5,186 matches
-
coasta lui Hristos (In. 8, 38; 19, 34)”<footnote Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a cincea, I, 19-22, în PSB, vol. 13, p. 184. footnote>. Fericita Blandina a fost spânzurată de un stâlp, fiind sortită să fie sfâșiată de fiarele sălbatice. Văzând-o „atârnată pe un fel de cruce și auzind-o rugându-se într-una, luptătorii creștini își sporeau curajul căci în lupta ei vedeau, și cu ochi trupești, pe Cel ce se răstignise pentru ei, ca să convingă pe
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
durer ile (nașterii). Și pe când suferea, plângându-se de greutatea firească a unei nașteri în luna a opta, unul dintre paznicii celor închiși i-a zis: Dacă acum tu suferi atât de mult, ce vei face atunci când vei fi aruncată fiarelor, pe care le-ai d isprețuit, fiindcă n-ai voit să jertfești zeilor?». Și ea a răspuns: «— Acum eu sufăr ceea ce sufăr. Acolo, însă, un altul (Hristos) va fi în mine, Care va pătimi pentru mine, fiindcă și eu voi
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
București, 1981, p. 109. footnote>. Această expresie - sângele martirilor este sămânța creștinilor - a lui Tertulian o găsim și în alte opere din primele secole; de pildă, în Epistola către Diognet ni se precizează: „Nu vezi că sunt dați creștinii la fiare, ca să se lepede de Domnul și nu sunt învinși? Nu vezi că, cu cât sunt pedepsiți mai mulți, cu atât numărul lor se înmulțește? Acestea nu par a fi fapte de om, ci puterea lui Dumnezeu”<footnote Epistola către Diognet
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 356. footnote>. Același autor menționează că cei mai mulți dintre împărații păgâni au aruncat pe creștini la diverse suplicii, și anume, în adâncuri, în foc, în prăpăstii, în mare, i-au dat furiei fiarelor sălbatice, i-au supus la fel de fel de chinuri și munci, căci „căutau cu orice chip să nimic ți. Cu cât creștinii erau tească credința din sufletul lor, dar n-au reușit; dimpotrivă, au plecat rușina ăiați în număr mai mare
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
-ți poți stăpâni creionul/ și-l lași să se împlânte/ - fie și numai un pic -/ în inima celui desenat.// Desenează altceva./ Desenează ceva ce n-are inimă./ Să zicem: o femeie scriind.// Căci spune chinezoaica: În meditație sunt ca o fiară».” Romanul Cubul de zahăr (1991) îmbină formula sadoveniană tradițională cu intertextualitatea postmodernă prin prezența auctorială a naratorului. Narațiunea este axată pe contrastul dintre proiecția utopică a visurilor și aspirațiilor adolescentine ale protagonistului, Sava (cubul de zahăr este simbolul armoniei, purității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
totul./ Apoi orele./ Un cerc ca un laț/ în care mi-am vârât de mult capul/ Și el se strânge tot mai tare...” (S.O.S). Începând cu Piața aurarilor (1980), trecând prin Corali (1987) și până la Înger călare pe fiară (1996), U. conștientizează modelul de creație, autoreflectându-l permanent. Livrescul se confundă cu realul, ambele îmbibate și deformate de fantasmele viziunilor sau ale memoriei, de selectarea și amestecarea haotică, fără vreo intenție de structură, a frânturilor de cotidian în chip deliberat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
modalitățile poetice sunt transplantate în alt gen. SCRIERI: Viața deasupra orașului, București, 1977; Ordinea clipelor, București, 1978; Piața aurarilor, București, 1980; Zonă de protecție, București, 1983; La jumătatea drumului, București, 1986; Corali, București, 1987; Visul, București, 1995; Înger călare pe fiară, București, 1996; The Sky Behind the Forest, tr. în colaborare cu Adam J. Sorkin și Tess Gallagher, pref. Brenda Hillman, Londra, 1997; Angel Riding a Best, tr. Bruce Weigl, Chicago, 1998; Sus să avem inimile, București, 2001; Cartea farurilor- Book
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
teatru adevărat presupunea pentru noi clinchetul ușor al enormului ciorchine de sticlă, destul de copt ca să se desprindă din tavan la răsunetul unei fiorituri sau al unu alexandrin... Cât despre adevăratul circ parizian, știam că acolo îmblânzitorul era întotdeauna sfâșiat de fiare - ca acel „negru cu numele Delmonico”, atacat de cele șapte leoaice ale sale. Charlotte lua aceste informații când din cufărul siberian, când din amintirile ei din copilărie. Multe dintre istorisirile ei evocau o perioadă mai veche, fiind povestite de unchiul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe scurt, nu e deloc amuzant ce s-a întâmplat cu ea acolo. Basmacii ăia, bandiții ăia, cărora nu le trebuia puterea sovietică, au prins-o pe un drum, ea era încă foarte tânără, au violat-o, dar ca niște fiare sălbatice! Toți, unul după altul. Erau șase sau poate șapte. Și tu spui: „sunt ca noi...” I-au tras un glonte în cap după aceea. Noroc că ucigașul a ochit prost. Iar pe țăranul care o ducea cu căruța lui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Filius hominis” (Vg); „le Fils de l’homme” (BJ); „the Son of mân” (RSV). În evanghelii, Isus se autodesemnează foarte des cu acest titlu. Pentru ascultătorii săi, expresia trimitea la personajul misterios din Daniel 7, pus acolo în opoziție cu „fiarele” ce ies din mare și reprezintă imperiile care aveau să se prăbușească spre a face loc Împărăției lui Dumnezeu. În acea vedenie apocaliptica, cel „venit cu norii cerului”, cu înfățișare de om - „că un fiu de om” - se apropie de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nu ai -/ mânca-ți-ar corbii săul/ cum mi-ai stricat norocul;/ corbii bee-ți sângele/ cum mi-ai stricat fetia/ ș...ț Tu atâta să te duci,/ pân’ vei găsi plug de cuci:/ nouă ani, nouă temniți,/ nouăzeci de fiare reci,/ tu atâta să le porți -/ fiarele să-ți ruginească,/ picioarele-ți putrezească,/ să-ți rămână ciontul gol,/ să vezi cât mi-i de ușor/ mie fără drăgușor;/ să-ți rămână ciont uscat,/ să vezi cât mi-i de bănat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cum mi-ai stricat norocul;/ corbii bee-ți sângele/ cum mi-ai stricat fetia/ ș...ț Tu atâta să te duci,/ pân’ vei găsi plug de cuci:/ nouă ani, nouă temniți,/ nouăzeci de fiare reci,/ tu atâta să le porți -/ fiarele să-ți ruginească,/ picioarele-ți putrezească,/ să-ți rămână ciontul gol,/ să vezi cât mi-i de ușor/ mie fără drăgușor;/ să-ți rămână ciont uscat,/ să vezi cât mi-i de bănat/ mie fără de bărbat./ Și de-acolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și parcurgea ulițele, sunând din el la toate răscrucile - sunetele ascuțite se auzeau până foarte departe. Ceata se aduna la o răscruce. Toți veneau Înarmați cu lucruri care putea face cât mai mult zgomot: secere, cratițe de alamă, trompete, lanțuri, fiare vechi, clești de sobă, tobe, cornuri de vacă. În zilele frumoase se puteau face câteva tururi și se strângeau câteva sute de oameni. Acest charivari plasat În satele din centrul Franței are rolul de a sancționa tinerii căsătoriți care refuzau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de difuzare a bunurilor simbolice, la funcțiile și semnificațiile fiecărui termen al comparației În contextul său social specific - toate aceste operații fiind dublate de un sever examen autocritic. Cercetători precum O. Buhociu (Folclorul de iarnă, 1979), I.A. Candrea (Iarba fiarelor, 1928; Privire generală asupra folclorului român În legătură cu cel al altor popoare, 1934), P. Caraman (Colindatul la români, slavi și alte popoare, 1983; Studii de folclor, 1987, 1988), M. Coman (Sora soarelui, 1983; Mitologia populară românească, 1986 și 1988), M. Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
suflete sacralizate (Blajinii), monștrii (Balaur, Zmeu, Dulf, Ghionoaie, Sfarmă-Piatră, Ciuta Nevăzută), animale sapiențial-oraculare (oaia năzdrăvană, pasărea măiastră, ariciul, albina), elementele (apa vie, apa moartă, focul nou), obiecte, plante și unelte magice (carul de foc, bușteanul ielelor, ceasornicul casei, mătrăguna, iarba fiarelor), coregrafia magică (călușarii, jocul fetelor de la Căpâlna), geografia mitică (Tărâmul Celălalat, Apa Sâmbetii, Valea Plângerii, Mănăstirea Calu-Gastru) și sărbători, ritualuri, ceremonii culturale (Hodăițele, Armindeni, Caloianul, colindele, Ziorile, Brezaia). Este evident, pentru orice persoană familiarizată cu folclorul românesc, că autorul acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și Sântilie) sau figuri eterogene În aceeași clasă (de exemplu, Tinerețe fără bătrânețe și Uriașii), dublează aceeași figură (Făt-Frumos, Agheran Viteazul), nu cunoaște frecvent nici ce reprezentare se ascunde sub o denumire folclorică (ceasornicul casei nu este un obiect!, iarba fiarelor nu este o plantă concretă din lumea reală!) și creează o listă redundantă de clase pentru același tip de fenomene (semizei, eroi arhetipali, personaje magice, personificări calendaristico-meteorologice). Ca idee generală, V. Kernbach consideră că „creștinarea În epoca formării poporului a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Campo, Juan Eduardo, 1998, „American Pilgrimage Landscapes”, În Annals of the American Accademy of Political and Social Science, vol. 558 Camus, Dominique, 2003, Puteri și practici vrăjitorești: anchetă asupra practicilor actuale de vrăjitorie, Polirom, Iași Candrea, Ion Aurel, 1928, Iarba fiarelor, Cultura Națională, București Candrea, Ion Aurel, 1999, Folclorul medical român comparat, Polirom, Iași Cannadine, David, 1983, „The Context, Performance and Meaning of Ritual: The British Monarchy and the ‘Invention of Tradition’ (1820-1977)”, În Eric Hobsbawm, Terence Ranger (coord.), The Invention
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În apă, izbutește totuși să hrănească diferiți copaci. Aceștia nu sunt Însă groși și nici prea mari. Sub copaci crește o iarbă cu fir destul de lung, dar foarte subțire. N-am văzut nici un fel de animal și nici o urmă de fiară, decât o dată și aceea părea a fi de mărimea unui dulău... Nici marea nu e prea bogată În pește...” 102. Prezentarea băștinașilor este tot atât de sumbră: „Nu au case și haine, oi, pui și fructe... lăsând deoparte forma lor umană, diferă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
aceea părea a fi de mărimea unui dulău... Nici marea nu e prea bogată În pește...” 102. Prezentarea băștinașilor este tot atât de sumbră: „Nu au case și haine, oi, pui și fructe... lăsând deoparte forma lor umană, diferă foarte puțin de fiare... Pleoapele le sunt tot timpul pe jumătate Închise, pentru a nu lăsa muștele să le intre În ochi... Au fețele alungite, de un aspect foarte neplăcut; nu au nici o trăsătură grațioasă pe fețe”103. 101 După alte câteva călătorii de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Queenstown, ș.a. Există preocupări pentru dezvoltarea industriei extractive, metalurgice, a prelucrării lemnului, și nu În ultimul rând industria turismului. Agricultura rămâne, În continuare, un important sector economic. Vitele pasc În timpul anului iarba abundentă a pășunilor, fără să le amenințe vreo fiară. Fermierul cu familia sa, ajutat de câțiva câini, poate supraveghea ușor o turmă de câteva mii de capete și numai În timpul tunsului oilor recurge la ajutorul unor muncitori angajați. Aici animalele (oi, vite, căprioare) pot fi ținute afară pe toată
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
în 2092 de limbi până astăzi; 18,4 milioane de exemplare au fost vândute în toată lumea până în 1994. 18 Dumnezeu i-a zis lui Noe (Facerea 6, 19): "Să intre în corabie din toate animalele, din toate târâtoarele, din toate fiarele și din tot trupul, câte două, parte bărbătească și parte femeiască...". 19 Vița de vie și vinul sunt menționate de 441 ori în Biblie. Vechiul și Noul Testament le evocă mereu în alegorii, în simboluri și în relatări. 20 Apropo de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
avea:/ superba lui trufie/ și elefanții/ și labele lor sfărâmând vertebrele/ acestor Alpi albiți de spaimă./ Călca, de- abia să se auda, peste stânci/ și s'auzea în luna, și/ nimeni nu mai văzuse trâmbițele/ de piatră ondulândă ale acestor fiare./ Si n'au învins. T. Livius relatează momentul în care Roma este asediată de volsci, conduși de romanul trădător Coriolanus. Acesta este înduplecat să renunțe la luptă în urma discursului rostit de mama sa Veturia, însoțită de soția și copiii lui
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
stau oamenii aceștia încremeniți, de ce n-au glas, de ce nu ridică mâinile, de ce nu se deșteaptă din somn.Fram nu înțelegea aceasta.Le cunoscuse mirosul de departe. Mirosul lui, care îl înșela altă dată, care nu mai prindea lămurit apropierea fiarelor sălbatice, îi vestise din depărtare că se află oameni pe aici, oameni din lumea cea de dincolo de ghețuri. Alergase într-un suflet. Îi primea la el acasă, cu semnele lui de prietenie, cu tumbe vesele, cu salturi și salutul care
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
bestiariile din Othello și Regele Lear. În ambele tragedii animalele sînt înfățișate în sfera semantica a suferinței și a cruzimii; a suferințelor care trebuiesc indurate, a chinurilor care se impun oamenilor. În Regele Lear este vorba de magnifice și sălbatice fiare de pradă: tigrul, vulturul, mistrețul... Imaginea muștelor va reveni în Regele Lear într-o frază care conține una din cele din urmă experiențe omenești: Că muștele, pentr-un copil zburdalnic, Așa, pe lîngă zei, sînt muritorii: Ne nimicesc din joacă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
în them Of this remove. KENT: Hail to thee, noble master. LEAR: Ha! Mak'st thou this shame thy pastime? KENT: No, my lord. Cel mai de jos și umil chip, la care Mizeria,-n disprețul omului, vreodat L-a-apropiat de fiara. Oi da cu glod pe față, Țol încingînd, legîndu-mi păru-n noduri, Și-n goliciune-expus, voi înfrunta Furtună și miniile cerești. Ținutul îmi dă pildă și dovezi De cerșetori nebuni, care mugind, Isi vîră-n goale brațe degerate Ace și așchii
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]