5,849 matches
-
suntem familiari cu mârșăvia, că am demitizat toate aceste teribile categorii ca pe niște ordinari hoți de cai cu care bem cot la cot. La 85 de ani, Allain vrea ca asasinii să ne mai apară odioși, groaza să fie groază, crima să-ți dea fiori și să nu mai dormi noaptea fiindcă ai văzut la matineu un film cu criminali. Ce imaginație mai are bătrânul! (Un șmecher - zic lucizii.) Eu i-aș da banii ceruți. 23: A murit la Leningrad
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
iese din serie și aduce finalul înaintea introducerii; când vreun bărbat aduce acasă de 1 martie un cactus în loc de un ghiveci; când o femeie îi spune unui bărbat „te iubesc” înainte ca el să-i fi spus vorba asta de groază; când o doamnă de 65 de ani mai are chef să valseze; când un academician venerabil citește fabule de La Fontaine și ține o disertație despre „Măgarii în viața omenirii” - atunci unii critici, unii colegi de birou, de bloc, de trib
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Oricum, 21 de turiști olandezi s-au prăpădit căzând cu autobuzul în râul belgian Meuse. În clipele catastrofei nu s-a auzit nici un strigăt. Rien - precizează radioul francez. Au murit ca-n timpul somnului, noaptea, de inimă. Nici un țipăt de groază, nici o exclamație. Moartea le-a luat piuitul. Rien. Au supraviețuit 4 oameni. Mă gândesc mai mult la ei. Cum se poate supraviețui după moartea a 21 de oameni pieriți lângă tine, plimbându-vă, admirând, cică, frumusețile naturii? Cum se poate
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dictatura comunistă se va prăbuși, precum și, ciudat, ca o notă de subsol, mirarea că a primit o scrisoare de mulțumire. Decembrie 1989 ne-a găsit pe toți împreună în noua noastră locuință. Cifrele fabuloase ale morților și răniților din Timișoara, groaza că sora mea, prietenii și mătușa ar fi putut să se numere printre victime, neputința de a intra în legătură cu cei de-acasă, primele imagini televizate ale „revoluției“, „teroriștii“, grozăviile despre care relata presa internațională, farsa procesului, executarea soților Ceaușescu, imaginile
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
sta locului. Sau armata. Cică făceam și noi, fetele studente, armată. Dar nu chiar cot la cot cu băieții, de fapt. Noi făceam armata sâmbăta dimineața. Era de râsul lumii. În primul rând, îmbrăcămintea. Mai ales iarna. Îmi era o groază teribilă de diminețile de sâmbătă, când trebuia să-mi pun tot harnașamentul. Mai ales vestonul, cred că așa îi zicea. Un fel de paltonoi enorm, kaki bineînțeles, încins cu o curea la mijloc, ce mă făcea să arăt ca un
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu Viața e în altă parte, pe care am citit-o prin anii ’80, în franceză. Acolo e o scenă în care personajul principal, un băiat, ajuns în vizită la o fată, în timp ce o îmbrățișează pătimaș, își aduce aminte cu groază că poartă niște chiloți bătrânicioși, cumpărați de mama lui. Chiloți comuniști. Horor. Probabil tetra, bumbacul ăla subțire, striat, care se lăbărța repede. În liceu, la sport, în Brașov, și noi purtam niște chiloți negri, tetra, cu elastic în jurul celor două
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
venite de undeva mai aproape de Rai erau poloneze. Noi nu ne duceam la solar. Cumpăram la preț dublu de la cele care mergeau. Groză, zicem, și ne apucă râsul. Căminul studențesc din Grozăvești era, după cum îi spunea involuntar și numele, de groază. Am stat cu Feli în cameră de la bun început. Apoi, prin anul doi, pentru o vreme, s-a adăugat și Mirela. Căminele erau de două feluri: de fete și de băieți. Fiecare avea un portar. Singurul rol al portarului era
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
A venit de fapt unul, dar era plin și pe scări, mergea cu ușile deschise. Așa că am luat-o la picior prin nămeți la deal. În liceu m-am strecurat pe la intrarea profilor, a elevilor era deja închisă. Mi-era groază să nu dau nas în nas cu directorul sau cu alt balaur, fiindcă aveam părul tapat și lăsat pe spate și m-am și pudrat un pic, să ascund nenorocirea din frunte. Panglica am pierdut-o, era elastică și mi-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
umilisem destul ca să fac rost de ei de la Mioara, o fătucă cu care fusesem în tabără și care locuia în apropierea căminelor de studenți străini de pe Palade. Maică-sa era femeie de serviciu pe acolo și făcea rost de o groază de chestii exotice - săpunuri, ciorapi: șampon. Mioara își dorea să fim prietene, dar, fără să știu de ce, aveam o aversiune fizică față de corpul său prea dezvoltat, față de privirea sa blândă și supusă. Senzualitatea sa precoce și nonșalantă mă intriga într-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
venind din hăuri asiatice, împăratul Aurelian, decide retragerea cohortelor sale la sud de Dunăre, părăsirea teritoriilor din care căraseră incomensurabile averi la Roma, și în care investiseră serioase valori materiale, umane și spirituale. Hoardelor venite din răsărit, de unde aduceau numai groază, întuneric și sălbăticie, istoricilor acestora, le-a plăcut întotdeauna să afirme că în spatele lui Aurelian au găsit vid demografic, că împăratul roman a dus cu el dincolo de Dunăre tot ce era suflet de om. Inexact și imposibil. Era imposibil ca
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
1477 o desfințează. Din aceasta hotărâre beneficiază din nou comunitatea săsească din Sibiu, intrând în posesia tuturor averilor ei. Oamenii satului nostru în fierberea acelor evenimente s-or fi adăpostit și ei ca toată suflarea asupra căreia tătarii au adus groaza, Și probabil că invadatorii nu s-au mai obosit să se abată și pe aci, iscoadele lor nesemnalând averi care să le justifice efortul. Dar după aceste evenimente, în istoriografia ținutului nostru încep să apară documente ce ne pot îndrepta
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nu se pot apăra, ei neavând dreptul să poarte arme de foc asupra lor, cu care să împuște jigăniile așa de periculoase. Doar marile vânători organizate de nobili și de principi, mai scăpau pentru o vreme satele și turmele de groaza unor fiare, aceștia împușcând spre bucuria tuturor celor ce participau la asfel de vânători, chiar dacă atunci gonacii aleși dintre iobagi, înghețați și flămânziți mai fugeau, așa cum se plânge principele Gheorghe Rakoczi, un foarte iscusit și pasionat vânător, că s-ar
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a început să-i sfârâie și să-i fumege turul pantalonilor. După scandalul acela, popa a fost pus la popreală și trimis fără prea multă judecată să sape la canal, detenția politică pe vremea aceea, știa toată lumea, fiind ceva de groază. De aceea cârțoroșenii noștri, ca să nu pățească ce-a pățit popa Nodea, nu prea mai îndrăzneau să întindă pelteaua. Cînd discutau cu «tablagiii» de la miliție, o lăsau mai moale și semnau hârtia ce li se punea sub nas. Așa a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fericirea să le boteze (oare ce făcuse gagica - își dăduse imediat bluza jos ? ; oricum, era clar că lui Liviu nu-i mai arsese de nimic, și astfel ne mai calmam puțin invidia). ...și asta era doar una din poveștile de groază care aveau ca subiect Carpațiul cu filtru. Dar nu numai despre lucruri neplăcute vorbeam în „Barul nostru“. Se dezbăteau lucruri importante, se povesteau chestii nemaiauzite (cum era aia cu firul din coadă de cal cusut pe puță pentru a băga
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
culcatul obligatoriu din vreme îi aducea aminte de Revelion ; e de la sine înțeles că nu dormea deloc, că era foarte agitat și își bombarda periodic mama cu formula „Vai ! cît de puțin mai avem și - ne-am dus !“. Asta spre groaza femeii, care ținea la unele cuvinte și care-l muștruluia de fiecare dată și-i explica din ce în ce mai enervată că atunci cînd zici despre cineva că „s-a dus“ înseamnă că a murit. Doamne ferește ! De cum ajungeau la gară, confruntat cu toată
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se dădeau, pe televi zoare meschine, filme de pe video. Înainte să-l văd, nu auzisem nimic despre filmul acela. și mai avea și un titlu ridicol : „Fălci“ ! Eram prin clasa a șaptea sau a opta, nu mai văzusem filme „de groază“ și, cu atît mai mult, nu auzisem de Spielberg. După film, am plecat acasă impresionat de cum îi țîșnise sîngele pe gură vînătorului de rechini atunci cînd namila îl înghițise pînă la brîu și el rămăsese cu jumătate de corp afară
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
purta foarte elegantă, iar doliul, blondă fiind, o prindea tare bine - aș zice acum. Pe vremea aceea, firește, nu observam asemenea detalii. Cînd treceam pe lîngă ușa ei, mă țineam foarte departe și grăbeam pasul cît puteam. O dată însă, spre groaza mea, am avut ocazia să-i intru în casă. Era iarnă și eu făceam un om de zăpadă. Asta s-a nimerit să fie chiar sub geamul ei. Nu aveam mănuși și mîinile mă dureau de cît erau de înghețate
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
împăciuitor că n-are rost să-și facă griji, că se va rezolva ea, pro blema. De altfel, Dănuț era și el de aceeași părere și se gîndea de pe-acum că îl va vinde negreșit și va lua o groază de bani pe el. O va întîlni mîine pe Aurora și i-l va cere, iar ea i-l va da, că doar era al lui, el îl găsise ! A doua zi, cînd o văzu pe Aurora, aceasta nu mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de dansuri populare, cercul de go, cel de șah sau cel de modelism. În această ambianță propice dezvoltării tinerelor talente, un inginer, Biță, dădea săptămînal, seara, ceea ce se numea o „audiție muzicală“. Tipul era dotat, avea rude în străinătate, o groază de discuri și o bibliotecă întreagă cu benzi de magnetofon. Se asculta „muzică bună“, adică : Jethro Tull, Pynk Floyd, Santana, Van der Graaf Generator, Deep Purple, Robert Fripp, Emerson, Lake & Palmer, Led Zeppelin, Rush, Black Sabbath, Jimi Hendrix etc. etc.
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a guvernului rus. Sfârșitul se știe: Doctorul Russel e arestat și apoi expulzat; arestați de asemenea alți câțiva fruntași; frații Nădejde și Teodor Speranță, îndepărtați de la catedrele pe care le ocupau; studenții Mille, Bădărău, Mihail, eliminați din universitate. O adevărată groază. Toate lucrurile acestea au fost sugestiv evocate de Constantin Mille în romanul său bine cunoscut "Dinu Milian" și de curând de d. Stere în Ciubăreștii săi. Iar d-na Sofia Nădejde le-a reeditat de asemeni în interesantele "Amintiri", pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
țintă pe zidul respectiv, am pus mâna pe o piatră, căci se găseau destule împrejur și am vrut să arunc la țintă. Eram concentrat, cu ochii la țintă, și, în clipa când mâna a plecat din poziția de aruncare, cu groază am văzut-o pe colega mea, Waltraud Stocher poziționată între piatră și țintă. Atunci, cu un ultim efort, am încercat să schimb direcția dar nu am putut decât să cobor lovitura sub țintă. În secunda următoare s-a auzit un
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pasiv, prin urmare, nu ți se cerea să faci nimic. Comuniștii ne puneau la muncă, pe când capitaliștii nu ne invitau decât să stăm și să privim - iar pentru asta un nene, Florin Călinescu, era dispus să ne dea și o groază de bani. Ce putea fi mai tentant decât atât? În timpul acesta, Antena 1 avea un slogan moale și ambiguu: „Mereu aproape“. Ideea pe care voiau să o transmită oamenii lui Voiculescu era de empatie, de susținere, de familiaritate, dar sloganul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
tăiem la deget, în timp ce tocăm legumele în propria noastră bucătărie. Noi, care am asistat satisfăcuți la scene cu valuri de sânge și pereți împroșcați, facem o tragedie când vedem câteva picături căzute pe podea din degetul nostru. Am urmărit o groază de imagini cu mașini care sar în aer sau se prăbușesc în prăpastie, dar ni se pare un capăt de lume dacă ne găsim propria mașină, în parcare, cu aripa înfundată. Și, de altfel, deși în imaginarul nostru nu ne
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
în care trăiam amândoi pasional prietenia care ne lega și ne vedeam aproape zilnic. De fapt, de cele mai multe ori ne întâlneam pe teritoriul lui, în Ozana. Și, tot pe teritoriul lui, în cinematografie. Cristi adusese din Elveția, pe casete, o groază de filme bune și mi le punea la video. Eu îmi făcusem cultura cinematografică la Cinemateca Eforie, cu Fellini, Antonioni, Visconti, Bergman, Tarkovski, Mi hal kov, Vajda etc. Cristi mă introducea însă întro altă dimensiune a filmului - și o făcea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care sa întâmplat nemaiauzitul fapt că oamenii au mușcat din mititei. Așteptăm totuși știrea cu micul care a mușcat un om, despre care au învățat la școală cei care fac astăzi televiziune în România. Sau nau învățat. (2008) Șoc și groază sub nămeți Știriștii de la televiziunile noastre bâțâie din picior nerăbdători în așteptarea Apocalipsei. Ei visează cu ochii deschiși la catastrofe grandioase, în care mânia lui Dumnezeu să se abată asupra Pământului, Soarele să se acopere de un nor gros de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]