5,954 matches
-
tot. Mi-a pus nouă mii de întrebări despre Betty și cei nouă mii de iubiți ai ei și i-am răspuns de nouă mii de ori că o grămadă de fete locuiesc aici provizoriu și se întâlnesc cu o groază de tipi. Majoritatea sunt aventuri de-o noapte. I-am spus că Betty a locuit aici de la începutul lui noiembrie până la începutul lui decembrie, că plătea un dolar pe noapte, la fel ca fiecare dintre noi, și că nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de eliberări al închisorii, am aflat că cei patru primiseră îngrijiri medicale, pentru „răni suferite într-un accident rutier“, la spitalul Queen of Angels și fuseseră apoi trimiși în diferite spitale de nebuni, pentru a fi ținuți „sub observație“. Iar groaza m-a împins spre persoana pe care o evitasem atât de mult timp din cauza fricii și a prostiei mele. Spre Kay. În prima noapte ea mi-a fost și confesor, și iubită. Mă temeam de zgomote și de mișcări prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din față a halatului și o apăsă de corsaj. — Uitați ce e, i-am spus deja celuilalt tip... începu ea, apoi se opri și își strânse brațele în jurul corpului. Arăta ca o parașută, victima unui monstru dintr-un film de groază vechi, și am înțeles pe dată cine-i monstrul ei. Noi nu lucrăm cu el. Vrem doar să stăm de vorbă despre Betty Short. Sally ne cântări din priviri. — Și el n-o să afle nimic? Russ își afișă zâmbetul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Tijuana despre el și le-am arătat poza din ziar pe care mi-o dăduse tipa. Am aflat că Blanchard a fost la TJ spre sfârșitul lui ianuarie. Se ținea numai de cafteli și beții prin baruri și cheltuia o groază de biștari. Apoi un amic de la Patrula de Graniță îmi zice că se ascunde în Ensenada, că le plătește jandarmilor șpagă pentru protecție și că ăia chiar îl lasă să se îmbete și să se ia la bătaie în orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-l ucidă pe Bobby De Witt. Chiar înainte de schimbul de focuri Lee vorbise la telefon cu un informator - chipurile despre Junior Nash. „Informatorul“ l-a îndreptat de fapt spre Fitch și spre cioroi, iar Lee se întorsese la mașină cu groaza în ochi. Peste zece minute cei patru erau morți. În noaptea în care am întâlnit-o pe Madeleine Sprague Kay i-a strigat lui Lee: „După toate câte s-ar mai putea întâmpla!“ - o replică rău prevestitoare. Probabil presimțise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ceva... M-am năpustit pe scări în jos, am luat mașina și i-am dat blană, dorindu-mi să fi avut girofar și sirenă, ca să gonesc mai repede. După intersecția de la Sunset cu Vine am intrat într-un ambuteiaj. O groază de mașini virau la nord, pe Gower și Beachwood. Chiar și de la o mulțime de kilometri tot se vedeau semnul cu „Hollywoodland“ înțesat cu schele și zeci de oameni ce păreau niște furnicuțe în urcuș pe muntele Lee. Mișcarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui Madeleine alintată. M-am lipit de peretele holului, am crăpat ușa și am tras cu urechea: — ...în plus, unul dintre maiștrii mei mi-a zis că rahaturile alea de conducte au scăpări de gaze. O să avem de plătit o groază de bani, fetițo! Încălcarea regulamentului de protecția muncii - asta în cel mai bun caz. A cam venit vremea să vă arăt Scoția și să-1 las pe amicul nostru evreu, Mickey C., să-și pună în valoare talentele în materie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-i respecte voința. Ca să-și mai spele din păcate, i-a vândut pictura cu Gwynplain vecinului ei, Eldridge Chambers, amatorul de chilipiruri de artă, ieșind chiar și cu un mic profit din toată afacerea. Au urmat zilele și săptămânile de groază că Martha va afla și o va urî - și consumul de cantități din ce în ce mai mari de laudanum, codeină și somnifere, pentru a-și învinge acea spaimă. • • • Când Ramona se opri din povestit, eu mă uitam la un șir de reclame din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
când ne-am dus să-l luăm, ne-au demonstrat că nu e satelit, ci meteorit. Era uriaș, nici n-am putut să-l clintim, darămite să-l aducem înapoi pe orbită. Și-a rămas acolo și ăia câștigă o groază de bani cu el, se duce lumea ca la urs să-l vadă, că e declarat monument al naturii. — Dar n-ați luat contact cu nimeni până acum, să întrebați, să vă interesați, poate l-a văzut cineva? întrebă Getta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pe copii să se obișnuiască în cosmos. Felix S 23 păru că se gândește puțin. — E gratis sau cu taxe? făcu el. — Cu taxe, răspunse Dromiket. Taxe mari. Dar se zice că e ultimul răcnet. Au o utilare ceva de groază, nu le lipsește nimic, plus cei mai buni meditatori din galaxie. — Mă gândeam - continuă Felix S 23 - c-am fi putut să-l lăsăm o vreme pe Benga aici. Dar dacă e cu taxe... — Nu-i nimic - interveni Getta 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ca fiii lui să-l accepte de asemenea pe El ca zeul lor. Iacob era un vrăjitor al vorbelor și își prindea ascultătorii în mrejele poveștii, spunându-le despre reflexul luminii în lama cuțitului, despre ochii lui Isaac măriți de groază. Salvarea a venit în ultimul moment, când cuțitul se lipise de gâtul lui Isaac și o picătură de sânge alunecase pe piele exact așa ca lacrimile din ochii strânși ai lui Avraam. Dar exact atunci un duh de foc a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ud de la ofrandele pe care le-am adus. De unde o să știe zeii unde sunt, dacă eu n-o să mai fiu aici să-i servesc? Cine o să mă mai protejeze? Surori dragi, o să fim împresurate de demoni. Avea ochii măriți de groază. - Locul acesta, acest copac, aici este ea, zeița mea micuță, Nanșe. Surorile se ridicau s-o asculte pe Zilpa vorbind despre propria ei zeitate, adică ceva ce se făcea doar pe patul de moarte. Sora lor se simțea la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mari decât cei reali, unii care puteau să umble în voie pe sub pământ și pe deasupra lui. Mi-i imaginam ca fiind fără moarte, fără miros, fericiți de-a pururi, puternici și foarte atenți la tot ce făceam eu. Mi-era groază atunci când o auzeam pe Lea, cea mai înțeleaptă dintre soții, vorbind despre ei, despre acești prieteni atotputernici ca despre niște biete povești, inventate doar ca să liniștească coșmarurile copiilor. Am început să tremur. Mama și-a pus mâna pe obrazul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fluviul a fost milos și n-am pierdut nici un animal. Când soarele se culcase deja printre crengile copacilor, doar taurul cel mare, măgarii, femeile și copiii rămăseseră pe malul celălalt. Ruben și Iuda s-au luptat cu taurul înnebunit de groază, care se zbătea ca un animal dus la tăiere. Le-a luat foarte mult timp să aducă vitele de partea cealaltă și când, în fine, au reușit, soarele apusese. Mama și cu mine am trecut ultimele, de data asta ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu cumva îngerii înfricoșători ai tatălui nostru aveau să se întoarcă, dar cerurile erau goale. Stăteam ca niște pietre și așteptam să se întâmple ceva. Un răget puternic s-a auzit dintr-odată dinspre pâlcul de copaci. Am înghețat de groază și am fi strigat, dar nici un sunet nu ne-a ieșit din gură. Un mistreț negru, uriaș alerga înspre noi. Am încercat din nou să țipăm, dar n-am putut. Nu se auzea decât zgomotul copitelor lui în iarbă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cercuri de cupru se adunau la încheieturile mâinilor mele, încât am uitat cu totul de picioare și chiar în prima zi în care le-am purtat m-am împiedicat, am căzut și mi-am julit barba. M-am gândit cu groază că aveam să mă întâlnesc cu Bunica arătând ca un copil cu zgaibe. În fiecare zi apoi mi-am examinat barba în oglinda Rahelei, am implorat-o pe Inna să găsească un leac și mi-am tot zgândărit crusta roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
până când zorii au arătat ticăloșia făcută de fiii lui Iacob. Au omorât fiecare bărbat pe care l-au găsit viu. Dar eu nu știam nimic despre asta. Știam doar că vreau să mor. Nimic în afară de moarte nu putea pune capăt groazei. Nimic în afară de moarte nu mă putea împăca cu imaginea lui Shalem măcelărit, sângerând, omorât în somn, pe neașteptate. Dacă nu mi-ar fi scos cineva călușul când am vomitat, mi s-ar fi îndeplinit dorința. Tot timpul cât a durat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am înăbușit un țipăt. O umbră mică se învârtea în cerc în jurul meu. Pasărea cânta în continuare, dar acum parcă o făcea ca să-și bată joc de bucuria pe care o simțisem o clipă mai devreme. M-am uitat cu groază cum umbra a sărit în patul lui Re-nefer și apoi a părut să dispară. Mă dureau ochii de la cât cercetasem prin întuneric și m-am trezit plângând moartea bunei mele doamne, pentru că acea creatură o omorâse cu siguranță. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
durere serioasă mi-a trecut prin burtă și mi-a tăiat respirația, mi-am amintit de femeile care leșinau, de femeile care țipau și plângeau și implorau moartea. Mi-am amintit de o femeie care murise cu ochii deschiși de groază și de o femeie care murise într-un val de sânge, cu ochii înfundați de efort. Un suspin mi-a ieșit din gură când mi s-a rupt apa și mi-a udat picioarele. - Mamă, am țipat, simțind lipsa celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
stăteam amândouă împreună, în tăcere. Dar câteodată povestea îmi făcea inima să se scufunde. O dată, când o femeie a murit brusc, Meryt nu se gândise să ia un cuțit și să elibereze copilul, așa că muriseră amândoi. Nu mi-am ascuns groaza destul de repede și Meryt mi-a văzut fața. - Spune-mi, măcar, mi-a cerut ea, luându-mă de umeri. Nu-ți strânge buzele când ai fi putut să salvezi copilul. Măcar învață-mă, să pot încerca eu. Rușinată de lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și nu se simțea deloc bine. Primul copil i se născuse mort - crescut cu totul și perfect în toate privințele, dar mort. După ani de zile de nașteri pierdute, în sfârșit un alt copil prinsese rod, dar se gândea cu groază la naștere și iată că, după o zi întreagă de travaliu, durerile nu aduseseră copilul mai aproape de ieșire. Meryt era în așteptare, iar doamna casei trimisese după un preot-doctor, care spunea rugăciuni, umpluse camera cu amulete și adusese o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
chemate la depărtări tot mai mari. O dată, a fost trimisă o barcă ca să ne ducă în orașul On, unde concubina favorită a unui preot era pe moarte. Am găsit o fată mult prea tânără pentru a fi mamă, țipând de groază, singură într-o cameră, fără ajutorul altor femei. La scurt timp după ce am ajuns, i-am închis ochii, iar eu am încercat să eliberez copilul, dar și ea era moartă. Meryt s-a dus să vorbească cu tatăl care, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
urmărit. Numeroși oameni cu lumânările aprinse fugeau după mine și, în loc să se stingă, flăcările lumânărilor creșteau, unindu-se într-un incendiu uriaș. Ca să scap de urmăritori m-am refugiat într-o pivniță. De cum am coborât treptele umede am simțit, cu groază, că mi se încolăcește ceva apăsător pe piept. Am ieșit imediat, să cer ajutor celor care mă urmăreau, dar acum străzile erau pustii, nu se mai vedea nici o lumânare aprinsă, un întuneric de nepătruns domnea peste tot. Disperat, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe care mi le închipuisem mândre și semețe se comportau ca niște pisici. Se lăsau comandate cu biciul. Uneori, mai mârâiau și le scânteiau ochii. Atunci deveneam atent, așteptând cu sufletul la gură să sară și să-și înfigă, spre groaza spectatorilor, colții în dresor. Dar de fiecare dată se auzea un nou pocnet de bici și animalele redeveneau supuse și ascultătoare, făcându-și cumințite numărul. În mintea mea a încolțit în seara aceea o idee: să mă furișez într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu viață, fiindcă îmbrățișarea pitonului e mortală; șarpele își reglează contracțiile în contratimp cu bătăile inimii victimei și îi oprește inima. Cealaltă fotografie arăta un piton uriaș, de vreo șapte-opt metri, înfășurat în jurul unui bărbat care avea fața răvășită de groază. Vânătorul strângea cu mâna dreaptă reptila de după cap, ca s-o sugrume; i se vedeau degetele crispate, încordate cu disperare în spatele ochilor pitonului, fascinanți, semănând perfect cu două pietre de ametist; și încă nu se putea ști dacă vor ceda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]