9,274 matches
-
urmează... Zâmbind misterios, își scoase fularul, apoi își căută batista și-și șterse ochelarii. Chelnerul voi să-l ajute să-și dezbrace pardesiul, dar se împotrivi. - Îl mai păstrez puțin, până ce mă mai încălzesc. Apoi întoarse capul spre fată: Pentru domnișoara..., începu. - Mie, un ceai, spuse Maria. Și dacă mai vreți un sandwich, cu șuncă sau cu brânză. Sau cu orice, adăugă repede, zâmbind, fără să-și plece privirile. - Iar pentru mine, o dată cu ceaiul, îmi aduci și un coniac. M-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu-l știe nici astăzi toată lumea. Dar așa a fost. Toate acrobațiile, jongleriile și glumele saltimbancilor fuseseră la începutul începuturilor inventate pentru a distra pe zei. Se întrerupse, așteptând să se apropie chelnerul. - Același lucru, dar poate că vrea și domnișoara un coniac. - Nu, mulțumesc, Maestre, vorbi repede Maria. Poate, cel mult, puțin rom în ceai. Dar de ce-or fi avut nevoie zeii de jongleriile noastre? adăugă zâmbind, câteva clipe în urmă. - Nu mă întreba, pentru că n-aș ști ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plăcea, dar când vor da cu ochii de Maremore, care nu e nici șopârlă, nici pasăre, dar cântă mai frumos ca privighetoarea, sau cu Paralene, care se cațără cu unsprezece picioare deodată, ca păianjenii, deși are ochii mari, albaștri de domnișoară, și genele atât de lungi încît... - Ne-ai tras o spaimă! îi spuneau mai târziu. Tăceam toți, înlemniserăm, parcă ne-ai fi vrăjit, și nimeni nu îndrăznea să strige la tine, să te oprească. Nici măcar Generăleasa, precizase o dată, mult mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prietenul tău. -Îți mulțumesc pentru aceasta. -Spune-mi, dacă poți, de ce te-am găsit plânsă? Fata s-a înroșit și și-a ațintit privirea în podea. -Nu știu cum să-ți spun... Marus a prins curaj și a zis, râzând: -Românește, domnișoară, românește! Florentina a izbucnit în plâns și i-a spus toată întâmplarea cu Vali și ceea ce a urmat. A ezitat doar când a venit rândul să mărturisească despre datoria de bani către Vali. Marius a ascultat-o cu răbdare. S-
FLORENTINA ŞI TRAFICANTUL DE DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
o fi dat pe mămica de suflet, s-o fi crescut cu băiatu și cu ailaltă fată, e hei, alta i-ar fi fost și bietei mămica viața ! Ar fi mers și ea la pension, ar fi crescut ca o domnișoară și nu s-ar mai fi măritat c-un oltean, și n-ar fi stat la tejghea, și n-ar fi bătut noroaiele Pantilimonului, cu șapte copii agățați de poală ! Biata mămica ! Să n-o fi dat mă-sa, grecoaica
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
talie, zicea baba. Uite-așa aveam un mijlocel... După ce-am născut, m-am strâns cât am putut să îndur. Așa m-a învățat moașa, și bine m-a învățat ; nimeni nu credea că am copil, eram subțire ca o domnișoară... Pe urmă, m-am mai împlinit, iar după patruzeci de ani am început să fiu chiar grijulie să nu mă îngraș : mai un măr, mai fără pâine. Altfel, știi și tu cum arătam până a murit Lulu. Când au venit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el să o poată săruta pe frunte. — Atât de devreme ? se miră Muti. Vine pe alee împreună cu Margot, aplecându-se din când în când să-i șoptească ceva cu glas scăzut, apoi izbucnesc în râs amândouă. Parcă ați fi două domnișoare de pension care își fac una alteia confidențe, observă Papa părintește. — Exagerezi, spune Muti. Exagerezi este cuvântul care lui Muti îi place cel mai mult. Fii mai temperat, pentru ce te ambalezi atât ? Nu mai exagera, îi spune Muti lui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
într-alta cu disperare. Oare cât timp mai trebuia să aștepte, până când Papa avea să se întoarcă din depărtata lui călătorie ? începuse să plângă, ușor și firesc. Plângea fără să vrea, fără icnete și fără suspine ; plângea frumos, așa cum plâng domnișoarele, fără să își schimonosească obrazul. închisese fără zgomot în urma ei ușa camerei. Câteva retușuri doar, spunea tante Margot. Nu-i nevoie de altceva decât de un mic retuș... și în talie s-o mai ajusteze... Oricare ți-o trimit... Nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la ochi sau și ar fi strecurat capul prin îndoitura brațului, iar el, bâjbâind, ar fi răvășit hârtiile de pe birou, tamponul de sugativă, coupe-papier-ul, imensa călimară de bronz, tot speriindu-se, mirându-se, tot întâr ziind să o recunoască. — Cum, domnișoară, cum ? i-ar fi zis uitându se la ea sever. Și doar ea știind că totul e o glumă. — Cum e posibil ca o domnișoară cultivată și inteligentă să nu găsească un mod plăcut în care să-și întrebuințeze timpul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
călimară de bronz, tot speriindu-se, mirându-se, tot întâr ziind să o recunoască. — Cum, domnișoară, cum ? i-ar fi zis uitându se la ea sever. Și doar ea știind că totul e o glumă. — Cum e posibil ca o domnișoară cultivată și inteligentă să nu găsească un mod plăcut în care să-și întrebuințeze timpul, fără să se plictisească ? Poate facem amândoi o plimbare cu trăsura la Hipodrom... Sau lăsăm trăsura pe drum și mergem pe jos până la cofetărie... Ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aflăm într-un moment dificil și n-ar fi deloc imposibil ca să ne trezim antrenați într-o catastrofă... Ca de obicei când vorbește în fața unei asistențe, musafirul are fața aprinsă și pete roșii pe gâtul cu piele albă, subțire, de domnișoară. I s-a adresat stăpânului casei pe tonul său obișnuit - exagerat de politicos -, aplecându-și deferent umerii și ținându-și ațintită asupra lui o privire inocent-albastră, întrebătoare. Iar profesorul Mironescu n-a avut nevoie să își ridice ochii de pe extrasul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atunci când au fost la conacul Filipeștilor, cu automobilul lui nenea Jorj, tocmai dezbrăcau halatele de dril și dădeau jos coifurile și ochelarii, când au ieșit să-i întâmpine gazdele alertate : mai întâi au dat fuga Miza și Radu, apoi o domnișoară cam trecută, chiar douăzeci și nouă de ani avea, și cu un nas !... Și chiar silueta și în totul lăsa de dorit ! Apoi toaleta ! în plus, un colier splendid la gât, doi șerpi de aur cu ochi de rubin, încolăciți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Mironescu cere asistenței să le scuze un timp absența. Inutile atâtea scuze. Ronțăind un pișcot, trăgând pe nări aroma ceaiului din ceașca pe care o ține în mână, Titi Ialomițeanu și-a apropiat scaunul de canapeluță ca să-i țină companie domnișoarei, așa cum se cuvine. Și foarte repede întinde din nou mâna spre platoul cu five o’clock-uri. Nevoile de reprezentare îl silesc uneori să sară peste o masă și de multe ori este silit să se lupte cu lăcomia trupului său
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
l-a înțeles, chiar fără să audă. Titi Ialomițeanu va fi confidentul și cavalerul ei, cu răbdare îl va scoate de sub influența Sophiei. Dar ceea ce a mai spus Sophie este un lucru ce nu se cade să-l rostească o domnișoară. Nu se cade să vorbească amândoi despre ceea ce începe a se petrece la etajul de sus, deși dincolo de ușă se aud voci estompate și pași, iar în stradă se aud roțile trăsurii cu care Ștefan însuși a plecat după doctorul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și până acum, și nu va avea ocazia să se facă nici infirmieră, nici guvernantă, atunci va avea pe față o comportare frivolă ; va ieși singură pe velociped, și nu la plicticosul velodrom, unde te învârți în șir cu atâtea domnișoare nesuferite, ci prin București. Va ieși cu bicicleta pe străzi, ca Mița Biciclista. Nu vrea să știe de frații Palade, cu care a fleurtat la logodna Sevastiei, nu vrea să știe de nimeni, și doar își va risipi tristețea în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu i-a fost dăruită ! Uneori îmi permit inutile și vinovate visări și mă întreb (mai ales când nemulțumirile mă macină) cum oare ar fi arătat viața mea dacă destinul nedrept nu ar fi hotărât dinainte ca Marie-Liliane să rămână domnișoară bătrână... Chiar aceștia sunt termenii în care mă gândesc la ea și acest mod mă salvează de orișice posibilă remușcare... Iar acum, cu cât mă gândesc mai mult, cu atât sunt mai convins că vizitatoarea nu poate fi decât ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui ? Cine susții c-are să ne vândă ? Cum cine, domnule, nu se știe ? Cum, tocmai Anglia ? Tocmai susținătoarea principiilor ?... Perfidul Albion ! Râsete. O îngrijorare generală, petarde de râsete, picanterii, vești alarmante, râsul gros al domnilor, clinchetul vocilor de doamne și domnișoare, un viitor amenințător, un antren ca niciodată, animație inutilă în jurul ministrului Athanasiu pentru că cercurile guvernamentale au recomandat, mai mult decât oricând, o discreție absolută. Suntem mai sarcastici și mai bănuitori, unii cu alții, decât oricând : cu cei ce cântăresc șansele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nevinovate. Ce s-ar putea spune, așadar, despre noile numiri ? Să fie adevărat că nu Brătianu, ci Regele este cel care-l susține pe generalul Crăiniceanu ? De la junii ambalați și ei în politică am să trec cu plăcere la inseparabilele domnișoare Nacu, pauvre Ortense, pauvre Lily ! Iată încă o vară care trece fără ca ele să fi reușit să se mărite ! Iar de acum, ocaziile de mariaj vor fi tot mai rare... — O toaletă atât de ravisantă încât ai crede că s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asemănare, în afara acestui uluitor fapt ; că nimeni, nici măcar Cel de Sus, nu știe mai multe lucruri despre el decât mine ! La limba franceză, pe care o știe de acasă și pentru care a dat examene de romanist, meditează acum două domnișoare de pension, iar duminica, atunci când viața orașului se retrage, suptă în misterioase adâncuri, și fascinantul citit ajunge o ocupație plicticoasă, își acordă permisiunea de a visa la tenul lor de porțelan vermeil, la neverosimilul lor păr luminos... în afara prieteniei pentru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să caute un stipendium pentru un amic fără slujbă, ba să intervină pentru un vecin funcționar al cărui post s-a redus, ba să recomande ca meditator un student ce se întreține singur, ba să ducă medica mente unei cunoștințe, domnișoară bătrână... Și tot așa aleargă bietul băiat mereu, împletindu-și relațiile, câte le are, într-un mod caritabil și profitabil pentru toată lumea. Acesta este Titi Ialomițeanu, mai ieri un biet provincial, dar capabil să-ți facă legătura, când ai nevoie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și o obosește și, cu cât e mai obosită, cu atât e mai dificilă... S-a creat un mic intermezzo : doamna Mironescu îi cere Yvonnei să meargă mai repede la culcare, domnul Mironescu o complimentează pe madam Ana pentru tortă, domnișoara Margot se consultă în șoaptă cu domnul Ialomițeanu, iar acesta, râzând ștrengărește, o îndeamnă să-și spună nedumeririle cu glas tare. — Poate de aceea Regele Carol nu a vrut atunci să fie război ? Poate știa că țara nu este pregătită
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
avea Regele Carol și cum a fost împins să și ia zilele, șoptește cu un glas înlăcrimat Margot. Privind discret în altă parte, ca unii ce au trecut și ei cândva prin vârsta dificilă, cei trei o ignoră pe micuța domnișoară, ca pe orișice copil ce a depășit măsura. — Ah, j’en ai assez, elle fait tant des bêtises ! exclamă agasată doamna Mironescu, ridicându se brusc și îndreptându-se spre șnurul clopoțelului. Ia-o și du-o în camera ei, îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
furișat, de a privi, ca bărbații cu anume obiceiuri nemărturisibile ! De care poate nici măcar nu este atât de străin ? Pentru că, la urma urmei, ce poate fi veșnicul său neastâmpăr ? Și modul acesta de a curta platonic și neangajat doamnele și domnișoarele, prin toate casele onorabile unde intră, ce altceva poate fi decât un mod de a-și ascunde lipsa de interes adevărat pentru ele ? — Te rog numai o clipă să mă ierți, dragul meu. Numai o clipă am să te lipsesc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apoi să urmărești atent unde, cum s-a insinuat eroarea, musafirul își ia surâzând bastonul și pălăria, ce rău îi pare că, plecând astfel, adaugă la toate o ultimă impolitețe : să plece fără a-și lua rămas-bun de la doamna, de la domnișoara ! Domnul Profesor va transmite, desigur, va transmite, bineînțeles, târziu, cu picioarele istovite și albul ochilor înroșit, va începe acel interminabil rechizitoriu-interogatoriu din care Sophie se va strecura, va fugi, păstrând doar o ciudă, o nemulțumire enigmatică în ochii ei tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
obligațiuni și tocmai de aceea a și venit la noi mai devreme și de aceea nu s-a îndurat până în ultima clipă să ne dea neplăcuta veste, iar acum nu vrea decât să-și ia rămas bun de la doamna, de la domnișoara ! Iar acei stropi de noroi pe manșeta de pantaloni sunt tot acolo, sunt chiar o enigmatică certitudine, dar fața Profesorului rămâne impenetrabilă. Rictusul nervos i-a dispărut, ca și surâsul destins, de altfel. Lumina electrică neprielnică și boala prost diagnosticată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]