5,667 matches
-
desfășurau în palestre și constau din antrenamente și probe de luptă, alergare, sărituri în lungime, aruncarea discului și a suliței (pentatlon). Pe lângă exercițiile fizice, se cultiva simțul muzical, pentru ca, până la 14 ani, copiii să deprindă și cititul, scrisul, socotitul și gramatica. Efebia, un fel de școală militară, asigura pregătirea tinerilor cu vârste cuprinse între 18-20 ani. Tinerii intrau apoi în fratriii, asociații militare bazate pe relații de prietenie și sprijin reciproc în luptă și în agora. În Atena și în alte
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
facultăți care conferă grade academice. Caracteristicile principale ale unei universități sunt două criterii administrative: Scopul final al educației era considerat în Antichitate unirea diferitelor părți într-un om și a diferiților oameni în societate . Instructori itineranți, autori de manuale de gramatică și retorică, călătoreau inițial dintr-un loc în altul oferind lecții contra unor taxe, similar cu un „preparator”. Primele instituții cu scop educativ în Grecia Antică au fost Academia lui Platon (aprox. 387 î.Hr-83 î.Hr.) și Liceul lui Aristotel
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
O diferență importantă față de modelul bizantin este rolul principal al teologiei între subiectele de studiu în instituțiile din lumea islamică. De exemplu, Al-Azhar (fondată în 975 în Cairo, Egipt) avea facultăți de teologie și lege islamică alături de cele de jurisprudență, gramatică, astronomie, filozofie și logică . Cele două concepte administrative, cel bizantin al facultăților și cel islamic al titlurilor academice, au fost combinate în noi instituții fondate în vestul Europei: a din Bologna (1088), Oxford (cca. 1170) , Universitatea din Paris (1200), Cambridge
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
cea a breslelor profesionale). Universitatea medievală a fost deosebit de populară, cu Universitățile din Bologna sau Paris având fiecare 6000-7000 de studenți în perioada de înflorire din secolele XII-XIII. Subiecte predate in facultatea de studii generale, numită "Facultatea de Arte", erau gramatica limbii latine (care era limba de predare), retorica și logica, subiecte care formau „trivium” („tri”- trei, „via”- cale, drum), necesare pentru absolvirea cu titlul de Licențiat în Arte. Aritmetica, geometria, astronomia și muzica formau „quadrivium” („quadri” - patru), necesare pentru titlul
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
Pericle a fost un copil frumos, cu trăsături nobile, dar cu capul un pic alungit, lucru care stârnea ironia poeților. Educația pe care Pericle a primit-o a fost extrem de îngrijită, așa cum se cădea unui tânăr aristocrat. La școala de gramatică a învățat să citească, să scrie și să socotească încă înainte de 13 - 15 ani, după care a urmat școala de educație fizică, unde a învățat să lanseze sulița, să se lupte și să călărească. Pericle simte că este sortit unui
Pericle () [Corola-website/Science/299785_a_301114]
-
născut într-o casă pe strada Holles în Londra și a fost botezat la biserica Sf. Marylebone. La scurt timp după naștere Catherine s-a mutat înapoi în Scoția crescându-și fiul în Aberdeen. Aici a urmat cursurile Școlii de Gramatică de unde se spune că a fost dat afară când s-a aflat că este homosexual. De asemenea, chiar Byron povestea mai tirziu, că în această perioadă doica lui, May Gray, i-ar fi făcut avansuri sexuale pe când avea doar nouă
George Gordon Byron () [Corola-website/Science/299813_a_301142]
-
Un limbaj independent de context este un limbaj formal acceptat de un automat cu stivă. Limbajele independente de context pot fi generate de gramatici independente de context. Un exemplu tipic de limbaj independent de context este formula 1, limbajul tuturor cuvintelor nevide de lungime pară, care au prima jumătate formată din formula 2-uri, și a doua jumătate formată din formula 3-uri. formula 4 este generat de gramatica formula 5
Limbaje independente de context () [Corola-website/Science/299949_a_301278]
-
de gramatici independente de context. Un exemplu tipic de limbaj independent de context este formula 1, limbajul tuturor cuvintelor nevide de lungime pară, care au prima jumătate formată din formula 2-uri, și a doua jumătate formată din formula 3-uri. formula 4 este generat de gramatica formula 5, și este acceptat de automatul cu stivă formula 6 unde formula 7 este definit după cum urmează: formula 8<br> formula 9<br> formula 10<br> formula 11<br> Limbajele independente de context au multe aplicații în limbajele de programare; de exemplu, limbajul tuturor parantezelor corect
Limbaje independente de context () [Corola-website/Science/299949_a_301278]
-
de automatul cu stivă formula 6 unde formula 7 este definit după cum urmează: formula 8<br> formula 9<br> formula 10<br> formula 11<br> Limbajele independente de context au multe aplicații în limbajele de programare; de exemplu, limbajul tuturor parantezelor corect închise este generat de gramatica formula 12. De asemenea, majoritatea expresiilor aritmetice sunt generate de gramatici independente de context. Familia limbajelor independente de context este închisă în raport cu operațiile de concatenare și reuniune dar nu în raport cu intersecția sau diferența. Totuși, este închisă în raport cu intersecția și diferența cu
Limbaje independente de context () [Corola-website/Science/299949_a_301278]
-
urmează: formula 8<br> formula 9<br> formula 10<br> formula 11<br> Limbajele independente de context au multe aplicații în limbajele de programare; de exemplu, limbajul tuturor parantezelor corect închise este generat de gramatica formula 12. De asemenea, majoritatea expresiilor aritmetice sunt generate de gramatici independente de context. Familia limbajelor independente de context este închisă în raport cu operațiile de concatenare și reuniune dar nu în raport cu intersecția sau diferența. Totuși, este închisă în raport cu intersecția și diferența cu un limbaj regulat. Există o lemă de pompare pentru limbaje
Limbaje independente de context () [Corola-website/Science/299949_a_301278]
-
chiar nici unul) pentru diferitele grupuri implicate. Limba aleasă nu ar trebui să facă exces de termeni artificiali. Vocabularul ar trebui să fie bazat pe limbile existente (câteva dintre cele care au multe cuvinte în comun, în ciuda ortografiei și pronunției diferite). Gramatica ar trebui să fie cât mai simplă cu putință, fără toate excepțiile și idiomurile care îl suprasolicită pe cel care studiază limbile naționale existente. Aceasta idee a inspirat printre alții și pe părintele Schleyer, inventatorul limbii Volapük și pe Dr.
Ido () [Corola-website/Science/299310_a_300639]
-
avându-l ca profesor pe George Dempsey, cel care în puțin timp avea să observe că elevul lui este „un băiat cu o pletoră de idei în minte”. Studiul filologic de la Colegiul Belvedere presupunea o atenție sporită acordată etimologiei sau gramaticii, dar și tehnicilor de traducere, care trebuia să apropie textul transpus într-o limbă străină de spiritul originalului. Kevin Sullivan evidențiază rolul disciplinei iezuite în formarea lui Joyce ca artist al cuvintelor, fascinat, chiar obsedat de posibilitățile și transformările verbului
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
în 470 î.Hr., adică la sfârșitul războaielor medice. Mama sa, Phainarete, era moașă; tatăl său, Sophroniscos, era sculptor. Probabil că Socrate a primit educația de care aveau parte tinerii atenieni din vremea sa: a trebuit să învețe muzică, gimnastică și gramatică, adica studiul limbii bazat pe comentarii de texte. Printre maeștrii a căror frecventare ar fi contribuit la formarea gândirii lui Socrate, Maximus din Tyr citează doua femei: , o curtezană, și Diotima din Mantineea, o preoteasă. Despre prima, Platon vorbește în
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
Sankt Petersburg), bisericile din nordul Rusiei etc. În 1975 la Editura Univers îi apare volumul II din „Ode“ de Pindar - Pythianice - în traducerea lui Ioan Alexandru. Sub egida Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale de la Universitatea din București publică „Gramatica limbii ebraice vechi“. Este menționat și titlul academic: Doctor în Filologie. Nu de puține ori amintește de „Rohia sfântă locul cel mai luminos pe lângă satul meu din această culme de lut dată de Domnul pentru trudă și mormânt.” Este hotărât
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
Michelangelo este lăsat în grija unei doici. Aceasta fiind fiică și soție de pietrar, i-a insuflat micului Michelangelo dragostea pentru marmură. Această pasiune timpurie îl determină să părăsească școala, deși părinții lui ar fi dorit ca el să studieze gramatica și să se consacre studiilor umaniste. Datorită prietenului său, pictorul Francesco Granacci, Michelangelo descoperă pictura și, în 1488 este dat la ucenicie în cel mai vestit atelier de pictură din Florența aparținând lui Domenico Ghirlandaio. În acea perioadă, acesta, împreună cu
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
spaniolă" de Thomas Kyd care a fost o importantă sursă de inspirație pentru "Hamlet". William Shakespeare se evidențiază în această perioadă ca un poet și dramaturg încă neîntrecut. Shakespeare nu a fost un literat de profesie, și probabil studiase doar gramatica. Nu a fost nici avocat, nici aristocrat, așa cum erau intelectualii universitari care monopolizaseră scena engleză când a început el să scrie. Dar era foarte talentat și incredibil de versatil, întrecând “profesioniști” precum Greene care râdea de acest “agitator de scenă
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
scris, de regulă, cu alfabetul chirilic și, în perioada ultimă, cu un alfabet de tranziție. În aceste condiții, dacă inițial se foloseau 43 de litere și alte semne grafice, alfabetul chirilic adaptat a fost redus la 33 de litere în gramatica lui Ienăchiță Văcărescu (1787), apoi la 28 de litere în gramatica lui Ion Heliade-Rădulescu (1828), pentru ca în 1835 să nu mai aibă decât 27 de litere. În urma reformei din 1953, după înlocuirea generală a literei â cu î și eliminarea
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
un alfabet de tranziție. În aceste condiții, dacă inițial se foloseau 43 de litere și alte semne grafice, alfabetul chirilic adaptat a fost redus la 33 de litere în gramatica lui Ienăchiță Văcărescu (1787), apoi la 28 de litere în gramatica lui Ion Heliade-Rădulescu (1828), pentru ca în 1835 să nu mai aibă decât 27 de litere. În urma reformei din 1953, după înlocuirea generală a literei â cu î și eliminarea literei â din alfabetul modern al limbii române, au rămas 27
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
vorbitori fluenți, toți nenativi, ai acestei limbi. În ultimii ani au fost multe proiecte pentru a aduce din nou la viață această limbă antică, care deși "moartă", trăiește datorită vorbitorilor săi nenativi, toți oameni având o aleasă educație. La perfecționarea gramaticii limbii sanscrite, o contribuție esențială au avut-o marii gramaticieni Panini și Patañjali. Cele mai vechi fabule cunoscute sunt cele din Pañchatantra, o colecție de fabule în limba sanscrită.
Limba sanscrită () [Corola-website/Science/297885_a_299214]
-
cu diacritice, atunci când se poate. Iată un scurt vocabular de bază al limbii: homo-om; domo-casă; viro-bărbat; virino-femeie; knabo-băiat; knabino-fată; mi-eu; vi-tu, dumneata, voi, dumneavoastră; ŝi-ea; pano-pâine; saluton!-salut!; bonan tagon!-bună ziua!; Rumanio-România; Cele 16 reguli ale gramaticii limbii Esperanto 1. Nu există articol nehotărât, există un singur articol hotărât, la, care este invariabil. 2. Substantivele se formează adăugând o la rădăcină. Pentru plural, se adaugă j. Există două cazuri: nominativ și acuzativ. Pentru a forma acuzativul, se
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
stătător. Alternativ, se poate folosi acuzativul fără prepoziție. 15. Cuvintele - așa numite - străine, pe care majoritatea limbilor le-au preluat din aceeași sursă, rămân neschimbate, adaptându-se doar ortografic, la nevoie. Derivatele se vor forma de la rădăcină pe baza regulilor gramaticii esperanto. 16. Literele a din articolul hotărât, și o de la sfârșitul substantivelor în singular nominativ pot fi înlocuite prin apostrof. În esperanto, derivarea ocupă un loc foarte important în formarea vocabularului. Limba esperanto este dotată cu mai multe afixe (sufixe
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
a început un proces de atrițiune, în care generațiile succesive au început să adopte tot mai multe caracteristici din engleză, cauzând o dialectalizare. Dacă este o limbă separată sau un dialect al englezei („engleza scoțiană”) se dezbate în prezent. Pronunția, gramatica și lexicul formelor tradiționale sunt distincte, uneori fundamental, de alte varietăți ale englezei. Așa cum engleza a împrumutat cuvinte din multe limbi de-a lungul istoriei sale, împrumuturi din engleză există acum în multe dintre limbile lumii, indicând influența tehnologică și
Limba engleză () [Corola-website/Science/296521_a_297850]
-
din denumiri și resturi lexicale este prea mic pentru a se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice, ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă. Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a [[limba latină vulgară|latinei vulgare]], limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor, care nu se găsesc în celelalte limbi romanice. Limbile din această [[uniune lingvistică]] aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
sentiment, înger/angelic, frig / frigid, ochi / ocular"). De aproximativ o sută cincizeci de ani au intrat în limbă și multe cuvinte împrumutate din [[engleză]], precum "gem" (din "jam"), "interviu" ("interview"), "meci" ("match"), "tramvai" ("tramway"), "manager" ("manager"). Aceste cuvinte primesc gen [[Gramatică|gramatical]] și se acordă conform regulilor limbii române. Însă începând aproximativ din anul 1990, cuvintele englezești, în pofida recomandărilor [[Academia Română|Academiei Române]] și a "legii Pruteanu", nu mai îmbogățesc limba română primind gen gramatical și acordându-se conform regulilor limbii, ci sunt
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
Valonia, la marginea domeniului valon: Valona face parte din sub-grupa limbilor "oïl" (limbi romanice de nord-vest), dintre care cea mai cunoscută este franceza). Valona se deosebește de celelalte limbi "oïl" îndeosebi datorită unui important împrumut germanic (în fonetică, vocabular și gramatică), dar și - din contră - printr-un conservatorism fonetic semnificativ (valona a rămas destul de apropiată de evoluțiile ce au avut loc în evul mediu târziu). Dintr-un alt punct de vedere strict geografic, al extinderii continentale a limbilor romanice vorbite azi
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]