41,505 matches
-
cu această mutație, transmisă autosomal dominant, au forme ușoare de diabet sau scădere a toleranței la glucoză. Fiind heterozigoți, acești pacienți secretă și molecule normale de insulină însă au o hiperinsulinemie evidentă datorită remanenței prelungite în circulație a moleculelor de insulină anormală. A fost de asemenea descrisă la membrii câtorva familii cu hiperproinsulinemie asimptomatică o mutație în molecula de proinsulină (Arg-65 înlocuită cu His) care alterează procesarea intra ß-celulară a acesteia (nerecunoașterea locului de clivare a lanțului A de peptidul C
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
de asemenea descrisă la membrii câtorva familii cu hiperproinsulinemie asimptomatică o mutație în molecula de proinsulină (Arg-65 înlocuită cu His) care alterează procesarea intra ß-celulară a acesteia (nerecunoașterea locului de clivare a lanțului A de peptidul C). 3.3. Secreția insulinei Procesul de biosinteză a insulinei se încheie cu formarea granulelor secretorii mature care conțin insulina biologic activă. Fiecare celulă ß conține aproximativ 13,000 de granule secretorii (20). Calea principală de eliberare a insulinei din celulele ß în spațiul interstițial
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
câtorva familii cu hiperproinsulinemie asimptomatică o mutație în molecula de proinsulină (Arg-65 înlocuită cu His) care alterează procesarea intra ß-celulară a acesteia (nerecunoașterea locului de clivare a lanțului A de peptidul C). 3.3. Secreția insulinei Procesul de biosinteză a insulinei se încheie cu formarea granulelor secretorii mature care conțin insulina biologic activă. Fiecare celulă ß conține aproximativ 13,000 de granule secretorii (20). Calea principală de eliberare a insulinei din celulele ß în spațiul interstițial este exocitoza Ca2+-dependentă a
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
proinsulină (Arg-65 înlocuită cu His) care alterează procesarea intra ß-celulară a acesteia (nerecunoașterea locului de clivare a lanțului A de peptidul C). 3.3. Secreția insulinei Procesul de biosinteză a insulinei se încheie cu formarea granulelor secretorii mature care conțin insulina biologic activă. Fiecare celulă ß conține aproximativ 13,000 de granule secretorii (20). Calea principală de eliberare a insulinei din celulele ß în spațiul interstițial este exocitoza Ca2+-dependentă a granulelor secretorii. Studii efectuate în ultimul deceniu au reușit să
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
de peptidul C). 3.3. Secreția insulinei Procesul de biosinteză a insulinei se încheie cu formarea granulelor secretorii mature care conțin insulina biologic activă. Fiecare celulă ß conține aproximativ 13,000 de granule secretorii (20). Calea principală de eliberare a insulinei din celulele ß în spațiul interstițial este exocitoza Ca2+-dependentă a granulelor secretorii. Studii efectuate în ultimul deceniu au reușit să descifreze mai multe dintre complexele evenimente ale procesului pre- și post-exocitotic în celulele endocrine (21). Stimulul fiziologic al secreției
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
celulele ß în spațiul interstițial este exocitoza Ca2+-dependentă a granulelor secretorii. Studii efectuate în ultimul deceniu au reușit să descifreze mai multe dintre complexele evenimente ale procesului pre- și post-exocitotic în celulele endocrine (21). Stimulul fiziologic al secreției de insulină, glucoza, produce la concentrații în domeniul normalului, oscilații ale potențialului de membrană între platouri de depolarizare (peste care se suprapun secvențe de potențiale de acțiune) și intervale inactive de repolarizare (22), care sunt consecința unor oscilații ale 19 concentrației intracelulare
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
de membrană între platouri de depolarizare (peste care se suprapun secvențe de potențiale de acțiune) și intervale inactive de repolarizare (22), care sunt consecința unor oscilații ale 19 concentrației intracelulare a Ca2+ și care se materializează în secreția pulsatorie a insulinei. Activitatea electrică a celulelor ß este liniar dependentă de concentrația glucozei și atunci când aceasta depășește aprox 360 mg/dl descărcarea potențialelor de acțiune devine practic continuă. La nivelul membranei celulelor ß au fost identificate cel puțin 10-20 de tipuri de
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
concentrația glucozei și atunci când aceasta depășește aprox 360 mg/dl descărcarea potențialelor de acțiune devine practic continuă. La nivelul membranei celulelor ß au fost identificate cel puțin 10-20 de tipuri de canale ionice dintre care cele mai importante în secreția insulinei sunt canalele de K+-ATP dependente și canalele de Ca2+ dependente de voltaj. Canalele de K+-ATP dependente sunt spontan deschise la concentrații mici ale glucozei și prin efluxul ionilor pozitivi de K+ se menține electronegativitatea intracelulară caracteristică potențialului de
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
un blocant al canalelor de K+ în timp ce Mg-ADP produce deschiderea acestora. Celula ß depolarizată mai poate răspunde și la alți stimuli electrogenici cum este arginina care are o moleculă puternic electropozitivă și care are un efect minor asupra secreției de insulina la concentrații mici ale glucozei însă acest efect devine major la concetrații mari ale glucozei, atunci când canalele de K+ sunt complet închise (23) . Canalul de K+ (inwardly - rectifying potassium channel) este format din patru subunități și există două tipuri de
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
în neuroni, și SUR2, cu două subtipuri SUR2A, prezenți în musculatura scheletică și cardiacă, și SUR2B în celulele musculare netede. Grodsky și col au demonstrat cu mai mult de 30 de ani în urmă (Endocrinolgy, 1968) faptul că secreția de insulină se desfășoară bifazic, cu o primă fază de secreție rapidă (care durează 5-10 min), urmată de o fază de secreție mai lentă însă susținută în timp (câteva ore). Faza rapidă de secreție poate fi indusă, alături de glucoză, și de alți
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
traseul spre membrana celulară prin mișcări saltatorii sau prin difuziune lentă, prin rețeaua microtubulară, în care un rol major îl au kinesinele ATP-dependente. În condiții experimentale, distrugerea rețelei microtubulare cu vincristină produce o reducere cu peste 50% a secreției de insulină indusă de glucoză (26). Această reducere se corelează cu o scădere cu 85% a mișcarilor saltatorii ale granulelor (22). Reglarea metabolică a secreției insulinei de către glucoză este mediată de modificările în concentrația K+ în spațiul sub-membranar. Modificările concentrației ADP și
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
condiții experimentale, distrugerea rețelei microtubulare cu vincristină produce o reducere cu peste 50% a secreției de insulină indusă de glucoză (26). Această reducere se corelează cu o scădere cu 85% a mișcarilor saltatorii ale granulelor (22). Reglarea metabolică a secreției insulinei de către glucoză este mediată de modificările în concentrația K+ în spațiul sub-membranar. Modificările concentrației ADP și ATP "pregătesc" granulele pentru secreție prin modificarea pHului intragranular. Odată produsă exocitoza membranele granulelor secretorii sunt endocitate printr-un proces mediat de clathrin. Relevanța
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
Polimorfismul genelor care codifică canalele de Ca2+ sau alte proteine care participă la exocitoză ar putea fi diabetogen. Polimorfismul unei singure nucleotide din gena care codifica syntaxina s-a dovedit a se asocia cu vârsta de debut și necesarul de insulină la pacienții cu diabet tip 2 (27). Nu în ultimul rând, acizii grași liberi, a căror concentrație în sângele portal este crescută la pacienții cu diabet și/sau obezitate și/sau sindrom metabolic, exercită de asemenea efecte complexe asupra secreției
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
pacienții cu diabet tip 2 (27). Nu în ultimul rând, acizii grași liberi, a căror concentrație în sângele portal este crescută la pacienții cu diabet și/sau obezitate și/sau sindrom metabolic, exercită de asemenea efecte complexe asupra secreției de insulină. Prezența unui aport de acizi grași liberi este necesară pentru secreția normală a insulinei. O creștere rapidă a concentrației acestora amplifică secreția de insulină indusă de glucoză, prin creșterea concentrației de acil-CoA și stimularea unor enzime care intervin în exocitoză
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
căror concentrație în sângele portal este crescută la pacienții cu diabet și/sau obezitate și/sau sindrom metabolic, exercită de asemenea efecte complexe asupra secreției de insulină. Prezența unui aport de acizi grași liberi este necesară pentru secreția normală a insulinei. O creștere rapidă a concentrației acestora amplifică secreția de insulină indusă de glucoză, prin creșterea concentrației de acil-CoA și stimularea unor enzime care intervin în exocitoză. Expunerea cronică la concentrații crescute de acizi grași liberi produce același efect, dar prin intermediul
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
diabet și/sau obezitate și/sau sindrom metabolic, exercită de asemenea efecte complexe asupra secreției de insulină. Prezența unui aport de acizi grași liberi este necesară pentru secreția normală a insulinei. O creștere rapidă a concentrației acestora amplifică secreția de insulină indusă de glucoză, prin creșterea concentrației de acil-CoA și stimularea unor enzime care intervin în exocitoză. Expunerea cronică la concentrații crescute de acizi grași liberi produce același efect, dar prin intermediul obezității se reduce efectul stimulator al glucozei. Creșterea concentrației de
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
acizi grași liberi produce același efect, dar prin intermediul obezității se reduce efectul stimulator al glucozei. Creșterea concentrației de c-AMP are efect incretinic prin stimularea, via lipaza hormono-sensibilă din celulele ß, a lipolizei (28). 3.4. Mecanismele de acțiune ale insulinei 3.4.1. Aspecte generale Insulina este un hormon cu o îndelungată ontogeneză, în cursul căreia s-au "rafinat" efecte metabolice multiple asupra majorității celulelor. În urmă cu mai mult de o jumătate de secol Levine și Col (cit de
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
dar prin intermediul obezității se reduce efectul stimulator al glucozei. Creșterea concentrației de c-AMP are efect incretinic prin stimularea, via lipaza hormono-sensibilă din celulele ß, a lipolizei (28). 3.4. Mecanismele de acțiune ale insulinei 3.4.1. Aspecte generale Insulina este un hormon cu o îndelungată ontogeneză, în cursul căreia s-au "rafinat" efecte metabolice multiple asupra majorității celulelor. În urmă cu mai mult de o jumătate de secol Levine și Col (cit de 29) au emis ipoteza conform căreia
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
este un hormon cu o îndelungată ontogeneză, în cursul căreia s-au "rafinat" efecte metabolice multiple asupra majorității celulelor. În urmă cu mai mult de o jumătate de secol Levine și Col (cit de 29) au emis ipoteza conform căreia insulina își exercită efectul principal, cel asupra glicemiei, prin facilitarea transportului glucozei prin membrana celulară, ipoteză confirmată în 1971 prin descoperirea de către Roth și Col a receptorilor insulinei. Ulterior au fost descrise și unele dintre etapele post-receptor ale acțiunii insulinei și
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
de secol Levine și Col (cit de 29) au emis ipoteza conform căreia insulina își exercită efectul principal, cel asupra glicemiei, prin facilitarea transportului glucozei prin membrana celulară, ipoteză confirmată în 1971 prin descoperirea de către Roth și Col a receptorilor insulinei. Ulterior au fost descrise și unele dintre etapele post-receptor ale acțiunii insulinei și în primul rând fosforilarea resturilor tirozinice a mai multor proteine citozolice, printre care familia de proteine denumite "substratul receptorului de insulină" (cel mai bine cunoscut este insulin
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
căreia insulina își exercită efectul principal, cel asupra glicemiei, prin facilitarea transportului glucozei prin membrana celulară, ipoteză confirmată în 1971 prin descoperirea de către Roth și Col a receptorilor insulinei. Ulterior au fost descrise și unele dintre etapele post-receptor ale acțiunii insulinei și în primul rând fosforilarea resturilor tirozinice a mai multor proteine citozolice, printre care familia de proteine denumite "substratul receptorului de insulină" (cel mai bine cunoscut este insulin receptor substrate-1), principalul generator de semnale intracelulare, precum și efectul de stimulare a
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
de către Roth și Col a receptorilor insulinei. Ulterior au fost descrise și unele dintre etapele post-receptor ale acțiunii insulinei și în primul rând fosforilarea resturilor tirozinice a mai multor proteine citozolice, printre care familia de proteine denumite "substratul receptorului de insulină" (cel mai bine cunoscut este insulin receptor substrate-1), principalul generator de semnale intracelulare, precum și efectul de stimulare a sintezei unui alt mediator intracelular major, fosfatidilinozitolul 3-fosfat. Au rămas însă, din păcate, evenimente produse de acțiunea intracelulară a insulinei incomplet cunoscute
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
receptorului de insulină" (cel mai bine cunoscut este insulin receptor substrate-1), principalul generator de semnale intracelulare, precum și efectul de stimulare a sintezei unui alt mediator intracelular major, fosfatidilinozitolul 3-fosfat. Au rămas însă, din păcate, evenimente produse de acțiunea intracelulară a insulinei incomplet cunoscute și de asemenea și relevanța lor pentru etio-patogeneza și tratamentul diabetului. 3.4.2. Receptorii pentru insulină Receptorii pentru insulină sunt structuri polipeptidice complexe care se găsesc practic în toate țesuturile vertebratelor, numărul lor pe suprafața unei celule
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
stimulare a sintezei unui alt mediator intracelular major, fosfatidilinozitolul 3-fosfat. Au rămas însă, din păcate, evenimente produse de acțiunea intracelulară a insulinei incomplet cunoscute și de asemenea și relevanța lor pentru etio-patogeneza și tratamentul diabetului. 3.4.2. Receptorii pentru insulină Receptorii pentru insulină sunt structuri polipeptidice complexe care se găsesc practic în toate țesuturile vertebratelor, numărul lor pe suprafața unei celule variind între 40 în cazul eritrocitelor circulante și 200.000 în cazul adipocitelor și al hepatocitelor (30). Gena acestor
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
unui alt mediator intracelular major, fosfatidilinozitolul 3-fosfat. Au rămas însă, din păcate, evenimente produse de acțiunea intracelulară a insulinei incomplet cunoscute și de asemenea și relevanța lor pentru etio-patogeneza și tratamentul diabetului. 3.4.2. Receptorii pentru insulină Receptorii pentru insulină sunt structuri polipeptidice complexe care se găsesc practic în toate țesuturile vertebratelor, numărul lor pe suprafața unei celule variind între 40 în cazul eritrocitelor circulante și 200.000 în cazul adipocitelor și al hepatocitelor (30). Gena acestor receptori este localizată
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]