6,346 matches
-
Măi, da’ ce, eu oi fi cel mai fraier, măi ?! Eu fac și nu-mi dă niciodată ! La un moment dat îi spune că Brânză ia ordinu’ nu știu care. Și eu: „- To’arășul director, iar nu-i dreptate, to’arășul director ! Dom’le, da’ chiar Utilaj-Terasier, ăsta, face numai minuni, dom’le ?! Noi ce facem, dom’le, în fabrica asta ? Măcar așa, dom’le, dă-i, da’ nu tot timpu’ !” Iar o sărit: „- Ia uite-l, măi, tot ăsta cu gura mare
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
măi ?! Eu fac și nu-mi dă niciodată ! La un moment dat îi spune că Brânză ia ordinu’ nu știu care. Și eu: „- To’arășul director, iar nu-i dreptate, to’arășul director ! Dom’le, da’ chiar Utilaj-Terasier, ăsta, face numai minuni, dom’le ?! Noi ce facem, dom’le, în fabrica asta ? Măcar așa, dom’le, dă-i, da’ nu tot timpu’ !” Iar o sărit: „- Ia uite-l, măi, tot ăsta cu gura mare !” [râde]... da... I. M.: - Cum vă petreceați timpul liber
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
-mi dă niciodată ! La un moment dat îi spune că Brânză ia ordinu’ nu știu care. Și eu: „- To’arășul director, iar nu-i dreptate, to’arășul director ! Dom’le, da’ chiar Utilaj-Terasier, ăsta, face numai minuni, dom’le ?! Noi ce facem, dom’le, în fabrica asta ? Măcar așa, dom’le, dă-i, da’ nu tot timpu’ !” Iar o sărit: „- Ia uite-l, măi, tot ăsta cu gura mare !” [râde]... da... I. M.: - Cum vă petreceați timpul liber ? Ș. B.: - A, timpul liber
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
îi spune că Brânză ia ordinu’ nu știu care. Și eu: „- To’arășul director, iar nu-i dreptate, to’arășul director ! Dom’le, da’ chiar Utilaj-Terasier, ăsta, face numai minuni, dom’le ?! Noi ce facem, dom’le, în fabrica asta ? Măcar așa, dom’le, dă-i, da’ nu tot timpu’ !” Iar o sărit: „- Ia uite-l, măi, tot ăsta cu gura mare !” [râde]... da... I. M.: - Cum vă petreceați timpul liber ? Ș. B.: - A, timpul liber... de exemplu, duminica, ce timp liber era
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nu ne lingem ? Făceam locomotive, duceam trenurile ș-atunci ne dădea permis... Da. I. M.: - Cum vă petreceați concediile ? Ș. B.: - ...am ajuns la concediu, eu până îmi luam un concediu, trecea păru' prin căciulă. Tot la fel le spuneam: „- Dom’ director, da’, dacă eu, ferească Dumnezeu, se-ntâmplă ceva cu mine, nu se găsește un altu’ care să conducă secția asta până la...” Ca să vedeți ce mi-o făcut ! Trebuia să plec în Irak. La o reclamație, la o fabrică de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
fost o perioadă foarte intensă, adică, cel puțin eu vorbesc... da’ era toată țara, nu numai la Nicolina, nu Nicolina era buricu’ pământului... S. P.: - ...pentru noi este. Ș. B.: - Auziți, se muncea atât de mult și se făcea intenționat... dom’le, nu te lăsa să gândești... Nu te lăsa să gândești ! Trebuia să fii activ tot timpu’ și să nu ai timp să te gândești și să povestești. Știți - și cu asta să vă spun un banc - un cetățean mergea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
un sac în spate... Și unul din spatele lui, tot îl urmărea. Și ăla, când muta sacul de pe umărul drept, punea pe umărul stâng și tot așa... Și ăla din spate, merge el, merge, merge, merge și-l ajunge din urmă. „- Dom’le, eu merg de mult în spatele dumneatale. Ce tot schimbi sacul ăsta de pe dreapta, pe stânga ?” „- Dom’le, știi de ce, dom'le ? Eu în sac am șoareci și dacă-i las într-un singur loc, rod sacul și pleacă ! Așa
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
umărul drept, punea pe umărul stâng și tot așa... Și ăla din spate, merge el, merge, merge, merge și-l ajunge din urmă. „- Dom’le, eu merg de mult în spatele dumneatale. Ce tot schimbi sacul ăsta de pe dreapta, pe stânga ?” „- Dom’le, știi de ce, dom'le ? Eu în sac am șoareci și dacă-i las într-un singur loc, rod sacul și pleacă ! Așa-i plimb de colo-colo, ca să n-aibă timp să roadă sacu’ !” [râde cu poftă] Așa făceau și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
umărul stâng și tot așa... Și ăla din spate, merge el, merge, merge, merge și-l ajunge din urmă. „- Dom’le, eu merg de mult în spatele dumneatale. Ce tot schimbi sacul ăsta de pe dreapta, pe stânga ?” „- Dom’le, știi de ce, dom'le ? Eu în sac am șoareci și dacă-i las într-un singur loc, rod sacul și pleacă ! Așa-i plimb de colo-colo, ca să n-aibă timp să roadă sacu’ !” [râde cu poftă] Așa făceau și cu noi. Păi, dacă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
pot să fac, nu ceream absurdu’. Era în fabrică, în chestia cu calitatea, cu produsele, mai ales pentru export. Eu i-am pus, în fabrică, de-o făcut de două ori aceeași piesă ! Și ăia mai tineri se duceau la... dom'le, da' de unde ?! Băi, fiți atenți, c-asta o fost muncitor! Ăsta nu-l puteți întoarce, așa, cu una, cu două. Știe și să pilească, știe ce-nseamnă toate cheile, toate piulițele. Nu spuneți voi că nu există cutare, că
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Pentru a parcurge programa școlară și a face pregătirea meseriei, trebuie să-mi dați: atâtea pile, atâtea pânze de fierăstrău, atâta țeavă ca s-o pot, că era pentru sudarea alămirii - atâtea așa. Mi-amintesc de la lăcătușerie: atâtea bare, atâtea... Dom’le, ce ordonat era, el trebuia să consume aceste chestiuni. Și, după aia, la final, se descărca de el prin faptul că spunea: am realizat așa, așa, așa. Copiii aveau note. Da. Însă, acuma, atelierul este așa, o chestie... S.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
la mine !” Mă duc: „- Bă, Ghergheșane, aștepți să vin eu și contabilul șef să-ți strâng hârtiile din curte, bă ?!” Era un ardelean de-ăsta, care vorbea așa. Dacă vâșcai, nu mai discutai cu el ! Era odată un maistru-turnător: „- Lăsați, dom' director, că nu știu ce...” Dom’le și, foarte curios eram să văd, ce-o să se-ntâmple cu ăsta. N-o durat mult, o săptămână, două și i-o desfăcut contractul de muncă. Era un meseriaș foarte bun, un maistru foarte bun
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Bă, Ghergheșane, aștepți să vin eu și contabilul șef să-ți strâng hârtiile din curte, bă ?!” Era un ardelean de-ăsta, care vorbea așa. Dacă vâșcai, nu mai discutai cu el ! Era odată un maistru-turnător: „- Lăsați, dom' director, că nu știu ce...” Dom’le și, foarte curios eram să văd, ce-o să se-ntâmple cu ăsta. N-o durat mult, o săptămână, două și i-o desfăcut contractul de muncă. Era un meseriaș foarte bun, un maistru foarte bun. Asta-i ! Dacă nu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ar scrie o rețetă necinstită nici pentru o mie de dolari, celălalt se străduiește cît poate să se comporte ca un pacient onest. Dacă zici „Uite, doctore, vreau o rețetă pentru morfină și sînt gata să plătesc dublu pentru asta”, dom’doctor Își iese din pepeni și te zvîrle afară din cabinet. Cu doctorii e nevoie de-o conduită de salon sau n-ajungi nicăieri. Roy băga-n el marfă ca porcul, așa Încît Herman și cu mine trebuia să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
la cei ple cați pe front, la Niculae și mai ales la Ion Pillat, copilul ei de su flet; nu dormea, nu mânca și toată firea ei se resimțea. Costache, rămas singur la Eforie prin plecarea subită și neanunțată a dom ni lor Al. Culoglu și dr. Gerota 56, era foarte impresionat de neno rocirea țării și foarte pesimist. I se părea că Aliații nu vor mai putea învinge puterea diabolică a Germaniei și că el, în orice caz, nu va
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
martori ai acelei întâmplări, foști colegi de facultate. De multe ori, de-a lungul anilor, am evocat împreună cu ei acea întâmplare, și de fiecare dată cu multă simpatie pentru fosta noastră asistentă. Însă doamna Venera Antonescu mi-a adus argumentul dom niei sale cel mai puternic: nu putea plânge atunci pentru că nu plânsese niciodată. Astfel stând lucrurile, nu mi rămâne decât să accept că domnia sa a plâns doar în memoria mea, fatalmente subiectivă. Georgeta Mircea Cancicov La pagina 849 a Istoriei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
scris deasupra, cu grafia lui tremurată și totuși energică: Al.I. Ghilia. Acum e bine! a exclamat el satisfăcut, de Ghilia a auzit toată lumea, e autorul Cuscrilor și face parte din redacție, acum e bine. Dar nu l-ați prevenit, dom’ Paul, o să se supere. Mi-a răspuns liniștit: — O să se supere și o să-i treacă. Nu știu cum a reacționat Ghilia în acea împrejurare, dacă s-a supărat și i-a trecut supărarea, cum pronosticase Paul Georgescu, dar țin să fac cunoscut
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
citit. Când a isprăvit, mi-a întins corecturile și m-a întrebat: — Dumneata ești nou la Gazetă, nu-i așa? — Da, sunt nou. — Te-a adus Paul Georgescu? — Da, el m-a adus, i-am fost student. — E om deștept, dom’ Pavelică, foarte deștept, dar să iei de la el numai ce e bun. După ce mi-a dat acest sfat, din care am înțeles că avea rezervele lui față de „dom’ Pavelică“, mi-a strâns mâna și mi-a urat noroc. Aveam nevoie
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Da, el m-a adus, i-am fost student. — E om deștept, dom’ Pavelică, foarte deștept, dar să iei de la el numai ce e bun. După ce mi-a dat acest sfat, din care am înțeles că avea rezervele lui față de „dom’ Pavelică“, mi-a strâns mâna și mi-a urat noroc. Aveam nevoie. Munca noastră la corectură se încheia miercuri noaptea sau joi în zori, cum am mai spus, după care până lunea următoare eram liberi să facem ce vrem. Dar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pereți și lutul încă umed de pe jos, acestea își așteptau viitorii ocupanți, dintre care unul m-am hotărât imediat să fiu eu, împreună cu nevasta, desigur, pentru că de curând devenisem, vezi Doamne, și cap de familie. Căzând repede la învoială cu dom nul Matei, l-am avertizat că mai mult ca sigur vor veni după mine și alți chiriași, gândindu-mă, bineînțeles, la frații de suferință de la Gazeta literară. Și într-adevăr, la scurtă vreme după mutarea noastră, s-au instalat, în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de mine. Luni, telefon de la Bănulescu: mai bine tot joi, cum zisesem eu întâi, joi seara vine el la mine cu toată marfa pusă la punct, frumos rânduită, cu fotografii și celelalte. Nu-i târziu joi, parc așa zisesem. Nu, dom’ Bănulescu, e foarte bine și joi, vineri dimineață am ședință de sumar, pot preda totul la termen, e foarte bine. Atunci rămâne pe joi seara, doar urcă, nu stă mult, nu mă deranjează. Stă cât să-mi dea textele și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în funcție de răspunsuri, le-am făcut numai pentru orientare, le schimb pe toate dacă e cazul, văzând și făcând. Deci joi seara, îl aștept joi seara. Sigur, pot să contez. Contez degeaba pentru că, joi dimineața, telefon de la Bănulescu. Voce deprimată, chinuită: — Dom’ D., nu mai facem nimic, renunțăm. — Cum așa? Nu mai facem nimic, m-am gândit că e mai bine să nu... — Cum, chiar nimic? — Nimic, dom’ D., sau, în sfârșit, dacă țineți dumnea voas tră, dați ceva într un colț
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pot să contez. Contez degeaba pentru că, joi dimineața, telefon de la Bănulescu. Voce deprimată, chinuită: — Dom’ D., nu mai facem nimic, renunțăm. — Cum așa? Nu mai facem nimic, m-am gândit că e mai bine să nu... — Cum, chiar nimic? — Nimic, dom’ D., sau, în sfârșit, dacă țineți dumnea voas tră, dați ceva într un colț, acolo, pitit, dar eu nu dau nimic. E mai bine așa, ascultați-mă pe mine. O întâmplare cu Ștefan Bănulescu. Afinități bucureștene Spre deosebire de mulți scriitori ardeleni
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
dat, a protestat la una din deciziile trăznite ale cuplului de arbitri Murariu-Tabacariu, ajungând în dreptul mesei oficiale. După încheierea protestului, tehnicianul vasluian l-a zărit la masa oficială pe primarul Bacăului, având o reacție spontană: “Aaaa, mă scuzați, să trăiți, dom’ primar”. În privința jocului propriu-zis, am remarcat dorința de afirmare a juniorilor moldoveni prezenți în teren, cu un plus pentru extrema Bulov, longilinul inter Macovchin și portarul Garasciuc, foarte inspirat la aruncările de la 7 metri. Cât despre cei veniți de la echipa
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Pierzi timp. Nevoiașii nu mai cumpără lucru nou, vin să repare, dar nici ei n-au bani. Repară să nu le mai intre arcurile-n coaste. După care, a fost o idee de moment, a venit cineva și-a întrebat: dom’le, da’ un sicriu? Hopa, stai că se pot face și de-astea. Pe-atunci se făceau sicrie pentru pensionari pe acolo, lângă Lacul Morii. Mai avea într-un loc sicrie de lux. Ornamentate, pavoazate, capitonate, da’, în interior, cade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]