5,780 matches
-
plin soare ca să recupereze o minge care ajunsese pe terenul nostru. O chema Clementine Stark. Nu era albinoasă, ci doar foarte palidă și alergică la lucruri greu de evitat (iarba, praful din casă). Tatăl ei era pe cale să facă un infarct, și amintirile mele de acum despre ea au o nuanță albăstruie, de ghinion, care pe atunci Încă nu se abătuse asupra ei. Stătea În picioarele goale prin jungla de buruieni care crescuse Între casele noastre. Pielea tocmai Începea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scaun. Eu - cu ușurință rebotezatul Cal Stephanides, adolescentul fugar - mi-am lăsat jos geamantanul și mi-am agățat haina În cuier. M-am Îndreptat spre scaun, concentrându-mă În tot acest timp să merg ca un băiat. Precum victima unui infarct, trebuia să Învăț toate deprinderile motorii simple. În ceea ce privește mersul, nu mi-era prea greu. Vremurile când fetele de la Baker & Inglis umbla cu cărți pe cap erau demult apuse. Ușoara lipsă de grație a mersului meu, pe marginea căreia comentase doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Main. Dar, surprizele emoționale pentru Tony Pavone Încă nu se terminaseră.Approximativ, după cinsprezece minute de zbor, Comandantul anunță o aterizare forțată de câteva minute pe aeroportul din Timișoara...! De data aceasta Tony Pavone era pe punctul de-a face infarct cardiac, inima lui pulsând sângele prin artere cu cel puțin trei sute de pulsații pe minut, Încât era În pericol de explozie. Era mai mult ca sigur, Lct.Col.Tudose Ion aflase de fuga lor și acum la Timișoara vor fi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a zis că e o dovadă de prostie să te agiți așa În legătură cu un lucru pe care oricum n-ai cum să-l schimbi, și toată lumea a fost de acord și cu asta. După care au Început să vorbească despre infarctul lui Bernie Ackerman și tocmai ajunseseră la subiectul ulcer, cînd Shine, care nu mai zisese nimic de ceva vreme, a glăsuit cu o voce atît de joasă că au fost imediat atenți cu toții. — Ei bine, al dracu să fiu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care se întorc din moarte clinică, descriu o senzație de zbor, cu ieșirea din întuneric la lumină. Descriu primele amintiri de viață, și, chiar din viața intra¬uterină. Este convingător cazul lui Young din 1944, când în urma unei come prin infarct miocardic, s-a ridicat în eter, văzând pământul rotund și înconjurat de un halou albastru, fapt confirmat după treizeci de ani, de către navele cosmice, de la 150 km înălțime. ... Corpul fizic este format din materie fizică, alcătuită din organe, țesuturi, celule
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a lungul femurului, tibiei și peroneului până în vârful degetelor de la picioare, înlocuind fiecare celulă, fiecare mitocondrie, fiecare fărâmă de acid nucleic, cu o încîlcire muzicală. Copleșit, având senzația de destrămare a lumii pe care numai cei care-au făcut un infarct se spune că o simt, saxofonistul se prăbuși pe iarbă, lângă portieră. I se păru că marea foaie transparentă a cerului, în care erau încrustate stelele, se distorsionează, că se apropie de el, se mulează pe corpul său și-l
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o înghețată. Simți cum îi fuge pământul de sub picioare și scăpă telefonul din mână. Auzi o voce, ca un clinchet de clopoței: Tată, sunt Ana. Ce-ai pățit? Nimic. M-am speriat când te-am auzit. Uite așa face omul infarct. Te rog să nu mai mănânci înghețată la Cireșica, știi că ai probleme cu gâtul și pe la Cireșica mai trec și o groază de tramvaie. Ce-ți veni cu gâtul? N-am nimic, aici e cald și înghețata mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
inteligență sclipitoare și un suflet nobil, ea a învățat tot timpul vieții, pentru a se instrui și perfecționa în pedagogie, lucru de mână, desen, muzică, dirijorat ansambluri corale și teatru de amatori. La un an după cel de-al treilea infarct, fatal, al tatei, când îngerul morții s-a pogorât ca să curme firul unei vieți greu încercate, mama s-a grăbit, la 52 de ani, în ajunul Anului Nou 1980 să treacă Styxul, în taina liniștii de veci, în vreme ce din întunecatul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
eșuată cu Viorica din Frasin, sa autoexilat la deal în Bârlog și a stat în bordeiul bunicii vreo doi ani, ocupându-se cu creșterea vitelor, până a murit în urma unui conflict verbal cu pădurarul Gemănar, căzând ca secerat de un infarct miocardic acut. Are un moștenitor în orașul Frasin, Petrică Cotlarciuc, șofer profesionist pe un vehicul greu, care m-a vizitat doar cu ocazia punerii în posesie a terenurilor forestiere ce-au aparținut bunicului Costan. Sora cea mică a tatei, Valeria
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de gară Balintescu Nicanor, care s-a spânzurat la vârsta de 38 de ani în pușcărie, a avut o fată Elena și doi băieți, Gică și Rică, talentați în practicarea sporturilor de iarnă și la fotbal. Amândoi au murit de infarct miocardic acut înainte de 50 de ani, în schimb vara Lenuța trăiește, fiind decana de vârstă a familiei. Mătușa Valeria a moștenit moara bunicii, dar nu s-a bucurat prea mult de ea, căci autoritățile locale au interzis funcționarea ei, motivând
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în virtutea faptului că mortul de la groapă nu se mai întoarce. Din prima plimbare cu o limuzină neagră, tata s-a întors după patru ani, dar nu și atunci când traumele fizice și psihice i-au provocat și cel de-al treilea infarct de miocard, trăgând-o după sine la un an, pe mama, care nu a putut suporta două sentințe: despărțirea și singurătatea. Doresc astăzi să-mi regăsesc și să reconstitui trăirile cufundate-n hăurile insondabile ale sufletului și ale universului meu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nu s-a lecuit niciodată de mirajul brazilor, și n-a înțeles de ce el, ca proprietar și producător, nu avea voie să-și transporte marfa la diferite piețe din țară, și chiar din asta a făcut cel de al treilea infarct, ce i-a fost fatal, în ajunul Crăciunului din anul 1979. Primul meu Moș Crăciun ce mi-l reamintesc, în fața căruia am afișat un original „delirium tremens”, a fost fratele mamei, unchiul Gică, pe care l-am recunoscut în finalul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
surprinzător pe podium la sfârșitul primului an școlar, tata mi-a făcut cadou o pereche de schiuri de performanță de la Clubul sportiv din Dorna, al cărui președinte era vărul meu Gică Balintescu, care s-a prăpădit de tânăr în urma unui infarct miocardic acut, ca și frate-su mai mare Rică. De săniuș eram preocupat mai toată săptămâna, în schimb patinajul și schiatul îl practicam în special sâmbăta și duminica, împreună cu băieți mai mari, eu fiind mezinul. Locurile preferate de dat cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
non-stop, cu Metamorfoza, doar cu Metamorfoza lui Kafka... Deodată, ca iluminat la bilă, ca descurcat la mațe, mă izbise simplitatea, posibilitatea aproape frivolă, așa, de-a futu-i mă-sa, de kiki, de... biliard... mă năucise iminența (precum a unui infarct psihic) de-a deveni GÎNDACUL, formidabil!... de a-l urma orbește pe Kafka, ușurel, pe nesimțite, în infernala-i și mortala, în final, aventură. I-am spus cuiva apropiat: tu nu simți nimic? Ce?, bolborosi el... Păi, nu observi că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
să-mi acopăr fața. Durerea persista, acută, extremă, așa de pătrunzătoare, că nu mă puteam mișca; nu eram deloc în stare să mă ridic în picioare, să mă retrag undeva, la un loc mai ferit. Știam că nu e un infarct. De fapt, stând așa încovoiat pe scaun, cu mâna la frunte, am avut vreme să-mi dau seama, abia după o clipă, că nu e un infarct, clipă în care m-am gândit, ca la ceva neplăcut, că acuma va
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mă retrag undeva, la un loc mai ferit. Știam că nu e un infarct. De fapt, stând așa încovoiat pe scaun, cu mâna la frunte, am avut vreme să-mi dau seama, abia după o clipă, că nu e un infarct, clipă în care m-am gândit, ca la ceva neplăcut, că acuma va veni să mă ia salvarea de aici, sub ochii atâtor oameni. Dar durerea nu era de infarct, era de cârcel, un junghi amplu, ca un cuțit împlântat
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
dau seama, abia după o clipă, că nu e un infarct, clipă în care m-am gândit, ca la ceva neplăcut, că acuma va veni să mă ia salvarea de aici, sub ochii atâtor oameni. Dar durerea nu era de infarct, era de cârcel, un junghi amplu, ca un cuțit împlântat spre partea stângă a brațului. O doamnă de alături, care m-a privit o clipă, a avut impresia că am intrat brusc în meditație, ca cineva cuprins deodată de un
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
spus ! Nici măcar cu Margot n-a purtat ! Doar n-am să-i spun că la prima lui ieșire, Tudor a mers să-l caute, și doar așa am aflat că murise ! Portăreasa i-a spus că nenea Sandu murise de infarct, cu două-trei luni înainte, și că nu se păstrase nimic... Nici acte, hârtii, nici acele memorii ce se știe sigur că au existat, puținii lui prieteni erau la curent, văzuseră pagini briante, pare-se, și cu amănunte senzaționale, privind demersurile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
publicul țintă cu ochii pe ea. Simplul gînd mă și face să mă cutremur. OK. N-am să las să se Întîmple una ca asta. Dacă se Întîmplă ceva, am să distrag atenția publicului. Am să mă fac că am infarct. Da. Am să mă prăbușesc pe jos și toată lumea se va uita la mine cîteva secunde, dar spectacolul va continua, pentru că, nu-i așa, sîntem englezi, și, În clipa În care publicul Își va Îndrepta din nou atenția asupra scenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o nevroză cardiacă, dar cînd și-a făcut zilele trecute un control, cardiologul i-a găsit și o dereglare a tensiunii. Un pumn de pastile și recomandarea unei vieți liniștite, armonioase, fără nopți pierdute, fără abuz de cafea. Altfel faci infarct! Așa că respectă ce ți-am zis, îl sfătuiește medicul, un bărbat de vîrsta sa, cu care s-a împrietenit. Se poate, nu-i așa? Da! Dacă mă las de uzină. Eventual, și de nevastă", ar fi vrut Mihai să replice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să văd lumină la tine cînd mă plimb noaptea pe șosea. N-am somn... Vorbește cu cei de la comună, poate te angajează paznic de noapte la magazin. Ar fi o chestie! rîde Săteanu. Ești sigur, nea Toadere, c-a fost infarct? Sigur. Și nu unul. Două! Dacă eram deștept, s-o șterg după primul... Ai așteptat să te șteargă ei de pe listă, să-l faci pe-al doilea. De ce? Cu cei ce scriu e bine să fii prudent cînd dai răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ei, pe pat: Poți scuipa cojile pe jos. Bineînțeles! Doar nu-ți închipui că le-aș fi adunat în pumn, cînd aici nu-i măturat de-o săptămînă. Știi ce-am făcut cînd am început să merg, după al doilea infarct? rîde Săteanu cu poftă. M-am dus la un film pe bulevard. Am stat la balcon și-am mîncat semințe. Au fost mai interesante, pentru mine, șoaptele unui cuplu din spatele meu, decît ce se întîmpla pe ecran... Nici nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
editură. Imediat ce desface ambalajul simte cum inima lui lovește cu putere în tîmplă. Nu-i place să-și prevestească viitorul, dar înțelege că peste ani, cînd va îmbătrîni, la un asemenea moment, ar putea face o comoție cerebrală sau un infarct. O clipă se gîndește dacă merită atîta strădanie, cînd foarte bine ar trebui să-și vadă liniștit de grijile cotidiene, absent la ce se întîmplă în jur. Dar el are deja experiența unor zile goale și nu-și dorește altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
care zbiară În jur! Ed coborî scările În goană și ajunse În mijlocul unei mulțimi: polițiști În uniformă și În civil. MÎini care-l băteau pe umeri, oameni care Îi strigau numele. O voce de aproape: — Millard a murit. A făcut infarct la sediu. CAPITOLUL 40 Înmormîntare cu ploaie. Slujbă la marginea mormîntului. Epitaful rostit de Dudley Smith. Un ultim cuvînt spus de un preot. Erau de față toți membrii Biroului: ordinul lui Thad Green. Parker chemase presa: o mică ceremonie după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
foarte violenți. Tipul care l-a strecurat În organismul amicei noastre e profesionist, pentru că doar un profesionist poate ști că gemul ăsta de fiozină contracarează pentotalul. Șefule, ar trebui să șezi, că ai o față de zici că acuși-acuși faci un infarct! Patchett, maestrul chimist. Tatăl fraților Englekling, un chimist care producea compuși antipsihotici. Curva lui Bud White de dincolo de oglindă - rămasă acum singură, cu un magnetofon care mergea În gol. Ed intră. Lynn spuse: — Iar tu? — Întocmai. Nu trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]