7,018 matches
-
Cunoștea acel luminiș ca pe trăsăturile unei ființe iubite: ochii mamei, gura Lolei, botul lui Tom-Tom. Încet, foarte încet se scurgeau după-amiezele. De atâtea și atâtea ori le lăsase să treacă, așezat pe creangă, cu plasa în mână, așteptând ivirea fluturilor. Descoperise acel luminiș la o lună după ce sosise, și din ziua aceea, cu rare excepții, i s-a oferit mereu ocazia unei noi capturi. Câteodată credea că toți fluturii din Amazonia își dădeau, mai curând sau mai târziu, întâlnire în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să treacă, așezat pe creangă, cu plasa în mână, așteptând ivirea fluturilor. Descoperise acel luminiș la o lună după ce sosise, și din ziua aceea, cu rare excepții, i s-a oferit mereu ocazia unei noi capturi. Câteodată credea că toți fluturii din Amazonia își dădeau, mai curând sau mai târziu, întâlnire în acel colț liniștit, plin de flori. Și iată că începură să se pogoare, unul după altul, de la cel mai banal până la cel mai de preț, o adevărată comoară pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aveau nevoie niciodată nici de lumină, nici de aer? O luptă zadarnică, în care pierduse atât de mult timp, atât de multe puteri și atât de mulți prieteni! Zâmbi în sinea lui: schimbase pușca cu o plasă și vietnamezii, cu fluturii... Înlocuise războiul cu pacea; orașul, cu selva; mulțimea, cu singurătatea... Fumul, cu aerul; vacarmul, cu tăcerea; spaima, cu liniștea... Fabricile, cu arborii; mașina, cu caiacul; uniforma, cu goliciunea... Ordinele, cu libertatea; moartea, cu viața; urâtul, cu frumosul... „Civilizația“, cu Natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
picioarele diforme, cel cu o sarbacană nemaipomenită, se ivise în mijlocul luminișului și îl privea drept în ochi. Sări de pe creangă și merse în întâmpinarea lui. Se opri dinaintea lui și yubani își întinse brațul, desfăcând palma, în care apăru un fluture galben, strivit și cu aripile frânte. — Îți place? Cu cel mai adânc respect, luă nefolositorul cadavru și dădu de mai multe ori din cap, afirmativ: — Îmi place. Apoi, scotoci în singurul buzunar al pantalonului, scoase o gută de vreo doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
urmă, făcu un gest de încuviințare: — Kano aduce. Indianul se ridică în picioare, se întoarse cu spatele și se îndepărtă iute, până se pierdu - precum o umbră - printre primii copaci. Rămase îndelung, nemișcat în același loc, având în mână cadavrul fluturelui, privind fără să vadă înspre locul unde dispăruse yubani. Revenind la realitate, își dădu seama că se făcuse târziu și că era timpul să pornească înapoi spre colibă, înainte ca „flagelul“ - atacul milioanelor de țânțari - să transforme drumul de întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nici azi. Cred că ploile or să mai întârzie. Pregăti o cafea pe vatra veșnic aprinsă. Încă nu sunt pregătit pentru ploaie, spuse el. — Am adus ce mi-ai cerut și încă ceva în plus. Mi s-au plătit bine fluturii negri cu triunghi roșu. Am investit totul în mâncare. Presupun că am făcut bine? — Firește, părinte... Ați găsit cărți? — Câteva. Sunt greu de găsit în engleză. Dacă ai citi în spaniolă, ar fi mai ușor. Avem multe la Misiune. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
au fugit în aceste mlaștini... Sunt într-adevăr canibali? Preotul ridică din umeri: — Cine poate ști? De fiecare dată când îi vizitez, am senzația că n-o să mai rămână din mine decât basca... — Kano pare prietenos. Mi-a adus un fluture și mi-a oferit-o pe sora lui - făcu o pauză. Ca soție, firește. Cât a cerut? — Trei macete. Nu e scumpă. De ce nu accepți? Își bău cafeaua încet, cu o infinită plăcere. — Vorbiți serios? — Bineînțeles. Înrudirea cu ei ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să-l insulte, să-i reamintească ceea ce tocmai îi spusese, dar zâmbetul lui poznaș îl dezarmă. Se mărgini să dea deoparte farfuria: — Bine. Dacă ne otrăvim, măcar o să fim împreună. Își făcură siesta. Apoi se plimbară încet, ajungând până la luminișul fluturilor, unde se așezară pe o creangă să privească florile: — Asta este viața mea, zise el, și n-aș vrea s-o schimb pentru nici o alta. Nu-am nevoie nici măcar de mai mulți fluturi, mai mulți pești, mai multe maimuțe sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Apoi se plimbară încet, ajungând până la luminișul fluturilor, unde se așezară pe o creangă să privească florile: — Asta este viața mea, zise el, și n-aș vrea s-o schimb pentru nici o alta. Nu-am nevoie nici măcar de mai mulți fluturi, mai mulți pești, mai multe maimuțe sau banane. Poate doar de mai multe cărți. Le termin înainte de vreme și trebuie să le recitesc întruna - făcu o pauză. În fond, poate că asta mi-a folosit ca să învăț să citesc. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
am îndrăgostit de selvă grație unei cărți, dar când am descoperit-o cu adevărat, mi-am dat seama că e foarte diferită de ceea ce îmi imaginasem. A trebuit să mă „reîndrăgostesc“, dar de data asta ținând seamă de realitate... Un fluture mare, cu o aripă de culoarea albastră a cerului și cealaltă cu tente violete, trecu prin fața lor, pluti prin aer de parcă ar fi vrut să fie admirat și se așeză pe o floare. Preotul i-l arătă printr-un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu vă îndoiți niciodată de utilitatea muncii dumneavoastră? Nu vă pierdeți speranța, atunci când zăboviți gândindu-vă că această lucrare, cu vremea, e condamnată eșecului? Părintele Carlos căută în buzunar, își scoase luleaua uzată și o aprinse, urmărind cu privirea zborul fluturelui Morpho aega ce se îndepărta săltând în aer spre adâncul pădurii. Părea că meditează la răspuns. Trase din lulea și scoase un rotocol de fum care murdări aerul dens și fierbinte. — Bineînțeles, admise el fără grabă. Am îndoieli asupra lucrării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Doi locuitori, două feluri de nebuni. — Oare om fi într-adevăr? Sau ei sunt cei nebuni, cei care sunt de cealaltă parte? Întârzie cu răspunsul. Privi copacii înalți care își aplecau ramurile apărând parcă luminișul și oferindu-le florilor și fluturilor umbra lor; urmări cu privirea zborul liniștit al unui stârc; simți pe obraz adierea, prea caldă; auzi strigătul curcilor în călduri; aspiră parfumul greu și istovitor al selvei; observă cerul ce începea să se coloreze în roșu spre asfințit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că sunteți nebun. E posibil ca în lagună și în râușoarele astea să se ascundă o bogăție în diamante. — V-am spus că aici nu sunt diamante. Puteți controla coliba. Trăiesc din pescuit, din anumite piei și din vânătoarea de fluturi. — Vânătoare de fluturi? se miră Cristo. Sunteți unul dintre țicniții ăia care colindă lumea urmărind fluturii cu o plasă? — Dacă știi să-i recunoști, aduc mai mulți bani decât diamantele. — Explicați-mi chestia asta! — Oh! Lasă-te de fluturi! protestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
E posibil ca în lagună și în râușoarele astea să se ascundă o bogăție în diamante. — V-am spus că aici nu sunt diamante. Puteți controla coliba. Trăiesc din pescuit, din anumite piei și din vânătoarea de fluturi. — Vânătoare de fluturi? se miră Cristo. Sunteți unul dintre țicniții ăia care colindă lumea urmărind fluturii cu o plasă? — Dacă știi să-i recunoști, aduc mai mulți bani decât diamantele. — Explicați-mi chestia asta! — Oh! Lasă-te de fluturi! protestă Lucas. Acum, importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bogăție în diamante. — V-am spus că aici nu sunt diamante. Puteți controla coliba. Trăiesc din pescuit, din anumite piei și din vânătoarea de fluturi. — Vânătoare de fluturi? se miră Cristo. Sunteți unul dintre țicniții ăia care colindă lumea urmărind fluturii cu o plasă? — Dacă știi să-i recunoști, aduc mai mulți bani decât diamantele. — Explicați-mi chestia asta! — Oh! Lasă-te de fluturi! protestă Lucas. Acum, importantă este indianca... ridică ușor glasul. Doar nu vreți să dați de belea din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de fluturi. — Vânătoare de fluturi? se miră Cristo. Sunteți unul dintre țicniții ăia care colindă lumea urmărind fluturii cu o plasă? — Dacă știi să-i recunoști, aduc mai mulți bani decât diamantele. — Explicați-mi chestia asta! — Oh! Lasă-te de fluturi! protestă Lucas. Acum, importantă este indianca... ridică ușor glasul. Doar nu vreți să dați de belea din pricina unei yubani, nu-i așa? N-o să stricăm prietenia pentru „asta“... Se întoarse să o arate cu degetul pe indiancă, dar malul lagunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a început să se usuce și miile de viețuitoare ale junglei au revenit la viață după o lungă tăcere. Se putea din nou atârna hamacul la umbră, în fața colibei; se pescuia din nou în pace în lagună; erau din nou fluturi în luminiș. Amazonia și-a ieșit din letargie, din somnul hibernal de fiecare an, plină de puteri nestăvilite, iar pădurea joasă crescu spre cer, pe când lianele se lăsau în jos căutând pământul, și țeseau astfel cu toatele o perdea deasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-și pregătească lunga călătorie la Santa Marta. De fapt, nu erau multe de pregătit. Un mănunchi de banane, nuci de cocos, guayabas și nuci de Brazilia, ceva iuca și manioc, hamacul și apărătoarea de țânțari, sarbacana, maceta, câteva piei și fluturi, și bani. Se duse la copacul învecinat, îndepărtă pământul de la rădăcină și dintr-o gaură scoase un borcan de sticlă închis ermetic. Înăuntru se afla toată averea lui - ceva mai mult de o mie de dolari - produs al vânzării mobilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
era singura lege pe care o cunoștea. Se rușină pentru pieile de caiman pe care le adusese. Timp de doi ani, pieile pe care i Ie dădea părintelui Carlos și pe care acesta le vindea la Santa Marta erau - împreună cu fluturii - principala lui sursă de venit. Nu i-a trecut niciodată prin minte că făcea un rău. Mlaștinile din regiune erau împânzite de caimani care nu se bucuraseră niciodată de simpatia nimănui. Acum, după conversația cu Inti Ávila și soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Intié alteori, încă o verigă din lanțul interminabil care începe cu o larvă, crește până la cel mai înalt arbore de capoc și revine din nou la larvă, trecând prin trei sute de mii de specii vegetale și cincizeci de mii de fluturi diferiți. Făptura omenească nu era altceva decât un număr în acea imensitate și, cu toate astea, avea pretenția să-și aroge dreptul de a o distruge, de a da gata plante și animale care dăinuiseră de milioane de ani. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
merită osteneala să am regrete. E moartă și nu rămâne decât să uit. Va fi ca și cum n-ar fi existat niciodată... A doua zi, când i-a trecut beția, își reluă viața de unul singur; pescuitul în lagună, vânătoarea de fluturi și antrenamentul cu sarbacana pe care i-o vânduse Kano. Într-o zi, pe înserat, ecoul unui tunet îndepărtat sosi în zbor peste coroanele copacilor, sub un cer albastru fără nici un nor. Acestui tunet îi urmă altul și un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zi, undeva, cineva trebuie să facă odată primul pas, spuse el. De ce nu noi, acum...? Îl treziră papagalii din totdeauna, sporovăind în copacul din totdeauna. Privi cerul și pădurea prin zăbrelele de trestie. Din când în când, putea distinge doi fluturi urmărindu-se. Îi era de-ajuns o căutătură ca să știe că nu prezentau interes. Nimeni n-ar da pe ei mai mult de douăzeci de pesos. Ieși din colibă. Un soare strălucitor începea să se înalțe printre coroanele copacilor, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Cadavrul stătea cu capul Întors pe-o parte, așa Încât putu vedea linia zimțată din păr, vizibilă acolo unde calota craniană fusese Înlăturată pentru ca Bonaventura să poată examina leziunile creierului. Partea din față a cadavrului purta incizia lungă sub formă de fluture, aceeași linie oribilă care străbătuse trupul tânăr și puternic al americanului. Ca o linie trasată cu compasul, cercul morții fusese desenat drept și fără ezitare, aducându-l pe Brunetti Înapoi de unde Începuse. Merse cu spatele de la cel care fusese Ruffolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
insectele și alte viețuitoare ale pădurii se jucau ca în basme. Una dintre prietene a început să spună: Primăvara copacii toți își pun cămăși colorate, iar florile sunt doamnele care au mi resme îmbietoare cărora nu le poți rezista. Vara fluturii se joacă între ei ca niște copii care se bucură pentru că a venit vara, albinele roiesc din floare în floare pentru a aduna polen, toamna când totul este colorat, iar pământul nu se vede din cauza covoarelor de frunze așternute și
O zi de vară. In: ANTOLOGIE:poezie by Loredana-Cosmina Condurache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_670]
-
ce este mai important fără să-și dea seama. Acum să continuăm... După cum am spus: zâna primăverii și ajutoarele ei, acolo, în adâncul pădurii, muncesc din greu... Dar de ce muncesc? O să ajung și acolo... Muncesc deoarece ele trebuie să picteze fluturii în culori vii, trebuie să le construiască traseul albinuțelor, să găsească familii buburuzelor, să trimită furni cuțele la adunat grăunțe pentru iarnă și multe alte lucruri. Bunicule, iarba de ce înverzește? Tot zânele presară praful lor magic peste câmpuri și dealuri
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]