6,379 matches
-
2004, a fost probabil stimulată de succesul aceluiași "model". Cazul cel mai interesant e reprezentat de succesul mediatic și electoral al lui Traian Băsescu în calitate de candidat al dreptei: acesta nu se exprimă trivial decât extrem de rar în mass-media, dar provoacă fiori de plăcere auditoriului prin simpla sugestie a ce ar putea spune dacă nu s-ar cenzura. 63 De pildă, la 22 aprilie 1990, când intervenția "scutierilor" declanșează marea mișcare de protest din Piața Universității, sau în colaborarea forțelor din Armată
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
conduce în odaia, inevitabil, "proastă", mobilată cu "un enorm pat de lemn, pe care trebuie să te opintești ca să te poți sui". Dar, odată retras la adăpost, călătorul uită de necazuri și se arată dispus să încerce finalmente, de la distanță, fiorul admirației sale pentru peisaj (pentru că "din depărtare, priveliștea orașului se simplifică"), cauzat însă tot de trăirea retrospectivă, culeasă din cărți: "și așa cum șed la fereastră, mă apucă taina sfântă a lucrurilor ce nu mai sunt (s.n.). În fâșii luminoase se
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu mai pare așa artificială. Dincolo de vocabula moartă presimțim sâmburele unei emoții cu adevărat autentice, ca atunci când îi apare în față "o spălătoreasă viguroasă, tăiată din marmură albă ca o cibelă frigiană"40. Comparația ne îndreptățește să presupunem existența unui fior strict estetic, care condiționează aprecierea. Însă analogia acceptă aici (faptul merită semnalat ca excepție!) reversibilitatea, sugerând suprapunerea trăirii estetice peste nedezmințita atracție erotică. Iată în ce termeni e percepută uneori arta: "[...] o madonă de Roselli, cu pruncul în brațe, își
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
morală a emoților noastre estetice"92 conchide criticul impresionist, anticipând sensul de evoluție a literaturii europene. Ulterior, apologetul modernismului și al autonomiei esteticului, fascinat de modelul elitist al unei arte în care intelectul are datoria de a strivi din fașă fiorii sensibilității vulgare, va scoate melodrama în afara literaturii, pe motiv că ar exprima niște emoții prea primitive. Melodrama afirmă acum Lovinescu "nu ne sguduie printr-o emoție de artă; ea nu voește să ne trezească decât mila, ajungând la fibrele cele
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sfinte, cât de dragul unui preot frumușel, devenit faimos prin predicile sale patetice și extrem de însuflețite. Prin urmare, nici refugiul în credința religioasă nu-i sigur, cât timp predicatorul însuși ajunge să tremure la un moment dat din tot corpul "de fiorul iubirii". Nereușind nici în biserică să se reculeagă, bărbatul mai încearcă o dată să-și găsească liniștea, de data aceasta în sânul călduros al naturii-mamă, ca tot omul modern, alienat de civilizație. În zadar însă. Fantasma erotică se amplifică halucinant, și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lui Leon încearcă deci să regăsească Andrei, un moment, fericirea pierdută. Din păcate, deși apetisanta napoletancă ar fi împlinit fără ezitări înflăcăratele rugăminți ale fostului chiriaș (scăpase și de jugul conjugal, și de scrupulele morale), bărbatul nu mai simte niciun fior: femeii îi lipsește în prezent taina, misterul. Ca s-o poată iubi, Andrei "ar fi dorit să se îndoiască de dânsa". Or, spre exasperarea amorezului îndrăgostit de mister, simpluța Igeea nu știe deloc să se prefacă. De vină e, bineînțeles
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Aneta în miniatură, o urma îndeaproape. Soarele trecuse de deal și deodată se făcu aproape întuneric. Atunci cea mare strigă la cea mică din urmă, zorind-o: - Noaptea-n amurg! Noaptea-n amurg! În trupușorul fetiței din urmă trecu un fior de groază și țipă: - Noaptea-n amurg! vine, stai, noaptea-n amurg! Nu știu ce a mai fost dar acum, după atâția ani, când din acea faună și floră a bojdeucii care a murit spre iarnă și a renăscut primăvara de atâtea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
satul e aproape. Și am continuat să merg. Dar în fața mea am zărit ceva negru, pată neagră pe albeața zăpezii nu putea fi decât vreun câine rătăcit din sat. Dar ochii, ochii aceia roșii, ca de foc! Mi-a trecut fiori pe spate: “Lupul!” Mai în dreapta, altul. Și în spatele meu am auzit iarăși un urlet; m-am întors și am văzut și acolo doi lupi. Căci nu puteau fi decât lupi. M-am simțit pierdut. Totuși, am scos cuțitul, un cuțit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aibă un calendar bun și câte și mai câte. Își găseau tot felul de prilejuri de vorbit, dar de fapt amândoi ascultau la ce discutau cei din jurul lor. Într-o dimineață a văzut-o pe Lavinia vorbind cu Ianache. Un fior rece l-a străbătut din creștet până în tălpi: femeia asta îl auzise vorbind grecește în Sinai. S-a apropiat de ei, zâmbind. Ianache i-a prezentat-o folosind limba română. Ea s-a înclinat, apoi a ridicat capul și, privindu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
destul pentru haiduci să-i prindă și să le ia aurul trimis în dar sultanului, că altă dată să fie folosiți olăcari. Răvașul era scris în slavonește sau cel puțin așa crezuse. Și-a simțit șira spinării înghețată și un fior scuturându-i tot trupul. Nu știam că măria ta înțelege sârbește. — Sârbește? De la cine către cine este? arătase spre răvaș, sculându-se de unde era așezat. Simțise nevoia să pornească măsuratul odăii, dar se opri și se așeză. Mersul acesta nervos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nedumerire care nu-mi dă pace... De ce stăm noi cu ochii ațintiți pe Stambul și vrem să întoarcem acolo împărăția Bizanțului? Mai este oare Stambulul Bizanț după două sute cincizeci de ani de turcie? Marele spătar Mihai Cantacuzino simți cum un fior de frig îi încrâncenează pielea cu toată căldura verii și a caftanelor cu care era îmbrăcat. Sub palma caldă și catifelată a domnitorului, mâna-i rece și umedă fu străbătută de un tremur. Domnitorul i-o înlănțui într-o strângere
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
teancul de pe pupitru. Avea cerneala proaspătă. Scriitura egală, caligrafică, a fratelui său mai mare întotdeauna îi stârnea admirația. Cu caractere latine, ba chiar redactată în latinește, conținea lista inamicilor voievodului valahilor. Pe măsură ce citea, spătarul simțea cum i se strecoară un fior în lungul șirei spinării și se concentră din toate puterile ca să nu se lase zgâlțâit de tremur. Negru pe alb, înșiruiți în ordinea patimii care-i antrena în ură, dușmanii lui vodă ocupau toată foaia. În capul listei era țarul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unchiul său Dositei fiind patriarh al Ierusalimului. Atunci, discutând îndelung cu Mihai Cantacuzino la Ierusalim, puseseră la cale „rețeaua” care să-i țină uniți pe creștinii de sub stăpânirea padișahului. Rețeaua..., o, Doamne, și Hrisant Nottara cu greu își stăpâni un fior, să fie oare justificată în fața lui Dumnezeu? „Marea idee” era cea care-i făcea pe grecii din Istanbul să sară noaptea din somn părându-li-se că aud clopotele bisericilor bătând în oraș, deși de la Mehmed al II-lea El
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan. — Am pornit-o pe scurtătură pe la schitul Cândeștilor, o să ținem codrul până la Hârtiești, apoi ieșim la drumul mare la mânăstire la Slănic. Acolo ne odihnim, dormim un ceas ca să putem face Sfânta Liturghie... Prințul nu-l mai urmărea, un fior îl străbătu și știa că nu era de frig, pentru că deși noaptea se simțea răcoroasă, era bine îmbrăcat pe sub caftanul ponosit de poslușnic. — ...N-am ținut drumul Câmpulungului, deși tare mi-ar fi plăcut să trec pe la mânăstire pe la Robaia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Astfel, de-ai veni pe-aicea și-ai voi apoi să pleci Mi-ai pleca cu țara-n suflet ca să n-o mai uiți pe veci". Construită ca un cântec de slavă, dedicat frumuseților și bogățiilor țării, poezia trezește un fior de la Început și până la sfârșit, cu puternicul sentiment al iubirii față de glia natală. Orice lecție de acest gen trebuie sa „aprindă” trăiri afective. Jertfa si manea până la sacrificiu dusă de oameni, care ne-au lăsat drept mărturie rezultatul muncii lor
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
Prin redarea frustă a pasajelor de o violență demnă de orice reprezentație horror, filmul îi provoacă privitorului, fără nici un fel rezervă față de acesta, un acut sentiment de compasiune umană, datorată chinurilor fizice suportate de personajul principal, a cărui trăire stârnește fiori de gheață chiar și celui mai rece observator. Spre deosebire de icoană, privitorul ajunge să conștientizeze mai greu caracterul sacru al scenei în cazul în care acest lucru se și întâmplă în realitate. Motivația acestei situații constă în faptul că spectatorul este
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
se rătăci cu toate că drumul îl cunoștea perfect. Nimerise cu calul pe un drum stâncos închis ca într-o platoșă de ziduri stâncoase și abrupte. Era un tărâm cumplit de înfiorător. Se auzeau zgomote și urlete sinistre. Lugubrul împrejurimilor îi transmiteau fiori și numai putea stăpâni calul care era teribil de speriat. Dar iată, în față îi apăru de parcă ar fi fost căzută din cer o bătrână înaltă, dreaptă ca lumânarea, cu trăsături fine și frumoase, îmbrăcată în negru, purtând o desagă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
s-a îngrijit și fiul meu iubit Petru. Petru Rareș voievod. Se auzi cucurigul cocoșilor. Holograma nălucăi se topi în lumină. Undeva în noapte cânta nestingherită buha. Câinii lătrau, schelălăind a primejdie și teamă. Nălucirile nopții au trecut ca un fior. MOROIUL Din motive strict personale, familia Scărlătescu își schimbase domiciliul, în alt imobil, pe altă stradă, dar în același oraș. Casa era mare, frumoasă, trainică, cuprinzând în spațiul ei, șase camere și dependințe. Livada și grădina erau punctul de atracție
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
clasa și i-am sărutat mâna acestui om slăbuț, stins în floarea vârstei, cu o mică mustață neagră și cu o expresie ca de icoană pe chipul său supt de suferință, nu-mi apare niciodată în amintire fără un adânc fior: e pentru mine semnul că pe această lume, destinul orb nu e atotputernic, că hotărârile lui pot fi smulse, că fulgerul intuiției noastre îl poate abate din mersul lui implacabil. Și că, odată înfrînt, el cedează mereu netezindu-ți drumul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
comună, că adică eu voi dispărea în cele din urmă și ea va rămâne, am văzut-o și a început să-mi placă dar nu pentru că era frumoasă, ci pentru că va dăinui și așa cum rn-am născut eu, având multă vreme fiorul eternității, se vor naște și alții și o vor vedea ca și mine. Animalele, în afară de cai, nu-mi vorbeau nici ele căci mugetul sau behăitul lor nu-mi spunea decât că le e foame sau sete sau că trebuiau date
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ca și mine. Animalele, în afară de cai, nu-mi vorbeau nici ele căci mugetul sau behăitul lor nu-mi spunea decât că le e foame sau sete sau că trebuiau date la taur. Vântul, vijelia, trăsnetul, zăpezile nu-mi dădeau un fior cosmic, mi-erau familiare. Nu mă contopeam cu ploile, să cadă apa peste mine și eu să stau sub ea și să gândesc că sunt fiul naturii, cu nimic deosebit de animale și păsări, de peștii din baltă și rața sălbatică
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
că la prins cu țigarea în gură... Unul, Ilie Cîrcîdaț, era cerșetor, singurul din sat, afară de milogi, care veneau din lume în căruțele lor cu coviltir (unde aveau copii schilozi) și ale căror vaiete se auzeau de departe, te treceau fiorii: "Maică, fie-ți milă și îndurare..." Cîrcîdaț ăsta mânca toată ziua (fiindcă asta i se dădea, de mîncare) și uneori se scăpa pe el. Dar nu-i era nimănui rușine, ieșea cîte-o muiere, îl băga în curte, îl dezbrăca și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Dacă noi vedem cum respiră munții, ne întreba. Vedeam, ei și? într-adevăr norii învăluiau în mișcarea lor lanțul de munți care se desfășurau spectaculos și îi puteai contempla cât vroiai de acolo de pe dealul Furnica. N-aveam însă nici fiorul cosmic, nici geologic, mie îmi plăcea câmpia, pe care adesea o visam... Jar avea un admirator, pe J. Popper, care veni într-o duminică în vizită și începu să tune și să fulgere la masă împotriva lui Camilar, care lipsea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Nici nu începusem să trăiesc și el îmi comprima viața sărind peste patruzeci de ani ca și când curând aveau să se și scurgă și eu trebuia să mă gândesc de pe acum la ce-o să fac după. Nu m-a trecut un fior, dar nici n-am râs ca de obicei, fiindcă nu era de râs. Într-adevăr, gândeam, ce e o viață? Da, iată, patruzeci de ani în fața acelor mașini, nici o schimbare și hop, declinul... Intuisem atunci fulgerător de ce singurul lucru care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
frig și îmi întoarse spatele cu mișcări frenetice. "Ia-mă în brațe", strigă. Și o luai în brațe și într-adevăr un frig interior o zgâlțâi în clipa aceea... Ne-am trezit parcă înspăimîntați, înecați în propriile noastre șoapte, ca și când fiorul morții adus din somn ne-ar fi aruncat unul spre altul, ea mai speriată decât mine, eu atins de aripa neagră a necunoscutului, căutîndu-mi salvarea în ochii ei mari și frumoși, care sticleau în întuneric ca o fântână adâncă... Aici
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]