6,099 matches
-
meditație, Nini se închidea în baie și se freca pe tot corpul cu buretele, până ce devenea cafeniu ca și contrabasul. Apoi mergea la biserică și se spovedea. „Dumnezeu, băiete - îi spunea popa -, pe babele alea o să le arză în flăcările iadului. Da’ măcar te plăteau bine?“ Într-o zi, primarul, care aflase de la popă cum stătea treaba cu muzica pe transatlanticele cu bogătași, l-a abordat pe Nini ca între bărbați: „Vorbește cu omul tău, poate vrea să ia și formația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
delimitat printr-un strat de nuiele, iar pe podeaua de pămînt o fată citea Vărul Basilio de Queirós. De Îndată ce am Început să vorbim, fata a Început să plîngă, descriindu-și viața ca un „calvar“, ca și cînd ar fi În iad. Biata fată, originară din regiunea Amazonului, se dusese la Cuzco, unde a aflat veștile proaste și unde i s-a spus că va fi trimisă Într-un loc mai bun, unde se va vindeca. Spitalul din Cuzco nu era În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care au fost supuși, preoții s-au ridicat deasupra suferinței, au rămas solidari întru Hristos și și-au învins torționarii prin puterea miraculoasă a Credinței. În bolgiile Securității din Bacău (unde erau aduși de oriunde s-ar fi aflat), în iadul Penitenciarului Galați (unde dădeau de sadicul criminal Goiciu), pe șantierele Canalului Dunăre-Marea Neagră (la Peninsula mai ales, unde fioroasa „brigadă disciplinară”, formată exclusiv din preoți, îi trecea prin caznele muncii silnice), mai târziu în minele de plumb din Maramureș, sau
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
când din cerul sfânt te-ntorci cu gândul La-ntâia zi din viața ta curată,Slăvind pe Dumnezeu și adorându-l, Spre noi cei păcătoși cu milă cată, Și, cu-ai tăi ochi pe Fiu-nduplecându-l, Ne mântuie de iad, o Prea-ndurată! Fr. Ioan Butnaru (Viața, nr. 9, septembrie 1938) 8. PR. IOSIF CELANTE autobiografie M-am născut din părinții Const. Celante și Argia Baroli de origine italieni, în ziua de 16 februarie 1910, în com. Băsești, sat Câmpeni, jud.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Să cântăm suprema rugă în al nostru trist prăpăd... O, Tu, Doamne, Sfânt și Mare, de pe tronu-ți blând privește, Către ceata din arene, ce-ți trimite-un lung suspin! Azi e ziua cea fatală, care viața ne-o sfârșește: Trupu-i iad de zvârcolire, sufletu-i de pace plin! O, Tu, Doamne, Sfânt și Mare, Tu primește-ne la tine: Ceasul nostru cel din urmă cu durere a sunat! Circul se îneacă-n sânge... urlă tristele jivine... Christus vincit!... să trăiască blândul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de existență să fie așa de bine organizată și să aibă o activitate așa de intensă cum este Biserica Catolică. Aceasta, pentru că Dumnezeiescul ei Făuritor i-a făgăduit asistența până la sfârșitul veacurilor și i-a spus clar că: „Nici porțile iadului nu o vor birui pe ea” (Mt 16,18) iar „Cerul și pământul vor trece dar cuvintele mele nu vor trece” (Lc 21,33). Afară de asigurarea harului său și de jertfele martirilor, Cristos și-a mai susținut Biserica prin o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
secol, preoții sunt și azi! Combes zicea în 1904: „Vreau să sfârșesc cu reacția clericală... dați-mi trei luni, nimic mai mult”! Cele trei luni au trecut, Combes a trecut... Biserica este și azi! Căci Cristos a zis: „Și porțile iadului nu o vor birui”. Și nu au biruit-o! Să lăsăm trecutul și să privim prezentul. Oare astăzi nu trăiesc prigonitori de ai Bisericii, dușmani ai lui Cristos și ai Creștinismului? Trăiesc, și încă mai mulți ca oricând; fie pe cale
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
aducă acasă între noi. "Făclii aprinse-n templul Nimănui! Mi-e sufletul o năruire de statui Vecii de vis în mine se dărâmă Se-aud cum cad, fărâmă cu fărâmă." (Al. Philippide) 3. O scurtă și edificatoare vizită în subsolul iadului După nouă zile de viscol, timp în care am suferit privațiuni de tot felul, corpurile noastre erau palide, anemice, străvezii. Doar încrederea totală în Dumnezeu, rugăciunile zilnice sub îndrumarea permanentă a mamei, precum și dorința de a supraviețui ne-au ajutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și mă voi îndura de cine vreau să mă îndur." (Romani, 9:16) Ați înțeles, dragii mei? Suntem în puterea unui terorist inventat de noi! care printr-o simplă mișcare a degetului mic te expediază fulgerător în rai sau în iad, fie că ești vinovat ori nu. Clar? Unde sunt bunătatea, blândețea, mila și dragostea Tatălui Ceresc față de fiii Săi tereștri?? Vorbe goale!! Vă amintiți de doctorul morții, înfiorătorul criminal nazist Joseph Mengele, procedând la selectarea evreilor pe suprafața peronului de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
criminal, iar ei nu sunt decât uneltele Tale docile, mâinile Tale! Ferească-ne Dumnezeu de "miluiala" și de "îndurarea" Ta! Mă lipsesc de ele. Desigur, citind aceste rânduri veți considera că Dumnezeu mă va pedepsi și mă va trimite în iad pentru cutezanța vorbelor mele. Fie! Dacă o fi să mă ucidă, nu voi tremura, dar voi descurca în fața Sa firele pricinei mele." (Iov, 3:15) Dar să revenim. Timpul trecea. La orizont nu se întrevedea nici un ajutor, nici o salvare. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ființele absolut nevinovate care mor de inaniție în absența unei coji de pâine. În felul acesta, permanent sunt umplute buzunarele fără fund ale slujitorilor Domnului trăind în belșug, pe câtă vreme voi, sărăntocii, suportați aici, pe acest pământ până la moarte! chinurile unui iad concret, real, vizibil, în speranța că veți ajunge în rai adică NICĂIERI... Vai de voi! Vă compătimesc. " Deci când se-ntâmplă s-aud vreun egumen, Cu foalele-ncinse și obrazul rumen, Povestind că viața e calea durerii Și că pocăința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un nume, nu se chema în niciun fel. Șintărul. Atât. Scaraoțchi, diavolul, satana, michiduță erau niște cuvinte apropiate, familiare și familiale, rostite cu ușurință, cu veselie, ba chiar cu multă plăcere, fiind niște concepte teoretice, niște invenții inofensive, precum raiul, iadul sau judecata de apoi. Aiurea! Niște tâmpenii! Născociri! Pe când ăsta... șinteru... era în carne și oase, uite-l aici, prezent, palpabil. Era o persoană concretă, vizibilă, reală. Ăsta, da! Aveai motive să te ferești de el, să-l ocolești și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de el, să-l ocolești și, mai ales, Doamne ferește -, să nu cumva să te-atingi de el, că nu te-ai mai fi curățat și purificat nici cu o Dunăre de agheasmă! Ptiu! Ăsta, da! Ăsta era cu adevărat mesagerul iadului pe pământ. Nu era admis în sat decât ca un rău necesar, asemenea unui bolnav care admite în cele din urmă ingurgitarea unui medicament amar, grețos și insuportabil, doar pentru a-și aduce corpul slăbit la starea de funcționalitate optimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Cuprins George Țâra Un roman al destinului 5 Caietul numărul 3 11 1. Tizicul sau reciclarea materiei arse 15 2. Crivățul dezlănțuit și consecințele imprevizibile ale încălcării poruncii: "să nu furi!" 31 3. O scurtă și edificatoare vizită în subsolul iadului 32 4. Vizita bătrânei doamne sau vizibile discrepanțe sociale 32 5. Tentația rușinoasă sau diavolul nu face mănăstire 32 6. La moară la Jianu sau sfârșitul unei etape dificile 32 7. Imagini prinse-n chihlimbar 32 Tata... 32 Moș Danilov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
trei săptămâni îmi răsună încă în urechi. Nu știu cum pot să scriu despre "experiența" armatei. Cel mai bine a definit-o cred H.R.P.-ul nostru național, când descrie scena dușului (copacii "troznitori" de unde țâșnea alternativ apă caldă și rece, antecameră a iadului). Și încă: "în evoluția limonadei, armata ocupă un loc important". Această construcție dadaistă, absurdă, descrie cel mai bine realitatea modernă a serviciului militar. Nu pot învăța limbajul Morse, oricât m-aș strădui. Ta-ta-ti-ti-ta. Nu am îndemânarea necesară, abilitatea practică, am
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ar fi dat demisia. De fapt, nu cred că acest cuvânt există în vocabularul omului politic de Dâmbovitza. Citesc din goana trenului mai multe graffiti scrise pe parapeții de protecție din beton de pe ruta Lausanne -Geneva: Bush va arde în iad. Bush = Satan, dar și Israel vaincra toujours (Israel va învinge mereu). Ultima inscripție era pictată în cartierele șic de pe lângă Organizațiile Internaționale de pe malul Lémanului, celelalte două, mai spre gară, în banlieue... Joc șah pe Internet, într-o "sală" virtuală numită
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu saltimbancul FM erau obligați să claxoneze în trafic, cât puteau de tare și îndelungat, pe cel ce se afla la volanul mașinii din față. Delirant, de necrezut, într-un oraș deja atât de poluat fonic, cu o circulație de iad. Am rămas fără glas în fața iresponsabilității românilor. Ajuns acasă, am verificat pe Internet și am aflat că postul de radio cu pricina este "leader pe piața FM și în preferințele ascultătorilor din București". La așa post, așa ascultători. Crăciun în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
început să blesteme. O jumătate de oră au durat blestemele. "Să vă sară ochii, să muriți în chinuri, să vă roadă cancerul, să plângeți pe mormântul familiei". Sau, cea mai înfricoșătoare "Vă iau sângele cu gramul / Să vă piară-n iad tot neamul". Totul spus cu o fantezie morbidă și cu o aplicație uluitoare. Toți ocupanții autocarului o ascultă parcă hipnotizați în mașina ce gonește în noapte. Un ultim scandal izbucnește chiar înainte de intrarea în Elveția. Scot cuțite și se reped
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Groza a organizat alegei la care consetenii mei, țărăniști și liberali, ce urau pe comuniști, au aflat că 83% din ei au votat FDP-ul. Tot în 1946 tata s-a recăsătorit. Pentru cei trei copii, casa părinteasca a devenit iad din care fiecare a evadat în felul său: fratele, la 15 ani, a fugit și s-a angajat minier în Valea Jiului, sora s-a căsătorit la 16 ani. Faptul că am ieșit cu bine din zeci de situatii fără ieșire
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
Deasemenea iarăși, dacă cineva ar lăsa la părăsire sau ar strica hotărârile cele mai sus scrise, încheiate și întărite de mine, pe acela Dumnezeu să-l înădească și să-l pedepsească cu trupul și cu sufletul la chinurile veșnice ale iadului, să fie muncit la un loc cu Iuda și Arie și așa cum era spusa printre iudei, sângele lui Hristos să fie împotriva lui și asupra urmașilor lui, în veci, Amin. Io Mircea domn și voievod prea milostiv a toată Țara
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care nu se supune ordinelor stăpânului său va răspunde cu capul». CAPITOLUL V Groful Motto: Ca un blestem de cununie Ne stă pierzarea ta-n pervaz Și gheara ta de veci ne scrie Rușinea vieții pe obraz ; Căci n-are iadul vreun balaur Mai rău și mai înfometat, Să ceară sânge-atât și aur, Cât bietul meu pământ ți-a dat. (Octavian Goga) Oamenii satului care îl ajutau pe preot în desfășurarea serviciului divin, obișnuiau cândva, și poate mai obișnuiesc și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
două Cârțișoare, i-au cântat atunci în zorii zilei când se cântă Cocoșdaiul, prohodul lor de adio: Te du! Te du! Adio! Și fără revedere! Departe, tu departe te du din țara mea! Demonii te primească cu sadică plăcere. Și iadul să te-nghită și naiba să te ia! așa cum cândva scriitorul român Grigore Alexandrescu își va lua rămas bun în anul 1854 dela consulul rus care părăsea definitiv Bucureștiul. E oare cazul să ne mai întrebăm dece oameni drepți ca
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
verde. Este intelectualistă, rafinată, plăcută la privit. Acolo, realizatorul, Radu Anton Roman, pe lângă că este un estet, mai e și scriitor: „Ouăle se bat temeinic, ca hoții de lemne la Moroieni“; „Încin gem zdravăn niște ulei, să fumege ca Poarta Iadului“; „Sfecle îndeochiat de roșii, ropot îndrăcit de gulioare“; „Grâu muiat domnișorește în lapte“; „O lacrimă melodramatică de untde lemn“; „Sfecla fierbe separat, căi rușinoasă și roșește“ etc. Totul e „magic“, „miraculos“ și, desigur, „dumnezeiesc de bun“. În realitate, și Bucătăria
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
este încă de peacum. În lipsa catastrofei înfricoșătoare, știriștii noștri montează din titluri și din filmări câte-o mică Apocalipsă la fiecare ninsoare mai serioasă, la fiecare rupere de nori, la fiecare alunecare de teren. Astfel, banalele ninsori „paralizează tot“, aduc „iadul alb“ și „șoc și groază sub nămeți“, ruperile de nori înseamnă „șoc și groază: a venit potopul!“, iar alunecările de teren sunt sinonime cu „șoc, groază și ia înghițit pământul!“. Altfel, când nici de asemenea fenomene naturale nu au parte
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să aștept să mi se dezvăluie și să fiu vizitat și astfel mă predispuneam cu totul să termin și să mă bucur acolo unde îl voi afla. Venindu-mi un gând, și anume dacă Dumnezeu m-ar fi pus în iad, mi se înfățișau două lucruri: pe de o parte, durerea pe care aș îndura-o acolo; de cealaltă, cum numele Său este hulit acolo; cu privire la prima, nu puteam simți, nici vedea vreo durere, însă mi se părea și mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]