7,173 matches
-
spun francezii, "la oile noastre", la "Patologia ochiului albastru" și la "mânia lui Alin Săvescu", lăsând-o în sarcina lui Homer pe cea a sus-numitului Ahil Peleianu. În oricare țară din lume care se respectă, ministerul de externe, diplomații și diplomația sunt instituții demne de toată "stima și considerațiunea", înconjurate de o aură de mister, privite cu prețuire și deferență. Pășind pragul Ministerului de Externe cu emoție, eram frământat de gânduri contradictorii, născute la cursurile de "Istoria diplomației", susținute de doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
externe, diplomații și diplomația sunt instituții demne de toată "stima și considerațiunea", înconjurate de o aură de mister, privite cu prețuire și deferență. Pășind pragul Ministerului de Externe cu emoție, eram frământat de gânduri contradictorii, născute la cursurile de "Istoria diplomației", susținute de doi distinși istorici și diplomați, dar și din nenumăratele mele lecturi. Eram, pe de o parte ca "Alice în țara minunilor", dar și ca Arthur Rowe, cel din "Ministerul groazei" al lui Graham Green, mi-era teamă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
burse, acorduri de cooperare cultural-științifice, ziariști străini etc. Am fost repede "cooptat" cu înțelegere și solicitudine de colegii mai mari și de "șefi" și, treptat, am început să înțeleg și să deslușesc meandrele, tainele, istoriile și "istorioarele" ministerului și ale diplomației. La intrarea mea în MAE, instituția trecea printr-o perioadă de profunde restructurări și prefaceri, stabilirea de relații diplomatice cu o suită de state din Asia, Africa și America Latină, reorientarea raporturilor cu "lumea occidentală" fiind corelate cu restructurări substanțiale de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
suită de state din Asia, Africa și America Latină, reorientarea raporturilor cu "lumea occidentală" fiind corelate cu restructurări substanțiale de personal cantitative și calitative. S-au reîntors în acea perioadă "în producție" zeci de ingineri agronomi, constructori, metalurgiști, medici, oploșiți în diplomație pe bază de relații și fără nici o contingență, pregătire și chemare pentru problematica vastă și complicată a politicii externe. Au mai dispărut și mulți "alogeni" recrutați pe aceleași criterii, care "făceau legea" în perioada de tristă amintire a ministeriatului Anei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
George Călinescu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, viitorii academicieni Dinu C. Giurescu, Virgil Cândea, Mircea Malița, somități ale Dreptului internațional public și privat, cu tineri bursieri ai statului român trimiși la studii universitare în străinătate. "Dulcea pasăre a tinereții"... La intrarea în diplomație, abia schimbasem "prefixul" celor treizeci de primăveri, obținusem mutație de București și o cameră într-un apartament "la comun" cu alți doi colegi, reușisem să rezolv și transferul "tovarășei" în capitală... Ministerul funcționa, în acei ani, pe "Republicii", într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu șeful meu de serviciu și cu directorul adjunct, "două jucării stricate", rătăcite într-un angrenaj care se dorea de înaltă performanță. Aveam să constat, cu timpul, până la încheierea carierei, că atât înainte de '89, cât și după, atare "specimene" populau diplomația românească, până la cel mai înalt nivel, atât în țară cât și în străinătate, discreditând-o, compromițând-o, fiind un real și dăunător balast pentru interesele țării. Aveam să realizez așadar valabilitatea "Principiului lui Peter", care spunea că "Într-o ierarhie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
meu, ca și de serviciile de curățenie "în spațiile comune" asigurate zilnic, cu meticulozitate și dedicație, de "tovarășa Săvescu". Ca atare, una peste alta, puteam să zic și eu ca matematicianul și filozoful german Leibniz, care a "cochetat" și cu diplomația: "Trăim o viață bună în cea mai bună dintre lumi". Așa stând lucrurile, m-am trezit pe la sfârșitul lui 1970 propus să plec atașat cultural la Berlin! Ce căutam eu în Germania, fie ea chiar și democrată? Îmi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
-ul, prezența în centrul țării a Berlinului Occidental și a autorităților americane, britanice și franceze, precum și prezența încă perceptibilă a trupelor sovietice. Toate acestea făceau din Berlin, în plan personal și profesional, un centru important și interesant, o școală a "diplomației concrete", unde speram să învăț cât mai multe. "Colectivul" era condus de un ambasador, fost profesor universitar, bun organizator, exigent cu el însuși și cu ceilalți. Mi-a plăcut din prima zi "strategia" sa cu privire la programul meu de lucru: "ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de la Praga", stabilirea de relații diplomatice cu RFG, poziția față de criza din Orientul Mijlociu și Israel... Aspectele respective erau abordate cu siguranță în discuțiile oficiale la nivel înalt, dar ele apăreau și în convorbirile avute cu o ocazie sau alta de diplomații ambasadei cu directori generali, directori, președinți de asociații artistice profesionale, profesori, cercetători etc. Sub conducerea lui Walter Ulbricht și Erich Honecker, RDG-ul, "stat al muncitorilor, țăranilor și intelectualilor germani", evolua în anii '70 pe coordonate economice pozitive, iar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mari puteri și nu ofereau posibilități prea mari de "manevră" autorităților din RDG. Situația de facto stabilită cu Berlinul occidental, supervizat de marile puteri, dar aflat în centrul RDG, avea să genereze multe tensiuni, probleme și situații ciudate sub aspectul "diplomației concrete". Ca atare, când lucrurile se tensionau pe plan internațional între URSS și SUA, în principal, primii ce aveau de suferit erau cele 4 milioane de cetățeni din Berlinul occidental: li se tăiau curentul, apa, gazul, se oprea circulația metroului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mărci RDG, plus 25% cota pentru soție. Nu era mult, dar era mai bine decât câștigam în țară, iar articolele de larg consum erau relativ ieftine. Pentru achiziții mai speciale, odată la 3-4 luni, mai "fugeam" în vest! Aflasem că diplomații puteau trece în Berlinul occidental, prezentând, la frontieră, legitimația de diplomat. Așa că ne îmbarcam la Friederichstrasse în metroul care trecea "dincolo" și în câteva minute ne plimbam pe Kurfurstendam! Nu era o simplă trecere, ci un salt de la întuneric la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în care Chaplin, strivit de automate, funcționează și el, în final, ca un automat. "Banda rulantă" și "malaxorul" Cooperativei "Ochiul și Timpanul" funcționau permanent, "pe verticală și orizontală", de la portar la ministru, de la adjuncți la directori generali și directori, până la diplomații cu cel mai mic grad, caracatița întinzându-și tentaculele și la misiunile diplomatice ale României. Cum "peștele de la cap se împute", și în MAE responsabili de "albăstrirea" practic a ministerului erau în primul rând miniștrii, care acceptau, fără să crâcnească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
personalului diplomatic din Centrală, Direcția de Protocol, ca și Direcția de Personal, Direcțiile de relații și cele de specialitate, informând prin "ofițerii acoperiți" sau "cârtițele "din minister asupra oricărei vizite, în minister sau în afara lui, a audiențelor, a întrevederilor cu diplomații, oamenii de afaceri, ziariștii străini, a participărilor la recepții și la alte acțiuni protocolare, a deplasărilor în delegații externe sau a plecării în misiuni permanente. În consecință, cel care avusese "un contact" cu un străin se trezea sunat pe telefonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în perioada 1978-1985. În volumul de interviuri cu Ștefan Andrei al istoricului Lavinia Betea, "Stăpânul secretelor lui Ceaușescu. I se spunea Machiavelli" (Editura Adevărul, 2011), "Machiavelli'', un excelent diplomat, dar care, ca și alții care i-au succedat la conducerea diplomației, a cedat, practic fără luptă, teren în fața ofensivei "ochilor albaștri", atât în Centrala MAE, cât și la misiunile diplomatice, cu scuza că "e o practică general acceptată și la case mai mari", menționează: "În fiecare minister, directorul protocolului era ofițer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu Postelnicu, am stabilit structura ambasadelor: câți de la Externe, câți de la Securitate... De exemplu, la Bruxelles, unde era și NATO și Uniunea Europeană, Securitatea avea mai mult decât Externele. Raportul era cam de 5 la 3. Să fie foarte clar. Toți diplomații de peste hotare erau ori ofițeri, ori informatori. Așa e în toată lumea, cine intră în diplomație, în afară de ambasador, este obligat să-i informeze pe cei de la serviciile speciale, despre anumite lucruri" (pag. 246). (NB: Scuze, tovarășe ministru, am cunoscut mulți ambasadori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Bruxelles, unde era și NATO și Uniunea Europeană, Securitatea avea mai mult decât Externele. Raportul era cam de 5 la 3. Să fie foarte clar. Toți diplomații de peste hotare erau ori ofițeri, ori informatori. Așa e în toată lumea, cine intră în diplomație, în afară de ambasador, este obligat să-i informeze pe cei de la serviciile speciale, despre anumite lucruri" (pag. 246). (NB: Scuze, tovarășe ministru, am cunoscut mulți ambasadori de dinainte și de după '89 care erau ofițeri de securitate, e adevărat nu "tablagii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Și altceva, legat de afirmațiile de mai sus, eu, tânăr diplomat și "la trup curat", din ce categorie făceam parte, de m-am trezit cu dosar la CNSAS? Din "alții care nu știau că lucrează cu securitatea au acum dosare"? Diplomația este o profesie "de top", care cere multe calități, multe sacrificii, dar îți oferă și enorme satisfacții. Mă angajasem în slujba ei "de bună voie și nesilit de nimeni", cu anii am căpătat experiență, devenind un "diplomat de carieră" apreciat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în primul rând pe confruntarea ideologică cu blocul sovietic și aliații săi, făcând din anticomunism prioritatea intereselor sale interne și externe. Specialiștii afirmă că dacă politica externă a Chile în perioada 1960-73 era "civil-pragmatică", după 1973 a devenit "pretoriano-ideologică", deplasând diplomația de la negocieri la confruntări deschise. Masivele valuri de asasinate și încarcerări, suprimarea drepturilor constituționale au dus an de an la condamnarea Chile în cadrul Comisiei de la Geneva pentru drepturile omului și a Adunărilor Generale ONU, în iunie 1976 însuși Henry Kissinger
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Ca atare, în logica autorităților militare chiliene, cele două elemente de mai sus puteau fi interpretate că Ambasada României era menținută pentru a fi "ochii și urechile" celorlalte state comuniste, ceea ce impunea o supraveghere specială. Noi am rămas fiindcă în diplomație trebuie să ai mereu posibilități de dialog, de schimb de idei, de informare. Închiderea unei ambasade este un gest extrem, care nu se justifică decât în situații extreme. În 1967, cu prilejul "războiului de 6 zile" dintre evrei și arabi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fost singura țară comunista europeană care nu a rupt relațiile cu Israelul și bine a făcut. Noi negociam și cu unii, și cu alții și ceilalți "frați întru ideologie" stăteau cu mâinile încrucișate și așteptau "informații" de la București și de la diplomații români! Rămânerea noastră la Santiago a fost o decizie de normalitate a diplomației românești rămâneam acolo pentru că eram o țară latină, pentru că doream să știm ce se întâmplă, cum evoluează lucrurile, pentru că doream să ajutăm democrația chiliană, atât cât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
bine a făcut. Noi negociam și cu unii, și cu alții și ceilalți "frați întru ideologie" stăteau cu mâinile încrucișate și așteptau "informații" de la București și de la diplomații români! Rămânerea noastră la Santiago a fost o decizie de normalitate a diplomației românești rămâneam acolo pentru că eram o țară latină, pentru că doream să știm ce se întâmplă, cum evoluează lucrurile, pentru că doream să ajutăm democrația chiliană, atât cât mai rămăsese din ea. România a primit peste 1000 de refugiați din Chile, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Viena privind regimul misiunilor diplomatice, dar era în contradicție cu necesitățile umane, cotidiene ale unor oameni de a se aproviziona cu alimente, medicamente etc. Printr-un protest al șefului misiunii la Ministerul Relațiilor Externe "asediul" a fost ridicat, ambasada și diplomații ei fiind însă ținuți în continuare "sub lupă". Întâlnirea cu decanul Corpului diplomatic a fost de asemenea interesantă. În toate țările Americii Latine, țări catolice, prin tradiție decanul Corpului diplomatic este reprezentantul Sfântului Scaun Santa Sede. Nu e cazul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
însă ținuți în continuare "sub lupă". Întâlnirea cu decanul Corpului diplomatic a fost de asemenea interesantă. În toate țările Americii Latine, țări catolice, prin tradiție decanul Corpului diplomatic este reprezentantul Sfântului Scaun Santa Sede. Nu e cazul să calific eu diplomația Vaticanului. Era de înaltă clasă, șlefuită secole de-a rândul, avea în fiecare loc sat, oraș, fie ce-o fi o armată de ochi și urechi. Monseniorul de la Santiago era un om cu experiență, pe măsura problemelor "Misiunii", toată lumea, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
că mi-am căpătat un aliat și nu unul oarecare, ci unul aflat în comunicare directă cu Cel de Sus! Vizitele la ceilalți șefi de misiune au fost instructive și productive pentru schimbul de idei și de informații. Și în diplomație funcționează principiul "reclama sufletul comerțului". Trebuie întotdeauna să fii bine informat și bine pregătit ca să poți servi interlocutorului în materie de informații uneori chestii banale, dar astfel ambalate și prezentate încât să apară ca "știri bombă" dintr-o sursă "de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
al SUA, pe baza principiului că "banii n-au miros", masivele comenzi de echipament militar și apărarea supremației în zona Americii de Sud, dorită "curată" de prezența rușilor și în general a comuniștilor! În situația de permanentă amenințare și anormalitate din Chile, diplomații se simțeau și acționau ca făcând parte dintr-o mare familie, fără diferențe de frontiere și ideologii. Ne întâlneam des, în vizite sau la acțiuni protocolare, unde treceam rapid de la un grup la altul pentru a putea "afla" cât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]