9,375 matches
-
laturii halucinante a lucrurilor comune, himerizarea realului sunt elementele definitorii ale poeziei lui Mircea Cărtărescu. O bună parte dintre ele pot fi regăsite, deopotrivă, la oniriști și suprarealiști, dar, spre deosebire de aceștia, poetul nostru își face, în plus, un titlu de glorie din a lăsa „cusăturile” la vedere: deși lucrurile sunt stupid de simple ele mă atrag și mă fac să-mi fie rușine de felul în care trăiesc de poezia pe care o scriu și mă tem că nu sunt pe
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
prin telefon. Într-adevăr, tehnica în cauză este astăzi în mare vogă în țările apusene și se vorbește chiar de o înlocuire completă a anchetei față în față cu una „la distanță”. Ancheta prin telefon a cunoscut momentele sale de glorie prin anii ’30-’40 în America, însă unele eșecuri în predicția câștigătorilor scrutinurilor electorale, datorate esențialmente faptului că populația cu telefon aparținea altor categorii sociale decât cea fără telefon, având deci și alte opțiuni politice, a condus dacă nu la
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
Dumnezeu, angeli miriade care, toți, glorifică forța verbului: „Cerești, eterii trombe În spațiuri răsună, Puteri, tării de angeli svol răpezi, lin se pun; În giuru-Omnipotenței miniștrii toți s-adună, Atenți În tot amorul, ascultă, se supun. Văd toți pe Fiul gloriei l-a Patrelui său dreaptă Și cunoscut se face Cuvîntul peste tot; La vocea-i mundiferă creația așteaptă Și laudă, mărire din arpele lor scot. Și spirite, și geniuri, și minți ce nasc știință Se-ntrec să se Închine la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
caroului. El cîntă nașterea universului și nunta mistică a elementelor. Erosul este forța care mișcă, Într-adevăr, astrele și provoacă delirul creațiunii. Asachi, Înaintea lui Heliade, avea intuiția amorului cosmic În niște versuri triste și noduroase: „Acea rază nemurindă, pentru glorie creată, Ce lucit-au peste mine Încă-n timpul de giunie Aleu, s-a Înturnat iarăși la obîrșia-i necurmată Dar În mezul al durerii ce-mi rămîne-n suflet vie Ca scînteie care aprins-ai nu s-a stinge niciodată Și-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
căzu. — Poate și asta. Mai e însă ceva. Când am ajuns acolo, era lume adunată. Și, firește, femeia care ne-a sunat. Știi genul, vorbăreață, trăindu-și, într-o viață în care nu i se întâmplă nimic spectaculos, momentul de glorie. Răspundea la întrebări pe care nu i le punea nimeni. Auzise o bufnitură surdă pe trotuar, sub fereastră. Era liniște și, deodată, buf ! De parcă cineva scăpase de la etaj un sac de cartofi, chiar așa a zis, cum se auzeau sacii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care am rezistat și n-am colaborat cu nimic. Când un profesor sau un director de revistă încuraja la "Poșta redacției" pe un coleg al meu, acesta se roșea de plăcere. Pentru ce? Gândesc că din ambiție, din setea de glorie. Ce prostie! Gloria intelectualului - dacă gloria merită atenția noastră - e cea mai mizerabilă de pe lume și-mi pare bine că n-am nici un stil, nici o însușire literară. Sper că nenorocul nu va face ca aceste rânduri să "placă" cuiva. Ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și n-am colaborat cu nimic. Când un profesor sau un director de revistă încuraja la "Poșta redacției" pe un coleg al meu, acesta se roșea de plăcere. Pentru ce? Gândesc că din ambiție, din setea de glorie. Ce prostie! Gloria intelectualului - dacă gloria merită atenția noastră - e cea mai mizerabilă de pe lume și-mi pare bine că n-am nici un stil, nici o însușire literară. Sper că nenorocul nu va face ca aceste rânduri să "placă" cuiva. Ar fi culmea. Foarte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
colaborat cu nimic. Când un profesor sau un director de revistă încuraja la "Poșta redacției" pe un coleg al meu, acesta se roșea de plăcere. Pentru ce? Gândesc că din ambiție, din setea de glorie. Ce prostie! Gloria intelectualului - dacă gloria merită atenția noastră - e cea mai mizerabilă de pe lume și-mi pare bine că n-am nici un stil, nici o însușire literară. Sper că nenorocul nu va face ca aceste rânduri să "placă" cuiva. Ar fi culmea. Foarte rar poeții au
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să "placă" cuiva. Ar fi culmea. Foarte rar poeții au statui, și pe străzile cele mai dosnice. Reputație au oamenii politici, oamenii de acțiune. Ea se cucerește cu spada, cu fapta, și un Cromwell, un Napoleon se bucură de o glorie pe care niciodată un poet nu o va atinge. Cine se va măsura oare cu Alexandru cel Mare, cu Napoleon? Adevărata sursă a gloriei este războiul și numai cine se bate și învinge devine ilustru. (Ioanide: "E zăpăcit de tot
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ea se cucerește cu spada, cu fapta, și un Cromwell, un Napoleon se bucură de o glorie pe care niciodată un poet nu o va atinge. Cine se va măsura oare cu Alexandru cel Mare, cu Napoleon? Adevărata sursă a gloriei este războiul și numai cine se bate și învinge devine ilustru. (Ioanide: "E zăpăcit de tot".) Am invidiat adesea viața bandiților și am citit ca licean isprăvile lui Iancu Jianu și ale lui Tunsu. Chiar gangsterii din America au ceva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de literatură, deși el însuși inapt a o profesa, face o distincție în favoarea artelor plastice, arhitecturii îndeosebi. Aceasta după el e strâns legată de viață, neimitând nimic. Îi dau dreptate numai întrucît locuința pare a fi necesară omului, dar că gloria sa câștigă prin construcție neg. Cine se întreabă când intră într-un hotel de cine a fost construit? Attila, Genghishan au străbătut veacurile prin erupție și distrucție. Viața fiind luptă, a dărâma e mai tonic pentru omul tânăr decât a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un vulcan formidabil dintr-un ocean pacific, desființând neantul, există latent în mine și în toată generația noastră. Însă cum s-o manifestăm ? Prin poeme și romane ? Noi suntem o centurie de spirite decise, ce șanse avem de a obține gloria lui Dante sau a lui Balzac? Calea aceasta e cea mai desperată, o adevărată prăpastie, mai ales în România. Recunosc că tata are un talent excepțional, probabil geniu. Cu toate astea și întrucît îl privește, lucrul nu e absolut sigur
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dând în concluzie un breviar tematic concentrat în șase puncte : "1) Istoria tânărului care vrea să pătrundă cu orice chip în viață, subordonând toate afecțiunile acestei pasiuni; ambițiosul plat, comun; 2) Istoria ambițiosului idealist, în stare de toate înfrîngerile pentru glorie, putând oscila între ratare grandilocventă și geniul posac; 3) Istoria femeii nesatisfăcute, căzând la maturitate în dezordinea pasiunii romantice; 4) Istoria bărbatului matur, plictisit de căsnicie, distrugîndu-și viața și familia în experiențe erotice tardive; 5) Istoria bărbatului sau a femeii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mult o nălucă, fantomă, chiar dacă mănăncă, vorbește, face bune și rele, dar deja nu mai este om. Se întămplă ca omul să își piardă demnitatea atunci cănd îi este călcată în picioare, fiind o tragedie, dar poate apărea momentul de glorie peste acele clipe nefaste și aceasta reînvie din cenușă precum pasărea Phoenix. Demnitatea este lucrul cel mai de preț! Două lucruri umplu sufletul cu veșnic nouă și adăncă admirație și venerație cu căt mai des și mai stăruitor găndirea umană
Valoarea supremă a omului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
formulării sau cine știe ce superstiție de care doar cuvintele beneficiază. Dispunănd, așadar, de un talent de care se teme, el se va avănta fără convingere în opere în mod necesar avortate, ageamiu suspendat între cuvinte și tăcere, jalnic pretendent la acea glorie a Vidului refuzată celui care se exprimă ori se leagă de numele ei (E. Cioran). Deși nu mai comunică prin cuvinte și cunoaște că „adevărata viață” este în afara lor, nu se poate lipsi totuși de ele și, mai mult, cu
Limbajul ca închisoare. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
costisitoare în secolul XXI. Pe lângă tehnologia nucleară și cea a comunicării, schimbările sociale din cadrul țărilor democratice au dus de asemenea la o creștere a costurilor angajării forței militare. Democrațiile post-industriale se concentrează mai degrabă asupra bunăstării și mai puțin asupra gloriei și au aversiune față de pierderile mari. Ceea ce nu înseamnă, însă, că nu vor folosi forța, chiar dacă aceasta implică pierderi vezi cazul Marii Britanii, al Franței și al Statelor Unite în Războiul din Golf din anul 1991 sau cazul Marii Britanii și al Statelor Unite
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
multe are și multă durere”. Răsul și veselia nici acestea nu aduc fericirea, sunt surogate: „Am zis răsului: Ești o nebunie! Și veseliei: ce te înșeli degeaba?” Poate urcușul pănă la cea din urmă treaptă a ierarhiei sociale, poate faima, gloria pe care ți-o aduc acumulările, poate chiar acumulările în sine, ori poate fastul. Cănd colo, ce să vezi? Răspuns catastrofal: „...cănd m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu măinile mele, și
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
spațiu de excelență splendorii lucrurilor, devine cel mai bogat om al timpului său. Apoi se găndește care e rostul acestei splendori. Găndul său devine din ce în ce mai alarmat, mai negator. Defrișează într-una, aruncă la pămănt ceea ce părea trainic, valoros: bogăția, fastul, gloria, ba chiar și înțelepciunea și știința. Dacă pănă acum entuziasmul interogativ condusese demersul, de acum se instalează ura, ca premisă a despărțirii: „Atunci am urăt viața căci nu mi-a plăcut ce se face subt soare.” Dacă începi să îți
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
pe unii antropologi spre universurile industriale ale terenurilor franceze, africane sau sud-americane, în cadrul identificării dihotomiilor de clasă reproduse în decupajul obiectelor și evacuând întreprinderea ca unitate socială coerentă în singularitatea ei. Drept urmare, în timp ce "managementul participativ" cunoștea momente foarte scurte de glorie ideologică, "cultura de întreprindere", menită să șteargă bipolarizările și tensiunile rezultând din dominările înscrise în muncă, i-a atras pe unii antropologi; odată cu acest recul, observăm apariția unei confuzii între utilitarismul unui gadget managerial și o problematică culturalistă a antropologiei
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
să-și facă autocritica în fața întregului sat, sacrificând un ied și bându-i sângele, cerând în același timp iertare pentru orgoliul său. Comentându-și eșecul, odată însănătoșit, Onkoura ne spunea: "Le-a fost teamă că eram prea sus, că aveam gloria; își ziceau: muncește mult, o să i se ducă faima". ▪ Cei doi zidari, Leboka și Ekania, își desfășoară practic activitatea în afara satului, iar în sat aceasta nu le este remunerată. Ekania explică, după ce făcuse zidul unei case: Cum e din familie
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
perfecționându-se, romanii nu au întârziat să-i egaleze, devenind la rândul lor iscusiți viticultori și vinicultori. Printre podgoriile celebre ale Italiei antice se numără Caecuba și cele din Campenia și Latium, unde se producea vinul de Falerne, care împărțea gloria cu vinurile grecești de Lebsos și Kios. Pe teritoriul Franței viticultura a fost cunoscută și practicată mai târziu. După Marsilia, prima care a cunoscut foloasele viticulturii, a fost regiunea Narbonne. În secolul I, vița de vie a ajuns în Aquitania
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
se produce încă din epoca monarhiei. Bernard Tesseydre (1970) vorbește de o "ordine morală", de "artă de stat", de "gust înalt", de "voință de putere" în legătură cu arta din secolul lui Ludovic al XIV-lea. Statul vrea să controleze totul pentru gloria, prestigiul și menținerea dominației sale. Decretează că deține monopolul creației. Dominique Colas (1990) propune o lectură a politicii culturale în termeni de dominație: orice imagine a puterii se întemeiază pe o putere a imaginii. Nu-și însușește statul imaginea "creatoare
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sale universului întreg, s-ar fi dezvoltat. În prezența unor astfel de rezultate, nu ar fi oare o mare imprudență renunțarea la această modică cotizație a tuturor cetățenilor care, în fond, duce la înfăptuirea, în mijlocul Europei, a superiorității și a gloriei lor? Acestor rațiuni și multor altora, cărora nu le contest forța, putem să le opunem unele nu mai puțin puternice. Mai întâi, se poate spune că există o chestiune de dreptate distributivă. Dreptul legislatorului se întinde oare până la a tăia
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Gazeta literară, sub forma neaderenței lui Lucian Blaga la "actualitate": "(...) a evoluat tocmai în sensul metafizicii și misticismului, ajungând la un moment dat să fie considerat exponent al ortodoxismului, exact atunci când Gândirismul, preambul al huliganismului fascist, atinsese culmea reprobabilei sale glorii". În urma acestei amenințări publice, Lucian Blaga, pentru a putea supraviețui, a acceptat să semneze două sau trei articole în care se putea intui presiunea la care era supus. Mihai Beniuc, nu s-a rezumat la aceasta. În romanul său autobiografic
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
culturii este expresia puberală a spiritului însuși. Trezirea spiritului nu poate avea loc decât în spațiul culturii; însă proiectată pe o anume învolburare a sufletului și percepută prin intermediul unor mișcări violente și contradictorii, în care predestinarea este resimțită când ca glorie, când ca eșec, ea va îmbrăca în mod fatal o formă romantică. Această formă, în care gândurile nu se pot încă desprinde de pasiuni, pentru a se lăsa doar potențate, nu și stânjenite de ele, este deopotrivă fecundă și periculoasă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]