe urmă au dat-o pe nămol de la Techirghiol, pe care Laur și tac-su Îl luau seara cu găleata de la Băile Reci, e din destul În bazinele alea de beton și nu te costă nimic. A umblat Laur cu găleata În sus și-n jos pe plajă, din zori până-n asfințit, și-un leu și cincizeci de bani polonicul, atâta-l dădeau, și-a mers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu-i mai văd mutra blondă-roșcovană-aurie, care mă face uneori să mă simt cu cinșpe ani mai bătrân decât sunt. Gustul și mirosul ei mă adorm și mă trezesc la realitate, Îmi spun că-s viu și că mai am destul până să mă pot socoti bătrân, chiar dacă nu mai sunt ca văru’ Laur. — Și mai las-o, vere, c-ai morfolit-o de-ai zăpăcit-o. cu nasu-n pizda ei ai să mori. Care io unu’ Îți spun că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și gata să sar pe fereastră și să fug. Să fug, da, am tot fugit și unde-am ajuns? Pe moment mă fulgeră gândul că nu trebuia să-i Înapoiez banii lui Andrei. Să-i fi păstrat, desigur, au stat destul la el. Prea s-a Împovărat de grija lor și de bună seamă, mult mai În siguranță ar sta la mine banii ăia... Când s-a Întors după două minute, zarva de pe hol se liniștise și arăta și el mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu ce mai rămăsese pe fundul sticlei. Steluța Îi aduse aminte lui Pepino că se făcuse ora să plece la lucru și puii de Nemeși și Florinel adormiseră pe lângă noi și mâine-i luni, da... — Mâine o să plecăm, am spus. Destul am stat pe capul oamenilor ăștia. Vorbele mele făcură să-i lucească ochii vameșului, care se Întorsese cam abătut de dincolo. De atâta grabă, o fi uitat să i se mai scoale, dar de mâine i-o eliberăm În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
chiar nimic de văzut, și oricum sosise momentul să-l luăm mai din scurt pe Hansi. Continua să ne dezamăgească. Pe lângă că o lăsase moartă cu granița, nu era ceea ce părea să-l arate costumația. Cât ațipise azi-noapte, am avut destul timp să-l căutăm pe-ndelete prin buzunarele blugilor ăia noi și prin buzunarele cu fermoare ale nenorocirii ăleia de scurtă cu guler de miel, și să constatăm că n-are un leuț chior. Ce are de gând În definitiv? O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
știu dacă am făcut bine oprind-o. Ortansa locuia la două stații de tramvai mai sus de Bariera Vergului, Într-un bloc de garsoniere de pe Mihai Bravu. Am mers atunci prin ninsoare spre blocul ei, iar pe drum a avut destul timp să-mi spună ce nu izbutise să dea afară din ea În vară. Nu era mare lucru. Știu, știam că sunt o bestie, și-și răcea gura de pomană spunându-mi că-s o bestie fără suflet și Întrebându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]