12,993 matches
-
roșii emană un parfum dulce de iasomie. Epuizarea mă apasă, precum o pleoapă grea. De ce să mai adaug o greutate în plus la cea deja existentă? Tinerețea din sufletul meu se deșteaptă și mă tachinează, numindu-mă „baston făcut din gheață“. Mă dojenesc pentru a-mi fi creat propria vreme rea. Simte lumina soarelui! strigă înțelepciunea-mi tinerească. De ce să-ți trădezi curajul, Orhideea? De când a murit tatăl tău, nu ai găsit nici o potecă fără să calci pe buruieni! Aud o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
până înțelegem că ne aflăm nu în fața unui Mitică, cum afirmă G. Calinescu, care sâcâie autoritățile cu cereri vagi și nimerește la Regia Monopolurilor în loc să se ducă la Pensii, ci în fața tâmpeniei umane rotunde și inventive (cere întîi apă la gheață înainte de-a spune ce vrea și batista impiegatului să se șteargă la gură), și care n-are nici o explicație și parcă nici un remediu. Această tâmpenie umană nu e așadar privilegiul doar al moșierului Trahanache sau avocatului Farfuridi, cum ar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sicriul acoperit cu flori, cu capacul așezat alături. Cu nelipsita lui geantă la șold, atîrnată de o curea încrucișată peste pieptul lui lat, bădia Nică opunea reguli meschine într-un moment a cărui măreție ciocănea în piepturi cu degete de gheață. A doua zi, același Nică adună căruțele și oamenii pe șantier. Canalul se transformă într-un furnicar. Adjunctului i-a apărut atunci viziunea unei așezări bine orînduite, cu parcuri, blocuri și alei asfaltate. Răscrucea prăfuită devine o piață cu havuz
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vuit ziarele o săptămână pe seama acestor fapte. Jandarmii i-au cules pe cei câțiva morți și i-au trimis la morgă, au dus răniții sub escortă la spital și, Într-un bidon În care sfărâmaseră cu ciocanul un calup de gheață de la bufet, au adunat de prin țărână rămășițe: câteva degete, urechi, un vârf de nas, o bucată de piele cu păr de pe cap și chiar, tăvălit prin praf ca vai de lume, un ochi de care atârna ca o ață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urmă Îi numărai, cu durere În suflet, sutele albastre. Cei care vreau să-și aleagă marfa se Înfățișau la marele speculant cu un curcan gras În brațe, cu vreun clapon, cu o cegă sau păstrugă prăvălită Într-o ladă cu gheață, damigene cu vin nobil și curat, făcut din struguri furați de prin viile IAS-ului, pielicele de astrahan, borcane cu miere, purcei numai buni de băgat Întregi la cuptor, covoare și macate țesute de babele satului la războaie de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să acopăr urmele, ca să nu dau de gândit celui ce avea să mă Înlocuiască. Întâi am oprit sângerarea cu bulgări de zăpadă, am scos cartușul de pe țeavă și l-am vârât Înapoi În Încărcător; sângele amestecat cu scuipat se făcuse gheață pe cătare și pe gura țevii - am curățat totul cu o bucată de batistă și cu vergeaua. Tot ce era roșu am călcat bine În picioare și am presărat deasupra mai multe straturi de zăpadă curată. Când m-au Înlocuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cărbuni Înfocați flăcările ei... Tăcerea care a urmat recitării a fost mai grăitoare decât orice comentariu. Participanții au oftat profund și s-au arătat tulburați sufletește. Apoi s-a trecut la dezbaterea pentru care fusese convocată ședința. Primarul a spart gheața, adresând o Întrebare preotului: «Ce ne facem, părinte, cu ăi de cred că există cineva numit Cel ce Doarme și care, visând, Înrâurește lucrurile ce se Întâmplă aievea? Oamenii ba ar crede, ba n-ar crede, n-avem de unde ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cărți și ascultând, Înfiorați ori Înfierbântați, cântecele lăutarilor din neamul țigănesc al Căloilor. Florea Cucu zâmbi și oftă iarăși. Mirosul scorțișoarei și aburul cald al vinului Îi făceau nările să freamete deasupra mustății În care se Întăriseră ciucuri mici de gheață. Avea să ajungă curând În sat, să-și scuture promoroaca de pe haine În fața sobei Încinse, să bea scurt o țuiculiță și să pornească apoi În căutarea lui nașu-său, care cu siguranță Îl aștepta fie la primărie, fie În odăița din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pâine Înmuiat În rachiu. În timp ce oamenii se opinteau să salte trupul mort și ghemuit În sanie, purcelul grohăia nehotărât și Întrebător și tremura din toate Încheieturile. Încercară În zadar să-i Închidă lui Florea Cucu ochii albaștri, cu luciri de gheață, Încălziți, totuși, de o duioșie fără seamăn. Pe albia Dunării curgea În loc de apă un soi de păcură vâscoasă. Lenevoasa alcătuire căra Încet la vale puzderie de clădiri Înalte ce se clătinau lin, dar fioros, și lucruri mai mărunte. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din jurul Năs ăudului ( fragment ) Oh, mamă, tu ești de vină, Că n‐ am pace și hodină, Că n‐am loc nici în mormânt, Că n‐ am stare sub pământ, Nici sunt mort, nici cu viață Nici sunt foc și nici gheață, Nici în groapă nu pot fi, Nici afar‐ nu pot ieși; Căci m ‐ ai blăstămat măicuță, Pentru scumpa ta Lenuță, Pământul nu mă primească, Țărna să nu mă iubească Lutu‐afar‐ să mă izbească; Lutu‐afară m‐a izbit, Țărna
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
03.1983 PENTRU CORNELIA ‐ SOȚIA MEA, MAMĂ șI BUNICĂ: De ziua nunții tale‐ ți scriu ( La 24.02.1946 a fost nunta ) Afară‐ i iarnă grea și e pustiu în vie. Pe geamuri s‐ a depus perdea cu flori de gheață. Cornelia, să nu ai inima pustie Atâta timp cât eu mai sunt încă în viață. 148 Să vii încet voioasă, aproape, lângă mine, Cu dorul cel dintâi și zâmbetul pe față. Află că îmi dau viața întreagă pentru tine Cât va pulsa
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-ți liniștești inima și să te eliberezi de iluzii. De-asta nu pot chema pe nimeni dintre ceilalți soldați. Vreau ca tu să stai câtva timp aici, în locul meu. — Înțeleg. — Să nu ațipești. Te afli în mijlocul unui vânt rece ca gheața, dar, după ce te obișnuiești cu el, are să te fure somnul. — Voi avea grijă. Și încă ceva. Informează-i pe ceilalți generali imediat ce zărești ceva asemănător focului, cât de mic, în castel. Iar dacă vezi soldați părăsind castelul, prin orice punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stați puțin? întrebă el, zâmbind. Nu, ne retragem. Nu vrem să vă mai deranjăm. După ce cei trei vasali închiseră bine ușa în urma lor, pașii lor se pierdură în direcția coridorului podit, răsunând ca și cum ar fi umblat pe un strat de gheață subțire. Peste câteva momente, Mitsuharu plecă și el. Trecând pe coridor, intră în apartamentele samurailor. Ceru imediat hârtie de scris și un penel, apoi lăsă pensula să alunece pe hârtie, ca și cum ar fi știut deja ceea ce urma să scrie. — Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
însele. Întreaga armată tremura, pe când oamenii plescăiau prin apă cu sandalele de paie ude. Deși erau leoarcă, nici unul dintre trăgători nu-și lăsa fitilele să se umezească. Valurile limpezi li se ridicau până peste genunchi și erau mai reci decât gheața. Fără îndoială, fiecare ofițer și soldat, trecând râul, era adâncit în propriile lui gânduri. Fiecare cugeta la cuvintele grăite de Toshimitsu și comandanții de unități, înainte de a începe să traverseze râul. „Ei, pesemne că-l atacăm pe Seniorul Ieyasu. În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
închisese toate trecătorile din munți, între Tarui și Fuwa, și-i bara drumul spre casă. Katsuie tocmai se hotărâse să-l atace pe Hideyoshi, dar acum situația se răsturnase, iar drumul spre casă era la fel de periculos ca o pojghiță de gheață subțire. Pentru a ajunge în Echizen, Katsuie trebuia să treacă prin Nagahama, iar inamicul său se afla deja acolo. Oare Hideyoshi avea să-l lase să treacă fără a-l provoca? La plecarea din Kiyosu, generalii îl sfătuiseră pe Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ați venit, îi primi acesta, cu căldură. Cred că zăpada v-a cam dat de furcă. Ținând seama de situația în care se aflau, trebuie că Fujitaka și fiul său trăiseră ultimele șase luni cu senzația că pășeau pe o gheață subțire. Mitsuhide și Fujitaka fuseseră prieteni buni cu mult timp înainte ca oricare din ei să-l fi slujit pe Nobunaga. Soția lui Tadaoki era fiica lui Mitsuhide. Pe lângă asta, între vasalii celor două clanuri existau multe alte legături. Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nopții. Răsunau cântece în acompaniament de tobe, aveau loc dansuri cu evantaie de argint, se auzeau strigăte vesele și râsete, dar nimic din tot ceea ce făceau nu putea să înlăture atmosfera de tristețe. Din timp în timp, o tăcere de gheață și fumul negru emanat, în noapte, de pâlpâirea lămpilor, dezvăluiau, pe cele optzeci de fețe îmbătate, o culoare palidă care nu avea nici o legătură sake-ul. Lămpile arătau că era miezul nopții, dar banchetul continua. Fiicele lui Oichi se rezemară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe atunci, în Priponeștii mei natali are loc o mare ședință la sediul CAP-ului și nimeni dintre gospodari nu ia cuvântul. Dintr-un ungher îndepărtat și stingher al sălii, o mână de om se ridică și astfel se sparge gheața și are loc un discurs ce invită activiștii sosiți să plece din sat spunând: „Tovarăși, bine ați venit sănătoși în satul nostru și... și... să plecați sănătoșei!...” Bucuria începutului de ședință că s-a spart gheața a durat puțin, activistul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și astfel se sparge gheața și are loc un discurs ce invită activiștii sosiți să plece din sat spunând: „Tovarăși, bine ați venit sănătoși în satul nostru și... și... să plecați sănătoșei!...” Bucuria începutului de ședință că s-a spart gheața a durat puțin, activistul vede în autor, Tache Popovici, un dușman al poporului, dar omul este lăsat în pace și s-a înțeles clar că noua orânduire și activiștii PCR nu sunt bineveniți într-un sat de gospodari. Păcală merge
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și sluga la mata ca să ne șade și mușteriii! Până să ne așezăm, se arată și Alî cu două ulcele brumate pline cu bragă, din care încă sar mici stropi... Se guste sfinția ta și se vede că iaste de la gheața... Vorbele turcului sunt însoțite de un zâmbet ce denotă o mare bucurie și plăcere de a avea musafir pe bătrânul călugăr...Apoi, până să punem mâna pe ulcelele cu bragă, turcul dispare și, ca adus de vânt, se întoarce cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
morarului, versus Ochiul soacrei”? Păi sincer să fiu, naiba știe. De unde vreți să știu eu, de pe care planetă-mi vin ideile? Îmi vin și, gata, pac! la jurnal. Cei care mau criticat astfel, nu m-au lăsat chiar așa... pe gheață, ci mi au făcut și unele recomandări, despre ce ar trebui să scriu. Mi-au recomandat, că pot să scriu și despre silicucoane numai să nu mă pună naiba, să amintesc despre cea care poartă pantofi de ministră și nici
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Orice tăcere doare atunci când nu e ascultată... Și povestea devenea tot mai dezlânată, pleoapele se îndesau cu țurțuri ascuțiți. Alunecau zgomotos în cămășile sfâșiate. Cuvintele mocneau undeva, după o perdea groasă și se spărgeau ca o izbitură de topor în gheața transparentă a lacului... Poate nici nu erau cuvinte obișnuite, ci erau doar acele silabe conservate în ecoul timpului, sunetele celor plecați care, acum, se întorceau să-și caute stăpânii... O mână caldă străbate prin aripa timpului. Mă ajută să mă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o să cobori, din când în când o piatră ascuțită îți va tăia respirația. Să nu renunți. Trupul meu te veghează doar pentru a te obliga să-mi privești aura arhanghelică pictată de păduri pe deasupra petalelor mele ascuțite... -Privește ochiul de gheață care mi se odihnește pe frunte! Îți poți netezi cutele sufletului în oglinda ochiului veșnic deschis. Pletele-mi curg într-un râu înspumegat, în care picură de veacuri aceeași lacrimă albastră a sufletului nostru, prăvălită într-un ecou răsunător din
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
concluzii, că descoperim în acest volum un prozator nativ, care reușește de cele mai mute ori să evite capcanele verbozității, aducându-ne uneori aminte de efervescența metaforică a unui Fănuș Neagu: „Apele interferau cu trandafirii răsăriți în ochii stelelor de gheață... Tu-mi încăpeai în palmele rotunde și miroseai curat ca o floare cu petalele abia plesnite... Zarea se colora nătâng în pamblică violacee... Oamenii își desprindeau cu greu picioarele încimentate și mirosea în jur a simțăminte argintii.” Pentru că, dincolo de orice
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
prînz, cînd au vise-n culori. Pe aripi, amîndouă, aduc stropii de roua Ce mugurii-i școală din dulce visare, Cînd stau pitulați, de mama alintați, Pe cînd ea dansează în soare. De mă-ntunec la fața, dau ploaie cu gheață Ce-albește cîmpia-n ropot de sunet, Și-apoi dintr-o dată, dizolv gheața-n apă, Si zbor mai departe în zarva de tunet. Cern grele zapezi, peste munți și livezi Și brazii sihaștri se-apleacă cu vaier; În somn pernă mea
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]