5,192 matches
-
perioada pre-PAS (1966-1980), cu excepția țărilor Asiei de Sud-Est (Mkandawire, 2002; Tabelul 1). Principala critică adusă PAS este legată de faptul că subminează posibilitățile de dezvoltare pe termen lung prin faptul că în numele unei excesive focalizări asupra stablității economice permite accentuarea inegalităților, reduce investițiile sociale, permițând, astfel, dezvoltarea conflictelor sociale și punând în pericol stabilitatea politică (Mkandawire, 2002; Stewart, 1994, apud Mkandawire, 2002). Numeroase studii privind globalizarea și inegalitatea au concluzionat că accentuarea inegalităților după 1970 a fost cauzată de adâncirea acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
lung prin faptul că în numele unei excesive focalizări asupra stablității economice permite accentuarea inegalităților, reduce investițiile sociale, permițând, astfel, dezvoltarea conflictelor sociale și punând în pericol stabilitatea politică (Mkandawire, 2002; Stewart, 1994, apud Mkandawire, 2002). Numeroase studii privind globalizarea și inegalitatea au concluzionat că accentuarea inegalităților după 1970 a fost cauzată de adâncirea acestora în spațiile naționale, dar mai ales de adâncirea inegalităților dintre națiuni (Cornia, 2000, apud Mkandawire, 2002). Între cauzele creșterii inegalităților între țări Wade (2001) include creșterea într-
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
unei excesive focalizări asupra stablității economice permite accentuarea inegalităților, reduce investițiile sociale, permițând, astfel, dezvoltarea conflictelor sociale și punând în pericol stabilitatea politică (Mkandawire, 2002; Stewart, 1994, apud Mkandawire, 2002). Numeroase studii privind globalizarea și inegalitatea au concluzionat că accentuarea inegalităților după 1970 a fost cauzată de adâncirea acestora în spațiile naționale, dar mai ales de adâncirea inegalităților dintre națiuni (Cornia, 2000, apud Mkandawire, 2002). Între cauzele creșterii inegalităților între țări Wade (2001) include creșterea într-un ritm mai ridicat a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și punând în pericol stabilitatea politică (Mkandawire, 2002; Stewart, 1994, apud Mkandawire, 2002). Numeroase studii privind globalizarea și inegalitatea au concluzionat că accentuarea inegalităților după 1970 a fost cauzată de adâncirea acestora în spațiile naționale, dar mai ales de adâncirea inegalităților dintre națiuni (Cornia, 2000, apud Mkandawire, 2002). Între cauzele creșterii inegalităților între țări Wade (2001) include creșterea într-un ritm mai ridicat a populației în țările sărace, scăderea relativă a prețurilor produselor nonpetroliere, care afectează în mod special țările sărace
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Mkandawire, 2002). Numeroase studii privind globalizarea și inegalitatea au concluzionat că accentuarea inegalităților după 1970 a fost cauzată de adâncirea acestora în spațiile naționale, dar mai ales de adâncirea inegalităților dintre națiuni (Cornia, 2000, apud Mkandawire, 2002). Între cauzele creșterii inegalităților între țări Wade (2001) include creșterea într-un ritm mai ridicat a populației în țările sărace, scăderea relativă a prețurilor produselor nonpetroliere, care afectează în mod special țările sărace, și capcana datoriilor, dat fiind faptul că o criză financiară internațională
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
populației în țările sărace, scăderea relativă a prețurilor produselor nonpetroliere, care afectează în mod special țările sărace, și capcana datoriilor, dat fiind faptul că o criză financiară internațională le adâncește și mai mult situația de dependență, asemenea unei forțe gravitaționale. Inegalitatea din perspectiva statului bunăstării După al doilea război mondial, complexitatea situațiilor sociale cu care indivizii se confruntau (generate de șomaj, starea de sănătate precară, lipsa locuințelor, educație, progresul tehnologic - amplificate, în bună măsură, de război) au forțat elita științifică și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
economiei, adepții liberalismului și ai supremației pieței au avut mai puține motive să se justifice pentru „eșecurile pieței”, astfel încât, așa cum observa Mishra, „nu este surprinzător că, în multe țări, au fost acceptate niveluri tot mai ridicate ale insecurității, sărăciei și inegalității, fără consecințe politice” (Mishra, 1999). Un astfel de context a dat un imbold suplimentar ideilor de inspirație liberală în gestionarea problemelor sociale. Paralel cu creșterea speranței de viață, îmbunătățirea stării generale de sănătate, implicarea tot mai largă a femeilor pe
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cu efecte la fel de nedorite asupra dezvoltării societății. Rezultatul acestor retrageri este erodarea coeziunii sociale. Interesul pentru cei cu venituri mari este de dată mult mai recentă în discursul obișnuit al guvernanților, fiind atras de perpetuarea și, mai ales de creșterea inegalităților. Paralel cu consolidarea statelor bunăstării, relația cu aceștia a fost menținută, în principal, prin sistemele fiscale, menite să furnizeze resurse pentru susținerea sistemelor social-protective. În felul acesta, cei formând grupa „bogaților” s-au simțit folosiți, și nu parte a societății
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
riscul de a reveni, astfel, la modelul de protecție socială de tip „legea săracilor” (Clark, 2000) și de a accentua caracterul stigmatizant al suportului social. Argumentul de fond al opozanților este faptul că acest tip de măsuri de intervenție perpetuează inegalitățile, pe căi cum sunt cele observate de Treanor ( HYPERLINK http://web.inter.nl.net/users/Paul.treanor http://web.inter.nl.net/users /Paul.Treanor): nu prezintă condiții ca beneficiarii sau copiii acestora să depășească vreodată situația de dependență de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
tip de suport nu vor participa niciodată la luarea vreunei decizii; sunt stigmatizante prin faptul că arată în permanență ce poți deveni dacă nu accezi la o calificare profesională adecvată; forțează crearea unei elite universitare overclass. Generatoare sau nu de inegalitate la nivelul societății, „fixarea” indivizilor pe segmentul locurilor de muncă periferice, ocazionale, temporare și slab remunerate prin natura lor face ca la momentul pensionării aceștia să nu poată beneficia, mai ales în sistemul asigurărilor ocupaționale, de un venit minimal pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
contribuții ale angajaților și ale angajatorilor, care să furnizeze un venit de înlocuire corespunzător la momentul pensionării; posibilitatea participării voluntare la sisteme complementare de pensii care să suplimenteze aceste venituri; posibilitatea indexării la inflație. Căutând să identifice trăsături distinctive ale inegalităților contemporane la nivel individual, Treanor arăta ( HYPERLINK http://web.inter.nl.net/users/Paul.treanor http://web.inter.nl.net/users/Paul.Treanor) că, acum 1 500 de ani, indivizii aparținând elitei justificau situația lor favorabilă prin moștenirea primită din
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
indivizii aparținând elitei justificau situația lor favorabilă prin moștenirea primită din generație în generație. În schimb, privilegiatul zilelor noastre își explică situația favorabilă prin faptul că, în viitor, se va putea adapta la schimbări mai repede decât ceilalți. Prin urmare, inegalitatea contemporană se raportează la viitor, și nu la trecut. Atributele care situează un individ pe o poziție privilegiată s-au schimbat, educația - ca nivel și, mai ales, specific al cunoștiințelor - devenind un element definitoriu în asigurarea bunăstării sale. Inegalitatea în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
urmare, inegalitatea contemporană se raportează la viitor, și nu la trecut. Atributele care situează un individ pe o poziție privilegiată s-au schimbat, educația - ca nivel și, mai ales, specific al cunoștiințelor - devenind un element definitoriu în asigurarea bunăstării sale. Inegalitatea în țările în tranziție Cea mai recentă mișcare de anvergură în sensul liberalizării piețelor este căderea regimurilor comuniste în Europa și în fosta URSS. Aceste țări au traversat o perioadă de destabilizare în timpul căreia era de așteptat să cunoască creșteri
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
tranziție Cea mai recentă mișcare de anvergură în sensul liberalizării piețelor este căderea regimurilor comuniste în Europa și în fosta URSS. Aceste țări au traversat o perioadă de destabilizare în timpul căreia era de așteptat să cunoască creșteri ale nivelurilor de inegalitate - din cauza oportunităților diferite de dezvoltare, a opțiunilor de politică economică făcute, dar și a abilităților de adaptare a indivizilor la noile condiții. În afara șocurilor produse de expunerea economiilor la mecanismele economiei de piață libere, guvernele acestor țări au trebuit să
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în 1999, în țările fostei Uniuni Sovietice și ale Europei de Est existau 100 de milioane de persoane care trăiau cu mai puțin de 2 USD/zi, cifră ce reprezintă triplul valorii de la debutul decadei. Cele mai mari creșteri ale inegalității s-au înregistrat, în general, în țări cu un ritm lent al reformelor. Între cauzele acestui fenomen, anumite rapoarte ale UNICEF (2001), ale Băncii Mondiale (2000), dar și alte surse (Schmögnerová, 2003) au identificat manifestarea unor factori favorizanți cum sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
hiperinflația), crizele bancare, erorile în procesul de privatizare care au erodat puterea de cumpărare a salariului minim și, în general, a veniturilor redistribuite. Deși toate țările în tranziție au înregistrat manifestarea unor astfel de factori, indicatorii nivelului de trai, ai inegalității și ai performanțelor economice au diferit sensibil între aceste țări. România, alături de Bulgaria, se situează, nu doar geografic, între țările Europei Centrale și cele ale fostei Uniuni Sovietice, astfel: deși dublă comparativ cu țările deja membre ale UE, creșterea inegalităților
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
inegalității și ai performanțelor economice au diferit sensibil între aceste țări. România, alături de Bulgaria, se situează, nu doar geografic, între țările Europei Centrale și cele ale fostei Uniuni Sovietice, astfel: deși dublă comparativ cu țările deja membre ale UE, creșterea inegalităților a fost mult mai mică decât în țările fostei URSS. De altfel nivelul de inegalitate atins în 2000-2001, comparabil cu al Lituaniei, era superioar doar celui din Republica Cehă și Ungaria (tabelele 2 și 5). De remarcat că raportul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
situează, nu doar geografic, între țările Europei Centrale și cele ale fostei Uniuni Sovietice, astfel: deși dublă comparativ cu țările deja membre ale UE, creșterea inegalităților a fost mult mai mică decât în țările fostei URSS. De altfel nivelul de inegalitate atins în 2000-2001, comparabil cu al Lituaniei, era superioar doar celui din Republica Cehă și Ungaria (tabelele 2 și 5). De remarcat că raportul dintre veniturile și cheltuielile celor mai bogați, respectiv ale celor mai săraci 10% dintre indivizi (b10
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Republica Moldova cu peste 80%, respectiv Federația Rusă cu mai mult de jumătate din populație aflată în sărăcie (tabelul 1). Veniturile de piață au funcționat și în țările în tranziție, firesc, ca forța cea mai importantă care a dus la creșterea inegalităților. Aceasta a fost cauzată, pe de-o parte, de „sensibilitatea” lor crescută la acțiunea forțelor pieței și, pe de alta, contribuția mare pe care au avut-o la formarea bugetelor gospodăriilor, care s-a situat, conform estimărilor raportului Băncii Mondiale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Azerbaidjanul (unde ponderea „doar” s-a dublat) numără între salariații cu salarii mici aproape 40% din total. Cea mai mare stabilitate a distribuției salariale se întâlnește în Republica Cehă, țară care înregistrează, de altfel, și cea mai mică creștere a inegalității totale (tabelul 3) și care cu o pondere relativ constantă (15-16%), e comparabilă cu țările OECD, a căror medie este de 14% (UNICEF, 2001). În cazul comparațiilor pe baza ponderii angajaților salarizați la nivel minim (național), un indicator mai ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
2 69,7 ≤(113-119) 84,4 89,5 88,5 76,6 73,8 ≤(140-145) 91,7 97,3 84,5 ≤(160-170) 99,2 90,2 87,2 Sursa: prelucrări ale autorului după date INSSE Dacă tendința de creștere a inegalității distribuției veniturilor salariale este evidentă prin concentrarea în zona veniturilor mici paralel cu lărgirea segmentului celor cu salarii mari, în cazul pensiilor e valabilă doar prima observație (tabelul 8). Rata maximală de înlocuire a veniturilor salariale prin pensii pare să
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltare reală, durabilă trebuie să se facă resimțită de toți indivizii, prin creșterea standardului de viață. Dezvoltarea economică și globalizarea au avut ca ecouri nu doar creșterea incontestabilă, în timp, a nivelului general de trai, ci și extinderea și adâncirea inegalităților, influențând modul în care acestea se propagă. Inegalitățile clasice se moșteneau, perpetuând apartenența indivizilor la clasa socială în care s-au născut. În era postindustrială capitalul și-a păstrat proprietatea de a se autoproduce, astfel încât cei care îl dețin se
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de toți indivizii, prin creșterea standardului de viață. Dezvoltarea economică și globalizarea au avut ca ecouri nu doar creșterea incontestabilă, în timp, a nivelului general de trai, ci și extinderea și adâncirea inegalităților, influențând modul în care acestea se propagă. Inegalitățile clasice se moșteneau, perpetuând apartenența indivizilor la clasa socială în care s-au născut. În era postindustrială capitalul și-a păstrat proprietatea de a se autoproduce, astfel încât cei care îl dețin se mențin la distanță și chiar se depărtează, în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
proprietatea de a se autoproduce, astfel încât cei care îl dețin se mențin la distanță și chiar se depărtează, în termeni de venituri, de cei ce nu îl dețin. La acestea se adaugă educația ca principal instrument de evitare a perpetuării inegalităților. Prin urmare, cheltuielile sociale destinate educației și formării profesionale sunt printre cele larg acceptate ca fiind eficiente. Caracterul lor de investiție și mecanism de incluziune socială este validat prin inserția indivizilor pe piața muncii și transformarea acestora din cost în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
stimulare a indivizilor pentru depășirea stării de dependență economică și socială, focalizarea excesivă a intervenției sociale în sisteme protective bazate pe testarea mijloacelor poate produce efectul invers celui așteptat dacă este aplicată în contexte nepotrivite. La aceasta se adaugă perpetuarea inegalităților și subminarea stabilității politice. Datele statistice arată că dimensiunile sărăciei relative sunt mai mari în cadrul statelor care au acordat o încredere largă acestui tip de măsuri. Ca orice perioadă de destabilizare, deschiderea spre economia de piață era de așteptat să
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]