12,418 matches
-
înțeleagă istoria unor eroi de demult sau a propriei sale familii. Chiar și acum, după ce revenise în țară, petrecea aproape zilnic câteva ore bune în subteranele orașului. Îi plăcea să simtă, să pipăie cărămizile pereților. Pătrundea cu încredere în bezna galeriilor. Era ca o întoarcere în uterul uriaș al pământului din care apăruse el, Iancu, urmașul Văcăreștilor. Se regăsea pe sine. Stătea față în față cu ochiul atent, blând sau mustrător al familiei sale. Își recunoștea dorințele, neliniștile, limitele, îndoielile, căderile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un exemplu minunat despre felul în care un om inteligent își poate folosi beteșugul surzeniei ca să dea o sclipire de galanterie unei risipe savante de vorbe, punând totodată un farmec cuceritor în practicarea unei meserii îndeobște dezagreabile. PAGINĂ NOUĂ 15 Galeria subterană, prin ecourile ei prelungi, amplifica râsetele și vorbăria invitaților. De Lăsata secului și în buna tradiție a Luminăției Sale, Nicolae își invitase prietenii și rudele la o serată fantastică. Bolțile vuiau și umbre mari se fugăreau de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
seculară. Tot numai stejar. Hai să-ți arăt sera cu ficuși, lămâi și portocali. Vara îmi place să-mi petrec nopțile acolo. Citesc, privesc cerul, ascult... Noaptea învie o altă dimensiune a vieții noastre. Nu crezi? Se aflau pe o galerie exterioară sprijinită pe coloane și arcuri. Sus, luminile din interiorul casei conturau în negru frumusețea stâlpilor sculptați de la marginea cerdacului. Deasupra, domneau doar albastrul clar al nopții și vaga pâlpâire sau ceea ce mai rămăsese din coada strălucitoarei comete. Regele Soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o trimisese la un văr din acel oraș. Abia aștepta să studieze artele, să învețe latina, greaca și italiana, să cunoască un alt mod de viață, o altă cultură... Apoi apăruse un tânăr marchiz din Corsica, Fabio. O însoțise prin galeriile colecționarilor, o plimbase prin toate atelierele pictorilor... Era un rafinat cunoscător de artă și un pasionat colecționar de tablouri. O purtase în gondole aurite prin delirantele apusuri ale lagunei. Vizitaseră împreună atelierele sticlarilor din Murano. Și, urmărind flăcările, prefacerile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ale caselor, distrugerea plantațiilor de duzi, uciderea vitelor. Pentru ea, însă, fusese ca o dezlegare de rău. Dezastrul acela i-a redat de fapt viața, speranța, încrederea. Și, în starea aceea de eliberare supremă, cu un calm supraomenesc, urcase până la galeria de tablouri și își salvase singurul prieten, un înger pictat în maniera școlii venețiene. Ocolise cadavrul soțului ei fără să-i arunce nici măcar o privire și, în zgomotul infernal al prăbușirii casei, coborâse scara purtând în brațe tabloul. Credea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dialog, Dietzenbach, 1989; - My Childhood at the Gate of Unrest, Readers International, London, 1990 (traducere În engleză: Angela Clark); - Din calidor, o copilărie basarabeană, Albatros, București, 1990 (II); - Din calidor, o copilărie basarabeană, Biblioteca Basarabia, Chișinău, 1993 (III) PRE - MERGERE Galeria casei părintești din Mana este buricul pământului. Totul Îmi pleacă de acolo și de atunci, toate mi se Întorc, după largi ocoluri, perfect rotunde, după definitive dusuri - atunci și acolo. I-am spus: galerie, ca să se Înțeleagă despre ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Basarabia, Chișinău, 1993 (III) PRE - MERGERE Galeria casei părintești din Mana este buricul pământului. Totul Îmi pleacă de acolo și de atunci, toate mi se Întorc, după largi ocoluri, perfect rotunde, după definitive dusuri - atunci și acolo. I-am spus: galerie, ca să se Înțeleagă despre ce este vorba, În realitate casa avea ce avea: pridvor, prispă, cerdac, verandă, Însă nu i se spunea: prispă, nici pridvor (slavisme țărănești); și nici: cerdac (cu, eventual, geamlâc) - turcism târgoveț. Casa noastră din Mana avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a sosit domnul guvernator. — Ben-Koufra? se miră Madani. Viu? — Da, domnule. în stare proastă, dar viu... Așteaptă în biroul său. Ministrul se ridică în picioare dintr-un salt și, fără să-i salute măcar pe cei prezenți, părăsi încăperea, străbătu galeria înaltă, urmat de Anuhar-el-Mojkri sub privirile speriate ale funcționarilor locali, și intră în spațiosul birou al guvernatorului, cufundat în penumbră, lăsându-l afară pe secretar care, practic, se izbise cu nasul de ușa masivă. Cu o barbă de zece zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
emisiune vai de capul ei, spuse Tom cu loialitate. A mai apărut ceva nou la orizont sau te-ai cufundat În disperare? — Nu, a apărut ceva săptămâna trecută. Am uitat să-ți zic când eram la club. Mai ții minte galeria aia de artă la care am lucrat eu odată? Ei bine, cineva de acolo i-a dat numele meu unei doamne care e consultant În probleme de artă pentru corporații. — Poftim? Întrebă Tom nedumerit. — Ei, știi tu, una care poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ei, ca să mai aflu câte ceva despre individ. — Nu te lăsa Înșelată de aparențe, mă sfătuise persoana. E foarte deștept. Și e un personaj tare ciudat: se ocupă de arta modernă, dar refuză să aibă așa ceva În casă. E asociat la Galeriile Wellington, dar când o să vezi unde locuiește, asta o să ți se pară de-a dreptul neverosimil. Dacă te acceptă, o să o duci excelent, dar să fii mereu cu ochii pe el. Galeriile Wellington erau unul din acele locuri lustruite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să aibă așa ceva În casă. E asociat la Galeriile Wellington, dar când o să vezi unde locuiește, asta o să ți se pară de-a dreptul neverosimil. Dacă te acceptă, o să o duci excelent, dar să fii mereu cu ochii pe el. Galeriile Wellington erau unul din acele locuri lustruite și imaculate, care, dacă ar fi avut și mobilă Înșurubată În podea, ar fi semănat perfect cu interiorul unui vas oceanic. Privind Împrejurul meu, am Înțeles exact ce a vrut să spună amica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
alta, de parcă tocmai executasem cine știe ce număr inteligent, și le spuse soților Ashley: — Ce v-am zis eu! O atmosferă atât de tradițională! Asta e un fel de băutură națională. Primul lucru pe care mi-l spune Duggie atunci când trec pe la galeria lui este: „Vrei o ceașcă de ceai?“ Îmi adresă un zâmbet strălucitor și spuse: Nu, mulțumesc, Sam. Eu nu vreau. Familia Ashley refuză și ea. Mi-am Îndreptat privirile spre Duggie, care stătea dedesubtul instalației, cu capul dat ușor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mă refer. — Vai, Doamne... am zis, intrând În panică. El părea să fi anticipat reacția mea. — Nu te Îngrijora, de asta sunt aici. Cred că ar trebui să discutăm despre termenii contractului, nu? Ce-ar fi să treci mâine pe la galerie, În jur de prânz, ca să rezolvăm hârțogăreala? Știi unde e galeria, nu-i așa? N-am reușit decât să dau din cap că da. Îmi trimise o bezea și ieși plutind. Atunci, ne vedem ce soir, iubito, adăugă el. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să fi anticipat reacția mea. — Nu te Îngrijora, de asta sunt aici. Cred că ar trebui să discutăm despre termenii contractului, nu? Ce-ar fi să treci mâine pe la galerie, În jur de prânz, ca să rezolvăm hârțogăreala? Știi unde e galeria, nu-i așa? N-am reușit decât să dau din cap că da. Îmi trimise o bezea și ieși plutind. Atunci, ne vedem ce soir, iubito, adăugă el. Am luat-o după ei, neîncrezătoare. Apoi, m-am Întors pe călcâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de un mandat clar; pune, așadar, problema Încrederii, amintindu-le deputaților că ultimatumul expiră la prânz, că timpul e măsurat și că dezbaterile nu se pot eterniza. Pe tot parcursul intervenției, n-a Încetat să-și Îndrepte privirile Îngrijorate spre galeria invitaților, unde tronează dl Pokitanoff, căruia nimeni n-a Îndrăznit să-i interzică intrarea. Când prim-ministrul se așază la loc, nu se aud nici huiduieli, nici aplauze. Nimic altceva decât o tăcere strivitoare, copleșitoare, insuportabilă. Apoi se ridică un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
găsesc pe Daisy nicăieri. La piscină e așa o învălmășeală, că n-aș putea să recunosc pe nimeni. Văd doar o adunătură compactă de trupuri contorsionate în apa de un albastru deschis, iar câțiva spectatori beți fac un fel de galerie de pe margine și varsă înăuntru șampanie. Îmi pare un fel de La dolce vita, care se desfășoară în decorul unui internat englezesc pentru copiii celor bogați. La un moment dat, o minge portocalie răsare din mijlocul grămezii de trupuri. Toți urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bolnav - clești, mandibule, antene, fragmente inelare, aripi, gheare -, un cimitir de cadavre mecanice care ar putea să reînceapă să funcționeze toate În același timp - magnetouri, transformatoare monofazate, turbine, grupuri convertoare, mașini cu abur, dinamuri, iar În fund, dincolo de Pendul, În galerie, idoli asirieni, caldeeni, cartaginezi, Baali uriași cu pântecele altădată Încins, fecioare din Nürnberg cu inimile lor țintuite-n cuie și pusă la vedere, cele ce fuseseră odată motoare de aeroplan - o nemaiântâlnită cunună de simulacre care zac În adorarea Pendulului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În vale, ca să mă Întreb dacă acela fusese cu adevărat sfârșitul sau dacă sfârșitul abia trebuie să vină. M-am hotărât să merg mai departe. Am ieșit din biserică, cotind la stânga pe lângă statuia lui Gramme și apucând-o printr-o galerie. Eram În secția dedicată căilor ferate și modelele mici, multicolore, de locomotive și vagoane Îmi apăreau ca niște jucării dătătoare de siguranță, piese dintr-o Bengodi pentru un Pinocchio, dintr-o Madurodam olandeză, dintr-o Italie În Miniatură, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
adâncimile mici, asta-i meserie. Femeia care a pus gheara pe tine trebuie să moară Înainte de sfârșit, și, pe cât posibil, de mâna ta. Bye-bye Emily, a fost frumos, dar erai un automat fără suflet. S-a Întâmplat, totuși, ca după galeria rezervată transporturilor să urmeze holul lui Lavoisier, care dă către marea scară ce duce la etajele superioare. Jocul acela de casete de pe laturi, acel soi de altar alchimic din centru, liturghia aceea de macumbă civilizată, de secol XVIII, nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca să asist la revelația nocturnă a rațiunii lor secrete. Acum umblam ca un om hăituit de oră și de Înspăimântătoarea Înaintare a cifrei. Pământul se-nvârtea inexorabil, se apropia ora, peste puțin aveau să mă dea afară. Până ce, trecând de galeria dispozitivelor electrice, am ajuns În mica sală a sticlăriei. Ce logică răsturnată dispusese oare ca alături de aparatele cele mai avansate și costisitoare ale iscusinței moderne să fie o zonă rezervată unor practici ce le-au fost cunoscute fenicienilor cu milenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fără să alergăm, exact În spatele Domului, unde circulația era normală și unde nu ajungeau ecourile bătăliei ce se desfășura la mai puțin de două sute de metri. Tot În liniște, am dat ocol Domului și am ajuns dinaintea fațadei, pe partea Galeriilor. Belbo cumpără o punguță cu boabe și Începu să hrănească porumbeii cu o Încântare serafică. Eram complet camuflați În mulțimea de sâmbătă, eu și Belbo puși la sacou și cravată, iar femeia Într-o adevărată uniformă de doamnă milaneză, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
chiar și azi există o stradă ce le poartă numele. Biserici, palate, o fortăreață care domină Întreaga câmpie, și bani, circulație de negustori, târguri, forfotă În care te poți da la fund. Dar mai ales, și Încă din timpuri preistorice, galerii. O rețea de galerii care se Întinde pe sub toată colina, adevărate catacombe, pe unele le puteți vizita și astăzi. Locuri unde, dacă cineva se Întrunește În secret, chiar dacă dușmanii pătrund acolo, conjurații se pot Împrăștia În câteva clipe, și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o stradă ce le poartă numele. Biserici, palate, o fortăreață care domină Întreaga câmpie, și bani, circulație de negustori, târguri, forfotă În care te poți da la fund. Dar mai ales, și Încă din timpuri preistorice, galerii. O rețea de galerii care se Întinde pe sub toată colina, adevărate catacombe, pe unele le puteți vizita și astăzi. Locuri unde, dacă cineva se Întrunește În secret, chiar dacă dușmanii pătrund acolo, conjurații se pot Împrăștia În câteva clipe, și nici Dumnezeu nu știe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cunosc bine traseul, au și ieșit cine știe prin care parte, au intrat pe partea opusă cu pași de pâslă, ca pisicile, și au ajuns În spatele invadatorilor, și le fac de petrecanie pe Întuneric. Doamne sfinte, domnilor, vă asigur că galeriile acelea par făcute pentru niște commandos iuți și invizibili, se furișează-n noapte, cu pumnalul În dinți, cu două grenade În mână, iar ceilalți, prinși În cursă, mor ca niște șoareci, zău așa!” Îi străluceau ochii. „Înțelegeți ce ascunzătoare fabuloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vorbește. După planul secret, e clar, trebuia să se lase arestat pentru ca lumea să creadă că la Provins s-a făcut ordine, dar trebuia În același timp să lanseze un semnal: Provins nu se clintește. Provins, locul noilor templieri subterani... Galerii care duc de la un edificiu la altul, te prefaci că intri Într-un depozit de grâu sau Într-un han și ieși de-acolo Într-o biserică. Galerii construite cu pilaștri și bolți din zidărie, fiece casă din orașul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]