5,812 matches
-
le părea fără motiv. Documentele asupra dedesubturilor acestei jalnice mașinațiuni a Vienei, de care am luat cunoștință prin regina Natalia a Serbiei 116, sînt probatoare în această privință. Poate că în 1912 nu erau cunoscute de generalisimul Savov. Poate că disprețul manifestat față de sîrbi nu era decît cel pe care bulgarii îl arătau în mod obișnuit oricărui vecin. Rămîne faptul că victoria de la Kumanovo a fost o surpriză și un avertisment. Nemulțumirea bulgară s-a resimțit, deoarece era vorba de o
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Roma. La București se observase că acordul semnat de domnul Madgearu (cu ochii la fel de închiși cum mi-au fost mie pentru parafarea textului) conținea o stipulare prin care italienilor li se permitea deținerea de bunuri rurale pe teritoriul românesc, în disprețul vădit al Constituției române. Domnul Mironescu mă conjura să găsesc o formulă care să-i permită să iasă cu față cît mai curată. Dictaturile au avantajul printre alte incoveniente că nu au nimic de-a face cu obstrucția birourilor atunci
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Eu nu vreau nimic, săracul de mine... E dezlănțuit Pastenague al nostru. Îndrăznesc să-i spun că dacă se construiește Europa, Statele Unite ale Europei, granițele chiar că nu mai contează. Se uită la mine mai mult cu milă decât cu dispreț. — Când se va realiza această cvasiutopie, dacă România nu rămâne pe dinafară, conform principiului vaselor comunicante, peste tot va fi cam același nivel. — Dacă baba avea roate... Cotidianul, 8-9 decembrie 2001 Oalele sparte M-am enervat când, anul acesta venind
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
scriitor bilingv - ceea ce deja e suspect - și cu dublă cetățenie, uite că mă pune dracu’ să-mi dau cu părerea despre NATO și despre aderarea României la acest pact al națiunilor occidentale, să strâmb din nas și din buze a dispreț, grimasă pe care am deprins-o din copilărie și n-am putut să mă dezbar, apoi să zic cu o voce tărăgănată: dar de ce vreți, oameni buni, să intrăm în NATO, nu înțeleg... Tot așa v-ați repezit să intrați
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
cu libertatea capitalismului zglobiu, biblioteca e amenințată să fie închisă. Nu mai spun toată tărășenia, căci e cunoscută de toată lumea. Și nu numai de lumea românească, dar și de străinătatea care și-așa se uită la noi cu milă și dispreț. Căci aflu din Adevărul din 24 iulie că angajații Bibliotecii Naționale Române „au protestat ieri în fața principalelor ambasade și reprezentanțe internaționale la București”. Clădirea bibliotecii a fost pur și simplu rechiziționată de guvern, iar cărțile depozitate acolo și lăsate până
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Guvernul vrea să-și stabilească sediul în această clădire după ce va fi refăcut-o. Se vede limpede că mințile demnitarilor politici aflați în momentul de față la putere au fost formatate în timpul regimului ceaușist. Un singur lucru s-a schimbat: disprețul pentru literatură, pentru carte, e încă și mai mare decât înainte și crește pe zi ce trece, în proporție directă cu dezinteresul pentru cultură al populației întregi aflate în curs de îndobitocire în fața televizorului. Și-atunci de ce să ne mirăm
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
în limba lui Molière. El, care nu e decât un biet bastard al lui Caragiale. Scrie e un fel de a spune: de fapt, el ia banii, iar eu scriu cartea!... Găsesc că e dezgustător din partea Franței să profite de disprețul pentru cultură din fostele țări comuniste și să-i atragă cu sosele și momele pe scriitorii de acolo, să-i determine să renunțe la limba lor maternă. Deschid o paranteză. De ce Uniunea Scriitorilor nu-i oferă o bursă barosană lui
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
sensitiver Beziehungswahn) se instalează la adulți, la acei subiecți a căror personalitate este dominată de sensibilitate (Kretschmer). O stare delirantă apare progresiv, de regulă ca urmare a unor eșecuri sau decepții. Conținutul interpretărilor vizează idei de persecuție, prejudiciere, ostilitate și dispreț victima fiind subiectul însuși, sau un atac la valorile sale morale. Delirul se limitează, de regulă, la cercul apropiat pacientului (familia, prietenii, colegii, vecinii etc.); el este resimțit dureros și de manieră solitară, dar se poate complica prin episoade depresive
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cerului. Sub strălucirea zilei el își perindă ochii inimii peste chipuri și flori încercând să le împletească în speranța obținerii netrecătoarelor iubiri. Dar tot sub strălucirea de zi, el va observa cum fețele adorate îl resping adesea ridându-se prin încrisparea disprețului, iar florile se ofilesc nu de atingerea aurului copt al toamnei, ci de veninul multor mâini neprimitoare. Iubirea lui devine înălțare spre câmpuri selenare și prăbușire în talazuri de lavă telurică. Privind spre acele false muze și înțelegându-și drama
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
face cuvenitele împliniri. Ediția cea mare a fost violent atacată cu obiecții în totul exterioare literaturii. Erau în general pretexte sub care se ascundeau nemulțumiri personale. Autorul a fost urmărit în viața lui profesională cu o stăruință sălbatecă, suportată cu dispreț și indiferență. Ce rost are acum a destăinui, în ton patetic, toate aceste mizerii inerente existenței? Ar fi să mă răzbun, iar răzbunarea e o vorbă lipsită de sens în câmpul artei. Timpul rămâne nepăsător la micile noastre lupte, ochiul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cataroi": Și spintecîndu-l doftori, după ce au murit, spun că au găsit în herea lui 27 de pietre roșii, așa de late și de groase, într-un chip cumu-i această figură, ce scrie aicea". Ioan Niculce (c. 1672-c. 1745), cu tot disprețul lui de boier pentru neamul "prost", va avea, ca Creangă mai târziu, ticuri de rural: ingenuitatea șireată, obișnuința de a se socoti neghiob crezîndu-se totuși deștept ("Așa socotesc eu cu firea mea aceasta proastă"), proverbialitatea, filozofia bătrânească, văietătura, darul de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Erudiția digestibilă era încă foarte la modă din epoca preromantică. Text plin de exclamații și exaltări, aparat critic gemând de citate greco-latine, iată maniera. Winkelmann, Barthélemy sunt astfel de erudiți lirici. Ceva mai târziu afectarea conversației libere apare ca un dispreț pentru haosul fanteziei romantice. Erudit, rafinat om de gust fără imaginație, Odobescu era făcut pentru acest joc comparabil cu Voyage autour de ma chambre de Xavier de Maistre. Din Laokoon-ul lui Lessing scriitorul n-a luat decât aspectul erudit al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și orb fanatism. Pentru ca noua generație, mai acomodată, să poată trăi, e necesar ca bătrânul să dispară. Ceea ce se și întîmplă. Cu toate imperfecțiile dramei, figura lui Manasse e o creație puternică, grandioasă. În antipatia bătrânului pentru creștini se repetă disprețul Marei pentru sași. Amândouă operele reiau dealtfel ideea din Romeo și Julieta, înlocuind conflictul de familii cu ura de rasă. De reținut și figura lui Zelig Șor, evreu cu familie grea, cam bețiv, adaptabil și șugubăț ca un Cilibi Moisi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cale de mîntuire: M-atîrn de tine, Poezie, Ca un copil de poala mumii, Să trec cu tine puntea humii Spre insula de veșnicie La capătul de dincolo al lumii, Mă vei lăsa acolo singur Alături de toți morții lumii? De aci disprețul pentru poezia măruntă: Silită poezie - a vremii noastre, Într-adevăr prea mult a vremii noastre Și prea puțin a vremurilor toate, Rugină nefolositoare Sufletelor viitoare, Te văd în timpuri foarte-apropiate Zăcând printre unelte demodate, Mașină cu-ntrebuințări uitate, Mai nebăgată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poetul pune pasiuni de anticar, cultivând manufactura metalică, cu ceva din tehnica lui Heredia. Intimismul lui Bucuța s-a revărsat spontan în foarte imitatele Cântece de leagăn, concepute într-un spirit realist. Părintele își leagănă copilul cîntîndu-i, provocîndu-l cu false disprețuri, făcând apropieri între impotența lui caricaturală și lumea de basm a poeziei. Procedarea este a picturii, unde pruncul apare, ca la Perugino, în goliciuni naive și miniatural diforme, într-un cerc de magi și îngeri: Scoți scufița, de zăduf, Aburos
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
străină în capetele românești, căci și autorul Catehismului luteran de la 1544, și Miron Costin, și Maior sunt - istoricește și filozoficește - predecesorii acelei generații de la 1848 - Kogălniceanu, Brătianu, Bălcescu, Russo, Eliade Rădulescu, Rosetti, Ghica, Alecsandri -, de care vorbesc conservatorii doctrinari cu dispreț, căci toți au transplantat pe pământul românesc cultura străină. Dacă această imigrare a culturii nu ar fi avut loc, Romî-nia ar fi rămas cu totul în afară de sfera civilizației, căci, încă o dată, civilizația română se pierduse pe pământul Daciei. Dacă ar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de un an, lung cât un secol; tu ai mai rămas 1 Opere complete, Teatru, I, p. VII. la Paris, o ! fericitule între fericiți!, iar eu m-am întors la Iași"... pe care (în Iașii în 18441) îl descrie cu dispreț ca pe un oraș "semi-oriental", fără arhitectură, fără splendoare, incult și plin de glod2, în care meritul bonjuriștilor nu e recunoscut și unde, cum zice aiurea: " Noi ă bonjuriștii î nu mai avem lege, suntem eretici, provocăm boierii la duel
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
e scris pe copertă; pe mahalagioaică o interesează cartea, subiectul, și nu cine a scris cartea. Când Anton Pann publică Noul Erotocrit, nici pentru dânsul, nici pentru cititorii săi, nu avea importanță autorul. De aceea, cei care vorbesc astăzi cu dispreț despre plagiatul din prima jumătate a veacului al XIX-lea greșesc. Pe vremea Contemporanului însă, oameni sus-puși, profesori de universitate și de liceu, nu mai pot fi tratați ca un Anton Pann. Aceștia, acumulând prin furt capitalul intelectual, românesc, sunt
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dl Maiorescu n-a fost nici romantic, nici democrat, nici n-a luptat așa de mult, cum am văzut, pentru păstrarea originalității în limbă și literatură: dl Maiorescu n-a stăruit, deci, asupra curentului poporan și a tratat cu oarecare dispreț, în orice caz cu nepăsare, curentul istoric. Așadar - din cauza deosebirii de epocă -, pe când vechea școală critică, reprezentată mai ales de A. Russo, va fi cu precauțiune, constituționalistă liberală, va lupta mai mult pentru păstrarea originalității limbii și spiritului românesc, insistând
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
constituționalistă liberală, va lupta mai mult pentru păstrarea originalității limbii și spiritului românesc, insistând asupra curentului poporan și istoric, și va lupta mai puțin pentru triumful bunului-gust literar și respectarea adevărului în știință sau formei științei -, dl Maiorescu va avea dispreț și neîncredere față de constituționalismul liberal, va lupta mai puțin pentru păstrarea originalității limbii și a spiritului românesc, va insista foarte puțin asupra curentului poporan și aproape deloc asupra celui istoric, va lupta mai mult pentru triumful bunului-gust în literatură și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Alecsandri, când se pune pe caricaturizare, nu se-ncurcă. Am spus, vorbind de Muza de la Burdujăni, că scriitorii vechi au umorul facil și procedeul copilăros. Iorgu se întoarce acasă și scandalizează pe toți invitații lui Enache prin manierele sale, prin disprețul său și prin franțuzismul său contractat la Sadagura. Găsește o singură ființă care-l "pricepe", pe Gahița Rosmarinovici, o văduvă bătrână, pretențioasă, franțuzită, o "précieuse ridicule", în genul Muzei de la Burdujăni. Tânărul Iorgu declară un amor ridicol de înfocat Gahiței
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
prețuiască greutățile unei scene începătoare ca a noastră, care nu se rușinează de a merge să vadă piese naționale... Acele persoane sunt vrednice de toată lauda..." etc., vorbe pe care le spune Iorgu, tipul ridicol, pentru că Kiulafoglu a vorbit cu dispreț despre teatrul românesc și pentru că Alecsandri a găsit ocazia să facă o tiradă cu privire la o chestie de care îi ardea inima. Aceste contraziceri, care slăbesc și valoarea literară, se repetă adesea la Alecsandri. Așa, după ce Iorgu se pocăiește, zice, cu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
bine nici acum. Se știe că dl Maiorescu a vorbit 1 Scrieri politice și literare, p. 14 ăFragment fără titlu, intitulat de I. Scurtu Purificarea limbiiî. 2 Ibidem, p. 68 ăDespre curentele filologice românești din Bucovina. O polemicăî. întotdeauna cu dispreț despre istoricii ardeleni, mai întîi pentru că falsificau adevărul istoric și al doilea pentru că au fost niște simpli cronologiști. Eminescu răspunde: " Acei oameni, acei istorici care au început istoria noastră cu o minciună, după cum zice dl Maiorescu - de au scris tendențios
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
versurile lui Rică Venturiano adresate Ziței! Nu vedeți pe poetul netalentat și ridicol, răsărit în urma introducerii stângace a culturii apusene, pe poetul împotriva căruia a luptat atât dl Maiorescu! Dar Zița, cu limba ei împestrițată de franțuzisme, care vorbește cu dispreț despre "mitocanul de Țîrcădău", bărbatul ei! Nu vedeți în ea pe Gahița Rozmarinovici ori pe Coana Chirița a lui Alecsandri, pe femeia care a apucat să se "civilizeze" mai înainte de bărbați?! Vorbind de teatrul lui Alecsandri, am arătat cum femeile
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sfârșitul piesei: "E d-ai noștri!"... Numai pentru "scîrțai-scîrțai", cum îl credea Jupân Dumitrache pe Rică, înainte de a-l ști cine e, numai pentru micul funcționar, servitor al claselor care formează substratul formelor noi, numai pentru acesta are Jupân Dumitrache dispreț. "Scîrțai-scîrțai" nu e puterea intelectuală, ca Rică, nici cea guvernamentală, ca Nae Ipingescu, nici cea bănească, ca Jupân Dumitrache: el e un "bagabont", un "coate-goale". El nu e o pârghie a stării noi de lucruri, ci un mititel șurub al
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]