5,886 matches
-
la un chef la ziua lui Ceaușescu Nicu, "șprițat", s-a dus la Bobu, care era lângă părinții săi, și i-a spus: "Băi, Bobulică!" și i-a pus mâna pe chelie. Maică-sa s-a ridicat mustrătoare și a exclamat: "Nicușor!", iar el: "Îl bag în p... mă-si!". "Nicușor, ieși afară!" Iar Bobu: "Lăsați-l, așa se distrează și ei, tinerii!". Și Ceaușescu s-a înfuriat și i-a spus, pe la WC, pe unde s-au întâlnit ei: "Băi
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
doamna N. Bhutto, seara, după acțiunile prevăzute de întâlnirea celor doi președinți),cu rezerva de a nu se face referiri, în demersuri, la sugestia sa. La decolarea din Karachi, în discuții cu ministrul de externe George Macovescu, președintele României a exclamat: "Vedem și noi, în fine, un ambasador român care se descurcă". În anul 1977, în luna octombrie, Zulfikar Ali Bhutto, președintele Pakistanului, împreună cu soția, Nusrat Bhutto, a efectuat o vizită oficială în România; au avut loc discuții cu șeful statului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
care se deschide cu aceste cuvinte ale dascălului național Nicolae Iorga: "Știe să moară pentru țară numai acela care a știut să trăiască pentru dânsa!". Așadar, cinstind autorul, care și-a trăit viața in slujba României, să-i citim volumul, exclamând împreună cu Tudor Arghezi: "Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!". Ion Brad, Scriitor, poet, ambasador O COMPLETARE BINEVENITĂ LA VOLUMELE "Pagini din diplomația României" Colegul și prietenul meu de o viață, ambasadorul Lucian Petrescu, mi-a încredințat manuscrisul înainte de editare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de desene realizate cu ambele mâini deodată fără a folosi buretele, încât atunci când domnul profesor Napoleon Topală (Dumnezeu să-l ierte) mi-a recomandat să iau lucrarea de gradul I la domnul profesor Mustață m-am cam speriat și am exclamat Era atât de impunător prin Ținută, discurs, sobru, cu atâtea cunoștințe intra și transdisciplinare, încât recunosc că am avut mari emoții. Fiind apoi coordonatorul lucrării mele de gradul I sigur a trebuit să ne întâlnim de mai multe ori. Am
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Târgu-Neamț, a studiat teologia la București. "Teologie?", am întrebat. "Cu ce folos?" "Fără niciun folos", mi-a răspuns, "ci din pur interes intelectual", iar după terminarea facultății a venit la Roma, în urmă cu zece ani. Israelieni peste tot, am exclamat adineaori? Iată că și românii au început să fie prezenți peste tot... În orice caz, am lăsat în mâinile Janinei coordonatele mele din Ierusalim și i-am promis, când vine, să-i fiu călăuză în Orașul Sfânt. Universitățile mele36 La
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
puțin de 350 kilometri de plaje superbe întrerupte de porțiuni accidentate de o rară frumusețe. Loc plin de istorie, loc unde Cristóbal Colón (Cristofor Columb) a atins pentru prima oară insula Cuba în 1492 și copleșit de frumusețea locurilor a exclamat: "es la tierra más hermosa que ojos humanos han visto"*. Avionul zumzăie monoton și gîndurile mă întorc în timp. Privesc prin hublou defilarea pămînturilor cubaneze. Curajoși din Europa uitau cuvîntul "dor" și se instalau aici pentru a construi o altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Justin Pârvu, părintele Vasile Antal, părintele Sebastian Popescu și alții, au săvârșit Slujba Învierii. O Înviere similară, în care sfredelele erau folosite pe post de clopote, a avut loc și la mina Cavnic, făcându-l pe preotul Liviu Brânzaș să exclame: „Aici, în adâncul acestei catacombe, cu întunericul ei copleșitor, răsare o rază de lumină, de care nu te poți împărtăși nicicând și nicăieri în altă parte. Raza din catacombă. A meritat să suporți toate chinurile de până acum, numai să
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
meleagurile Banatului, de imaginația ce mă trimitea și mai departe în lumea de mult apusă a Greciei antice cu tradițiile ei, cu legendele ei despre zei. Geo Bogza privind cândva din avion Elbrusul, vârful cel mai înalt al Caucazului, a exclamat într-unul din poemele sale în proză: „În clipa aceasta, în care mai sus de lumea albă a norilor trec în zbor crestele Caucazului, parcă te văd înlănțuit pe cea mai colțuroasă dintre ele, însângerat și mândru, cu fruntea ridcată
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
de Nei-Pori. Drumul l-am parcurs pe jos dus și întors având posibilitatea să ne delectăm privirile, să ne satisfacem curiozitățile, să dăm frâu liber gândurilor. Ne-a încântat splendoarea leandrilor în floare care străjuiau șoseaua. Uite, ce frumoși sunt!exclamă Janeta oprindu-se din mers. Cât de înalți și stufoși! Cum de rezistă iarna? Aici este altă climă decât la noi. Am admirat palmierii de pe margini și grădinile oamenilor și un soi de flori agățătoare care pe la noi nu cresc
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
schimb am cunoscut vraja mării întunecate pe care plutea un vapor de cursă lungă și el iluminat puternic. Trenulețul nostru șerpuia printre două insule de lumini: una mare a orașului, alta mignionă a vaporului. Ce frumos arată orașul noaptea!a exclamat janeta. Toate orașele au o altă față în timpul nopții. Dar aici a fost totul deosebit. Nu ți-a plăcut? Cum să nu-mi placă? Mă mai întrebi? Mie mi-a plăcut enorm! A fost grozav! Tot exprimându-ne impresiile, am
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
întâlnit-o în stânga drumului nostru. Am coborât ca să dăm piept în piept cu priveliștea care demonstra măreția naturii, imensitatea spațiului terestru cu prăpăstiile adânci și cu stâncile înalte, că te cuprindea teama admirându-le. Cât de mici suntem în fața naturii!exclamă fiică- mea. ─ Și cât de neputincioși! Dar omul nu și-a neglijat inventivitatea, uite, ce grădină frumoasă au realizat călugării pe acest colțișor de stâncă. Chiar la intrarea în mănăstire, pe un spațiu foarte îngust, între zidul mănăstirii și prăpastia
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
debutat la "Junimea" în 1973. Iat-o împlinind... (bip!) ani; a publicat romane, cărți de eseuri, de critică literară, a îngrijit prestigioase ediții. Cum este percepută scriitoarea în lumea literelor? Gh. Gricurcu își iese din prezumata rezervă prudentă, spre a exclama: "Mărturisesc că nu prea multe pagini ale publicisticii noastre actuale mi se par atât de atracțioase prin aerul lor inteligent-justițiar, prin neobosita lor vervă personalizată, precum cele ale autoarei ieșene". Ion Rotaru crede că eseistica Magdei U. "transgresează de fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
viitoarea vedetă a Naționalului ieșean... Tot pe tema Eminescu-teatru, o relatare întristătoare. Începe spectacolul. Instalat în rândul I, poetul nu dă nici o importanță reprezentației. Răsfoiește agitat o carte. Ceva îl enerva, drept pentru care începe să rupă filă după filă, exclamând în gura mare: "Dobitoc! Dobitoc!" Șuțu comentează: Nimeni n-a înțeles nimic din actul I al dramei "Venețiana" ce se reprezenta în seara ceia, fiindcă drama ce se petrecea în stal cu una dintre cele mai mari minți pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
habar (A. Patrogenet, m. 1871, semnatar al volumului de poezie "Frumusețile Iașului" -??), matematicieni care publică studii eminesciene (Dan Petrovanu, m. 1988), apoi sumedenia de "personalități accentuate" care pur și simplu s-au furișat în prea mare liniște către Eternitate, așa că exclami cu uimire: iată, nici ăsta nu mai e!... Cartea e redactată cu infinită trudă, de-a lungul multor ani de cercetare. Și Olga Rusu, și regretatul ei soț, muzeograful Liviu Rusu mi-au fost, la Facultate, colegi de grupă. Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
filele / rumpă-i-se dzilele. Dar nu cei ce au rumtu din greșală, cene ci-au rumtu într-adinsu, de-au fost cu minte puțină. Și am scris eu, la veleat 7261 (1753), dechemvrie 15 zile, Lupul R." I * ată femeia" exclami, citind "Jurnalul unei fete greu de mulțumit" (titlu cu prea multe înțelesuri...). Autoarea, Jeni Acterian, pare a fi întruchipat idealul feminin cel puțin din punctul de vedere al inteligenței. I s-ar potrivi mănușă mărturisirea lui Caragiale "simț enorm și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-n celălalt), pentru încadrarea profitabilă între atitudinile contestatare. Cei de vârsta mea cunosc personajele, știu să citească printre rânduri, decelează eschivele, amneziile voite, salturile peste momente azi condamnabile, întru construirea unor biografii contrafăcute. E penibil. Mai cinstit ar fi să exclamăm "ăștia am fost" (sub vremi) și "ăștia suntem" (în libertate). Seneca spunea: "caracteristica vinovaților este neliniștea". D acă tot ne-am "dezinhibat" și politicalele au rămas la ordinea zilei, hai să încercăm o altfel de incursiune în subteranele politicii: nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
discontinuitate flagrantă, ceilalți nu se împacă deloc la gândul că atributul "cetate a culturii", eșuat în banal și clișeizare, n-ar mai fi propriu Iașului marilor uniri (și, de ce nu, marilor iubiri). "O, nefericit loc, bătut de Dumnezeu și soartă!" exclamă, într-un text amar, Nichita Danilov. Spre a continua: "e aici și o anarhie slavă, transplantată de peste Nistru și Prut, împotmolită pentru totdeauna în Bahlui..." La festivitatea lansării, autorul a mărturisit că-i vorba de trăiri încercate la cumpăna dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
stârnească pretutindeni repulsie și dispreț. Până și criticul Mihai Cimpoi, președintele Uniunii Scriitorilor, bine cunoscut ca un om deosebit de echilibrat, care nu practică violența de limbaj, rămânând decent și urban în orice împrejurare, nu s-a putut abține și a exclamat: "Așa numitul Dicționar moldovenesc-român al lui Vasile Stati, renumit criminal al culturii noastre, plastograf și plagiator de cea mai josnică speță, este o monstruozitatea care nu ar merita nici o atenție dacă n-ar ține de moldovenismul primitiv și nu ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
membrul CPEX i-a încredințat Jurnalul. Spre simplă păstrare, sau spre publicare? Tipărirea acestui text sunt sigur c-ar echivala cu un cutremur în lumea literelor române!... Când treci și de ultima filă a cărții lui Mareș îți vine să exclami: ce ne-grabă temeinică impune tradiția ardeleană, cât de serioși pe meserie pot fi autorii acelui spațiu, cât de solid știu a construi o carte prin contrast cu spumegarea superficială a Dâmboviței, mereu în fierbere și etern ne-limpede în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la gară, de scriitorimea ieșeană în păr. Deși insistența cu care ardeleanul a găsit de cuviință să-și susțină tezele politice a deranjat evident, la plecare l-a condus aceeași formație, intactă: "Una-i una, alta-i alta!", ar fi exclamat Topârceanu. Iar când se susțineau cicluri de conferințe, temele tratate denunțau încă din titluri exclusivismul: în 1935, Ralea a conferențiat despre "Germania și ideologia național-socialistă", după care a urmat Petre Andrei, cu subiectul "Lenin și Rusia sovietică". Imposibilă o astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Apoi episodul de bucurie, în care bunica s-a îmbrățișat cu mama, atunci când s-a spus la televizor: "Am învins!" și clipele mai de pe urmă când l-am vizitat pe tata la garnizoană și văzându-l echipat cu muniție, am exclamat: "Tată, să lupți bine!" În acel moment, chiar dacă am devenit mai târziu conștientă de asta, s-a cristalizat dorința de a înfrunta opresiunea de orice fel și de a prețui înainte de toate, libertatea de expresie. Ulterior, un alt moment important
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
să ne sprijine ș.a.m.d. Noi ne-am uitat unii la alții, nu știam ce să credem. Chiar dacă nu eram atât de informați, știam de acasă că nu e bine cu rușii. Un camarad ieșean, Eduard Ciubotaru, chiar a exclamat nervos: "Băi, rușii ăștia dacă vin uită să plece!". Panait se uita să vadă reacția noastră. Apoi, s-a ridicat de pe scaun și-a spus: "Așa este. Bravo, băi! Așa să gândiți!" S-a ridicat și a plecat. M. M.
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
și amândoi de la copii. Familia, deci, are un aspect pronunțat social, este o instituție de drept divin. Sfințenia și puterea ei stau în unitate. „Sculându-se Adam din somnul lui și văzând alături de dânsul consoarta ce i se hărăzise, a exclamat plin de bucurie și a zis: «Iată os di oasele mele și carne din carnea mea...» De aceea va lăsa omul pe tatăl și pe mama sa, se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup” (Facere
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
În căutarea intrusului. Comèdiile lui I. D. Ionescu se mută din grădina de vară În casa lui Jupân Dumitrache: „A scăpat sărmanul... Ce comèdie! Doamne sfinte! Dacă-l prindea Chiriac, Îl omora. Vezi dumneata cine mi-a fost soră-mea Zița!” - exclamă Veta. Protagonist al unei comèdii devine și Dumitrache Titircă; cu năduf Îi vorbește lui Ipingescu despre scena pândei reciproce, desfășurate tensionat și repetitiv: „JUPÂN DUMITRACHE: Ei! haide!... dar unde mă gândeam eu că o să mi se Întâmple un așa ceva
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
sărea ochilarii din ochi și giubenul din cap de auzea câinii din Giurgiu”; „... și să-l umflu” etc. Teatrul e pe punctul de a se transforma În circ, Însă coate-goale „a avut noroc! Mare noroc a avut bagabontul; a scăpat!”, exclamă cu năduf jupânul. Se Înțelege că «noapte furtunoasă» e cea În care tânărul Rică, În căutarea amoarei lui, nimerește din greșeală În casa negustorului, dar furtunoase sunt și serile petrecute la Iunion. Cu adevărat furtunoase sunt Însă peripețiile lui Rică
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]