6,757 matches
-
idee fundamentală, enunțata de F. W. J. Schelling, Sistemul idealismului transcendental (1800), în care acesta vorbește de capacitatea imaginației poetice "de a suprima o opoziție infinită [între subiectiv și obiectiv] într-un produs finit, [i.e., obiectul de artă]91. Pentru filozoful german, "producerea estetică pleacă de la sentimentul unei contradicții aparent irezolvabile" și sfârșește "în sentimentul unei armonii infinite"92. Artă este "supremă" pentru că deschide omului "tărâmul cel mai sfânt, unde arde, într-o singură flacăra, în veșnică și originară reunire, ceea ce
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
aceste rânduri, un bine-cunoscut motiv poesc, deoarece, angajându-se într-un dialog imaginar cu poetul american, el rămâne, totuși, un om al vremii sale și vorbește, astfel, indirect, contemporanilor săi. Sugestia și notă elegiaca caracteristică nu puteau veni decât de la filozoful modernismului european, Henri Bergson, care în "L'Evolution créatrice", face următorul comentariu: Intuiția mai există, dar vag și discontinuu. Este o lampă aproape stinsa, ce reînvie la intervale de timp, doar pentru câteva momente [s.n.]. Dar ea reînvie acolo unde
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
unei materii definite și prin îmbunătățirea mijloacelor de expresie, organizează aceste date spontane, oferite de intuiție, pentru a realiza o finalitate ordonată, i.e., operă de artă. Ideea apropierii poeziei de "știință" (neapărat vizionara, la Ion Barbu), este văzută astfel de filozoful francez: Nimic nu ne împiedică deci să atribuim sistemelor pe care știința le izolează o durată și, prin această, o formă de exigenta analoaga sistemului nostru, dacă le integrăm în Tot. Dar trebuie să le reintegram [s.n.].110 Că direcția
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
doar în alianța 8 cu Poezia, prin intermediul intuiției estetice. Poziția lui Barbu, credem noi, este vădit influențată și de lecturile sale bergsoniene, de "L'Évolution créatrice" (1907 și, mai ales, "Introduction à la Pensée et le Mouvant" (1903), în care filozoful francez avansează ideea că inteligență (știință) poate atinge realitatea absolută a materiei 9, iar metafizica, pe cea a spiritului (la care artistul adevărat are acces, printr-un fel de dispensa divină). Știință și metafizica se reunesc, astfel, în experiența 10
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ar topi pe toate, într-una singură. Ar percepe toate lucrurile în puritatea lor originală [s.n.], la fel și formele, culorile și sunetele lumii materiale, precum și cele mai subtile mișcări ale vietii interioare 43. Și, într-adevăr, nu numai că filozoful francez atribuie artei capacitatea de depăși abisul ce separă cunoașterea noastră și durata, i.e. absolutul, dar chiar vede în arta un exemplu al depășirii, ca și cum practică artistului a rezolvat deja, fără ca acesta să știe însă cum, aceasta dificultate: Astfel, fie
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
results' relevance. Discussion of the results and directions for future research are presented. Keywords: organizational justice, inequity, under-reward. Justiția distributivă - repere teoretice Justiția organizațională este în prezent un câmp de cerctare cristalizat, subscris comportamentului organizațional, avându-și rădăcinile în textele filozofilor preocupați de justiția socială. G. C. Homans considera că justiția este un "amestec curios de egalitate în cadrul inegalității"1, în timp ce J. Rawls argumenta că justiția este "prima virtute a instituțiilor sociale"2. Rolul justiției în organizații este în mod sugestiv
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
atentă a operei literare ne va arăta că este mai corect s-o considerăm nu un simplu sistem de norme, ci mai degrabă un sistem alcătuit din mai multe straturi, fiecare având, la rândul lui, grupul său de elemente subordonate. Filozoful polonez Roman Ingarden, într-o ingenioasă și foarte tehnică analiză a operei literare, *12 a folosit metodele "fenomenologiei" lui Husserl pentru a ajunge să distingă asemenea straturi. Nu este nevoie să-1 urmărim în toate detaliile pentru a ne convinge că
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sfârșitul povestirii ; dar cel care atestă numai ultimul capitol al unui roman din. secolul al XIX-lea este im om incapabil de interes pentru povestire, care este un proces - deși un proces care se îndreaptă spre un sfârșit. Există, desigur, filozofi și moraliști ca Emerson, care nu pot lua romanele în serios, în primul rând, credem, pentru că acțiunea - acțiunea externă, acțiunea în timp - le pare nereală. Ei mu pot privi istoria ca realitate, căci în ochii lor istoria nu este altceva
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ca în primul rând să facem o distincție intre "a prețui" si "a evalua". De-a lungul istoriei, omenirea a "prețuit" literatura, orală și tipărită, adică a privit-o cu interes, i-a atribuit o valoare pozitivă. Dar criticii și filozofii care au "evaluat" literatura sau anumite opere literare pot ajunge la un verdict negativ. In orice caz, trecem de la interes la actul judecării operei literare. Prin referire la o normă, prin aplicarea anumitor criterii, prin compararea unui obiect sau unui
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
existența unei "valori estetice" fundamentale, ireductibile neagă orice valoare a operelor literare: el poate doar să clasifice valorile operei literare, sau ale artei, în funcție de sistemele de valoare considerate de el "reale", "fundamentale". El poate privi artele, așa cum le privesc unii filozofi, ca forme de 'Cunoaștere primitive si inferioare, sau poate să le judece, așa cum fac unii reformatori, prin prisma presupusei lor capacități de a stimula la acțiune. El poate socoti că valoarea artelor (și mai ales a literaturii) constă tocmai în
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
noțiuni ca "valoare estetică" și "experiență estetică" în măsura în care ele exprimă sau implică o categorie unică. Există oare un domeniu distinct, autonom, al "experienței estetice" sau ai obiectelor și calităților estetice capabile, prin natura lor, să genereze o asemenea experiență? Mulți filozofi, de la Kant încoace, și multe persoane care s-au preocupat serios de arte sunt de acord că artele, inclusiv literatura, au un caracter și o valoare unice. Nu putem " reduce calitatea artistică la alte calități mai primitive", spune Theodore Greene
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
al calității artistice a unei opere nu poate fi intuit decât în momentul contactului cu opera și deși poate fi pus în evidență și subliniat, el nu poate fi definit și nici măcar descris. *5 În ceea ce privește caracterul experienței estetice unice, majoritatea filozofilor sunt de aceeași părere. In Critica puterii de judecată, Kant subliniază "intenția fără scop" (intenția care nu este dirijată spre acțiune) a artei, superioritatea estetică a frumuseții "pure" fotă de cea "aderentă" sau aplicată, atitudinea dezinteresată a celui care trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
vezi Coșeriu, 1992b, p. 6) disprețuind complet clasicitatea. Iar despre Spencer, la fel, nu avea o părere prea bună: În timpul pozitivismului s-a ajuns la aberația că celui mai mic gânditor, lui Herbert Spencer, i s-a dat numele de Filozoful, adică numele care i se dăduse celui mai mare dintre gânditori, lui Aristotel" (Coșeriu, 2001/2009, p. 132). Totuși, se cuvine să remarcam că o puternică reacție anti-pozitivistă se va manifesta abia în jurul anului 1900 (vezi Coșeriu, 2000b, pp. 35-54
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
fără îndoială, si o concepție filozofica. În acest sens, primele lecții de filozofie (germană) i le-a dat chiar tatăl său, Alexandru Hâjdeu, admirator al lui Hegel. Cicerone Poghirc amintește câteva nume de gânditori a caror înrâurire este evidentă: "Printre filozofii citați de el cu admirație menționam pe "marele Bacon, moașa științelor moderne", cum îi spune el în tinerețe, Giambattista Vico, care a manifestat asupra lui una din cele mai puternice influențe, Leibnitz, Montesquieu, Helvetius ș.a. Dar cel asupra căruia revine
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
le vedea prinse într-un fel de "solidaritate științifică universală". Este vorba, așadar, de ceea ce mai tarziu va primi denumirea de "interdisciplinaritate". Iată ce spunea lingvistul nostru într-un discurs de la 1880: "Istoricul și naturalistul, economistul și matematicianul, linguistul și filozoful, nicio specialitate nu se mai poate baricada în propria să sfera, fără a fi silită să ia mereu câte ceva de la toate celelalte și să le dea, la rândul său, lumina pentru lumină. [...] Alianță științelor a exercitat asupra lor cea mai
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
obiecte formale/matematice, obiecte naturale și obiecte culturale prin luarea în considerație a raportului dintre formă (morphe) și substanță/materie (hyle), dar este de subliniat faptul că rezultatul este întrucâtva asemănător. Pornind de la clasificarea Stagiritului, conjugata și cu contribuțiile unor filozofi că Giambattista Vico (apreciat și de Hașdeu) sau John Dewey, Eugeniu Coșeriu are meritul de a fi operat o clasificare a științelor mult mai adecvată, în funcție de tipurile de problematizări filozofico-științifice concentrate asupra obiectelor mai sus menționate (vezi Coșeriu, 2011, pp.
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
a lucrat la Etymologicum, se găsește la Mihăilă, 1983, pp. 45-58. 6 Într-adevăr, admirația lui Hașdeu față de Herbert Spencer era atât de mare, încât, uneori, si distincțiile banale, aflate la îndemâna oricui, deveneau "sublime", daca fuseseră făcute și de acest filozof englez. Iată un exemplu: "Lumea se împarte în cunoscibil și necunoscibil, "knowable" și "unknowable", după sublima clasificațiune a lui Herbert Spencer" (Hașdeu, 1875/1988, p. 77). 7 Într-adevăr, putem constată și în prezent existența opiniei potrivit căreia științele "reale
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
parte se va dezvolta În Liturghia Cuvântului sau a catehumenilor. - „frângerea pâinii și rugăciuni” - este ceea ce se va numi, mai târziu, Liturghia Euharistică sau a credincioșilor. Sfânta Liturghie În primele veacuri creștine La mijlocul sec. II, Sfântul Iustin Martirul și Filozoful descrie astfel Liturghia primelor trei secole: „În așa-zisa zi a soarelui (duminica ), se face adunarea tuturor celor ce trăiesc la orașe sau la sate și se citesc memoriile apostolilor (Evangheliile) sau scrierile profeților (Vechiul Testament), câtă vreme Îngăduie timpul. Apoi
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
Academic. În această calitate, a și publicat o Cronologie raționată a istoriei universale, aducând un suflu nou În abordarea domeniului. Semnificativ pentru Xenopol e orizontul vast În care și-a Înscris de la Început strădaniile cărturărești, istoricul fiind acompaniat mereu de filozof și mai ales de jurist, după exemplul maiorescian, Însă având sub ochi și Îndemnul lui Joseph Ortolan: „tout jurisconsulte doît être historien et tout historien doît être jurisconsulte“. Dacă istoria Îi Înlesnea o Înțelegere evolutivă, diacronică, a lumii, dreptul Îi
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
xenofobe. Sub acest unghi, Xenopol se recomandă, prin toată opera sa, ca un spirit deschis și cooperant, Înclinat să valorifice resursele de orice fel ale poporului român, cu care a știut să se identifice mereu. A făcut-o ca istoric, filozof, economist, literat etc., ipostaze consonante În ansamblul creației sale. Ca istoric, a publicat numeroase studii, articole, monografii, impunându-se Îndeosebi ca autor al primei sinteze complete a Istoriei românilor din Dacia Traiană (6 vol., 1888-1893), operă scoasă apoi Într-o
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
El Însuși, istoricul, literatul, gânditorul A.D. Xenopol, om al cetății sale, a știut să se dăruie cu asupra de măsură, sporind acea sferă sub multiple forme. A făcut-o mai ales ca istoric, dar și ca jurist, ca scriitor, ca filozof, ca pedagog, ultima ipostază constituind o dimensiune permanentă a activității sale. După opinia lui Xenopol, „În afară de dobândirea cunoștințelor, profesorii trebuie să caute a Întări pe cât se poate iubirea Întregului, nelăsându-i niciodată la o parte din Împărtășirile lor, ei făcând
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
se iartă păcatele și la un moment dat simțim că nu mai putem continua să trăim În starea dezordonată În care ne aflăm, În care păcatul ne ține Înlănțuiți și sentimentul de vinovăție ne apasă, conștiința ne mustră. Remarca unui filozof că opusul stării de păcat nu este virtutea, ci libertatea, este foarte adevărată, căci păcatul ne leagă, ne Înlănțuie, ne Înrobește, deși aparent În starea de păcat ne-am simțit liberi să facem orice. Adevărata libertate, cea care ne umple
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92296]
-
a deschide calea oricărui "băiețaș" către Universitate. Facultatea ar fi trebuit urmată, așadar, numai de tinerii înzestrați cu trăsături intelectuale de excepție, iar gimnaziul și liceul ar fi meritat, fiecare, propria autonomie 52. Într-un registru asemănător se exprima și filozoful C. Rădulescu-Motru. Fără a fi deținut portofoliul Instrucțiunii Publice, el sublinia că învățământul secundar pregătește tinerii pentru învățământul superior în cadrul unor școli ce ar trebui să fie răspândite doar în măsura în care se raportează la necesitățile învățământului universitar. Ducând ideea spre extrem
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
în universalitate a poporului român. N. Crainic respingea democrația pe care o asocia civilizației burgheze occidentale. De la un punct, acest curent disjunge în două direcții: una de dreapta, cu conotații politice, reprezentată de Crainic, și o aripă de stânga, asociată filozofului Lucian Blaga, cu propensiuni spre teoretizare și creație ce depășea sursele ortodoxiei, investigând psihologia populară desprinsă din folclor și mitologie sau religiile orientale și curentele filozofice occidentale 19. Ramurii de stânga i s-a datorat de fapt prestigiul literar de
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
cântecelor bucovinene, colaborând și cu Dimitrie Gusti în cercetările privind Câmpulung Moldovenesc. 22. Remus Cehovschi (1901-1976), profesor la școli din Botoșani, publică articole științifice în reviste de specialitate. 23. Traian Chelariu (1906-1966), poet, prozator, membru al mișcării literare bucovinene Iconar, filozof, critic literar, dramaturg. Licențiat și doctor al Universității din Cernăuți, cu burse de studii la Paris și Roma, colaborează la Junimea literară și este prim-redactor la Glasul Bucovinei. Din opera sa publicată în interbelic reținem volumele de versuri: Exod
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]