6,119 matches
-
sa în oricare dintre situațiile de comunicare invocate anterior, inclusiv din perspectiva îmbogățirii experienței ca locutor având în vedere caracterul dinamic al oricărui schimb comunicativ, jocul rolurilor, jocul instanțelor comunicative. * * * Sintetizând cele prezentate supra, poate fi utilă pentru orice locutor/interlocutor în încercarea de optimizare a spectacolului comunicării de orice tip parcurgerea creativă a propunerilor de tehnici vizând formarea și dezvoltarea limbajului teatral din Tabelul nr. 14. Tabelul nr. 14. Tehnici vizând formarea și dezvoltarea limbajului teatral Tehnici de comunicare (preponderent
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
propria regie a pregătirii pentru comunicare și a spectacolului comunicării, în general... O invitație de a transforma post-discursul sau post-incursiunea în spectacol(ul) comunicării în premise pentru noi și noi dezvoltări în planul relaționării (artistice sau non-artistice) cu potențiali locutori/interlocutori, în contexte comunicative dintre cele mai diverse... Bibliografie selectivă Abric, J.-C. (2002). Psihologia comunicării: teorii și metode. Traducere de Luminița și Florin Botoșineanu. Iași: Polirom. Academia Română. Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan Al. Rosetti" (2005). Gramatica limbii române. I. Cuvântul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ei" (Lohisse, 2002, p. 105); este vorba, așadar, despre un simbolism ce implică, de fapt, coroborarea coordonatelor spațiale propriu-zise cu cele relaționale/interpersonale, sociale, culturale ale unei situații de comunicare. 2 Comunicarea interpersonală "presupune să ne cunoaștem cât mai bine interlocutorul, să știm cum a reacționat în diferite împrejurări, îngăduindu-ne a-i intui în anumite limite, desigur maniera de a reacționa, de a se comporta" (Durac, 2009, p. 16). 3 "bazată pe interacțiune, ea [comunicarea] constituie întotdeauna o tranzacție între
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
vorbitorului de a-și ține sub control propriul comportament verbal și nonverbal" (Șerbănescu, 2007, p. 43). 13 Pentru implicațiile Eul-ului intim (imaginea despre sine a locutorului) și ale Eul-ului public (imaginea pe care locutorul vrea să o prezinte interlocutorilor), vezi Abric, 2002, p. 19. 14 Prefigurând variabilele de ordin relațional, "informațiile despre un individ ajută la definirea unei situații, dau posibilitatea celorlalți să știe de la bun început ce așteaptă individul de la ei și ce pot aștepta la rândul lor
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
cu aceste informații, ceilalți vor ști cum să acționeze pentru a provoca răspunsul pe care îl doresc de la el" (Goffman, 2003, p. 29). 15 În asociere cu variabilele interpersonale, comportamentul comunicativ presupune și: (a) o anumită manieră de raportare la interlocutor și la ceea ce-l caracterizează pe acesta, în condițiile în care "fiecare partener într-o relație are un sistem propriu de semnificații (o "personalitate", valori, opinii, atitudini) și o cunoaștere organizată (despre trecut, întâmplări, scopuri) pe care celălalt nu le
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
altor popoare): "elaborarea discursului pe baza unor strategii ale implicitului, rolul crescut al elementelor nonverbale în comunicare, exteriorizarea anxietății comunicative prin exprimarea adesea conflictuală a emoțiilor negative, tendința spontană de constituire a unor ierarhii în discurs în baza statutului atribuit interlocutorilor, activitate susținută de negocierea imaginii publice prin strategii duale ale politeții pozitive și negative" (Vasilescu, 2010, p. 177). Autoarea diferențiază, de asemenea, tipurile diferite de negociere a dreptului/accesului la cuvânt prin raportare la "statutul ingroup/outgroup al interactanților" (Vasilescu
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
imaginii publice prin strategii duale ale politeții pozitive și negative" (Vasilescu, 2010, p. 177). Autoarea diferențiază, de asemenea, tipurile diferite de negociere a dreptului/accesului la cuvânt prin raportare la "statutul ingroup/outgroup al interactanților" (Vasilescu, 2010, p. 178); astfel, interlocutorii incluși în categoria "străini"/inamici sunt mai degrabă excluși dintr-o situație de comunicare (sau ignorați), față de cei considerați nesau "mai puțin cunoscuți" se manifestă, în general, deschidere comunicativă, iar cunoscuții/prietenii au un grad mare de libertate în negocierea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Antichitate un număr mare de moraliști consideră "interacțiunile sociale ca pe un imens teatru în care noi nu facem decât să interpretăm niște roluri" (Maingueneau, 2007, p. 82). 39 În dinamica procesului comunicării, "profesorul își asumă un dublu rol; de interlocutor "egal", care "coboară" la nivelul de înțelegere al elevului, dar și de observator, conducător și reglator al orizontului discursiv în cazul apariției unor disfuncțiuni în "negocierea" sensurilor" (Cucoș, 1991, p. 23). 40 Exemple de tipuri de context implicate (Rovența-Frumușani, 2000
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
și reglator al orizontului discursiv în cazul apariției unor disfuncțiuni în "negocierea" sensurilor" (Cucoș, 1991, p. 23). 40 Exemple de tipuri de context implicate (Rovența-Frumușani, 2000, p. 31): verbal; referențial (realitatea vizată sau lumile posibile); situațional (situația de discurs, ierarhia interlocutorilor, canalul utilizat etc.); acțional (al fragmentelor discursive ca acte de limbaj: sfat, rugăminte, promisiune, ofertă, solicitare, amenințare etc.); psihologic (al intenției, credințelor, dorințelor interlocutorilor), respectiv, într-o altă accepțiune, spațial; fizic și senzorial; temporal; al pozițiilor; relațional social imediat; cultural
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Rovența-Frumușani, 2000, p. 31): verbal; referențial (realitatea vizată sau lumile posibile); situațional (situația de discurs, ierarhia interlocutorilor, canalul utilizat etc.); acțional (al fragmentelor discursive ca acte de limbaj: sfat, rugăminte, promisiune, ofertă, solicitare, amenințare etc.); psihologic (al intenției, credințelor, dorințelor interlocutorilor), respectiv, într-o altă accepțiune, spațial; fizic și senzorial; temporal; al pozițiilor; relațional social imediat; cultural de referințe la norme și reguli colective; ca expresie a identității actorilor (Marinescu, 2003, pp. 87-88). 41 Vezi cele două tipuri de semnificație "semnificația
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
etc.; (2) întrebări care presupun conceptualizări; (3) întrebări care implică emiterea, de către elev, a unor judecăți de valoare, realizarea de alegeri și motivarea acestora etc. 2 Se vorbește, în acest caz, despre "răspunsul de la sine înțeles", în condițiile în care interlocutorul înțelege, din formularea întrebării, că locutorul nu se așteaptă să răspundă la aceasta, ci să facă ce i s-a cerut (Harwood, Miller & Vasta, 2010, p. 473): Îmi dai creta roșie?. 3 Întrebare care, ca "sfat necerut", se poate constitui
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
cu rol în "stimularea gândirii independente": Ce crezi despre această poveste/imagine/fotografie? De ce crezi că...? (Simister, 2011, p. 42). 5 Pentru întrebări recomandate/nerecomandate, vezi Enăchescu, 2008, pp. 130-131. 6 Cu avantajul că "formulând întrebări deschise îi dai posibilitatea interlocutorului tău să-ți dezvăluie exact atât cât dorește" (Fine, 2008, p. 53). 7 Considerate, în unele lucrări, întrebări neutre Popescu, 1998, pp. 127-129. 8 Opinie relevantă în acest sens: "întreabă-i pe oameni cum le place să li se spună
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
p. 68), reperabil în unele situații de comunicare didactică/educațională, dar și în cele de comunicare interpersonală, în care singurele răspunsuri "corecte"/acceptabile sunt cele pe care le are în vedere profesorul/adultul/locutorul atunci când adresează o întrebare elevului/copilului/interlocutorului, în general. 10 Conștientizând, în fapt, efectele pe care o întrebare/răspuns le poate avea asupra partenerului de comunicare (Șoitu, 1996, p. 21). 11 Vezi în acest sens, în cadrul strategiilor politeții pozitive, folosirea anumitor întrebări care conțin, de fapt, solicitări
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
fapt, efectele pe care o întrebare/răspuns le poate avea asupra partenerului de comunicare (Șoitu, 1996, p. 21). 11 Vezi în acest sens, în cadrul strategiilor politeții pozitive, folosirea anumitor întrebări care conțin, de fapt, solicitări indirecte: "fraze privitoare la capacitatea interlocutorului de a efectua acțiunea A, cerută de locutor: Ai putea să nu mai vorbești atât de tare? [...]; fraze privitoare la dorința sau voința locutorului ca interlocutorul să efectueze acțiunea A: Sper că vei face asta pentru mine [...]; fraze privitoare la
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pozitive, folosirea anumitor întrebări care conțin, de fapt, solicitări indirecte: "fraze privitoare la capacitatea interlocutorului de a efectua acțiunea A, cerută de locutor: Ai putea să nu mai vorbești atât de tare? [...]; fraze privitoare la dorința sau voința locutorului ca interlocutorul să efectueze acțiunea A: Sper că vei face asta pentru mine [...]; fraze privitoare la dorința sau consimțământul interlocutorului de a efectua acțiunea A: Vreți să-mi dați o mână de ajutor?; fraze privitoare la motivele efectuării acțiunii A: De ce nu
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
acțiunea A, cerută de locutor: Ai putea să nu mai vorbești atât de tare? [...]; fraze privitoare la dorința sau voința locutorului ca interlocutorul să efectueze acțiunea A: Sper că vei face asta pentru mine [...]; fraze privitoare la dorința sau consimțământul interlocutorului de a efectua acțiunea A: Vreți să-mi dați o mână de ajutor?; fraze privitoare la motivele efectuării acțiunii A: De ce nu am intra în localul acesta?; fraze care combină elementele precedente sau care intercalează un verb ilocuționar explicit într-
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
oamenilor le place să îi țină pe ceilalți la o distanță de un braț și sunt fericiți dacă reușesc să evite orice atingere" (Collett, 2006, pp. 123-124). De asemenea, este invocat, în acest context, așa-numitul "respect teritorial" distanța față de interlocutor la care te simți confortabil, diferită de la o cultură la alta (46 cm 1 m, în multe orașe de limbă engleză; 30 cm spațiul personal în zona mediteraneană și în America de Sud) Pease, 2007, pp. 86-87. 14 Vezi, de exemplu, diferențe
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pp. 148-149; Ivan, 2009, pp. 94-99 etc. 17 Cf. Ivan, 2009, pp. 106-111; Turchet, 2005, p. 128; Rovența-Frumușani, 1999, p. 196 etc. 18 Importante sunt, în cazul contactului vizual, durata, orientarea, focalizarea etc. (Durac, 2009, pp. 58-59) prin raportare la interlocutor și la așteptările acestuia. 19 De exemplu, gestica la popoarele europene arată că acestea se împart în trei grupuri: 1. "popoarele nordice suedezii, finlandezii, norvegienii și danezii -, care gesticulează foarte puțin, fiind practic analfabeți în ceea ce privește limbajul gestual"; 2. "britanicii, germanii
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
amenințe sau să se insulte unii pe alții"; 3. "italienii, grecii, francezii, spaniolii și [...] portughezii, [... care] utilizează gesturile din abundență. Când se adresează unii altora, își mișcă mâinile și brațele desenând în aer, accentuând ceea ce spun și păstrând trează atenția interlocutorului. Chiar atunci când tac, mâinile sunt deseori ocupate să trimită mesaje prin intermediul semnalizatorului gestual" (Collett, 2006, p. 105). Pentru gesturile culturale asociate obiceiurilor din diferite țări, vezi și Cabana, 2008, pp. 153-181, iar pentru gesturile predilecte la femei vs. bărbați, vezi
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
dorință sau de întoarcerea spre sine) și micromâncărime (dorința de a-și ascunde gândurile; discordanța dintre ceea ce se spune și ceea ce nu se spune) Turchet, 2005, p. 47. 22 Aceasta poate deveni, de altfel, și un instrument de manipulare a interlocutorului (Pease & Garner, 2007, p. 19) manipulare în sens pozitiv sau în sens negativ; pentru ultima accepțiune, vezi cazul întrebărilor-capcană în care, prin accent, poate fi "deturnată" atenția interlocutorului de la elementele importante ale mesajului. Pentru rolul accentului, vezi și Nuță, 2004
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
22 Aceasta poate deveni, de altfel, și un instrument de manipulare a interlocutorului (Pease & Garner, 2007, p. 19) manipulare în sens pozitiv sau în sens negativ; pentru ultima accepțiune, vezi cazul întrebărilor-capcană în care, prin accent, poate fi "deturnată" atenția interlocutorului de la elementele importante ale mesajului. Pentru rolul accentului, vezi și Nuță, 2004, p. 23. 23 Vezi și Cooper, 2008, pp. 138-142. 24 Vezi, în acest sens, o amplă și interesantă prezentare a autoîntreruperilor: ca ezitări (afective sau cognitive) Dascălu Jinga
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
cu valoare de "fals start" ("vorbitorul se oprește și întrerupe o construcție abia începută, pentru a formula o alta, pe care o consideră mai adecvată contextului respectiv") Dascălu Jinga, 2006, pp. 20-28; "care creează enunțuri deliberat neîncheiate" (vorbitorul consideră că interlocutorul poate deja decoda mesajul) Dascălu Jinga, 2006, pp. 28-34; "ca parte componentă a unei autocorectări" (Dascălu Jinga, 2006, pp. 35-38); "ca parte componentă a unei digresiuni" (Dascălu Jinga, 2006, pp. 38-58); "autoîntreruperile paralingvistice" (având cauze fiziologice tuse, sughiț, strănut sau
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Dascălu Jinga, 2006, pp. 63-70). Sunt diferențiate, de asemenea, în literatura de specialitate, pauzele datorate stânjenelii de pauzele strategice, valorificate atunci când locutorul vrea să sublinieze anumite componente ale mesajului, să se mai gândească la ceea ce dorește să transmită, să dea interlocutorului posibilitatea de a se exprima sau, pur și simplu, se dovedește a fi distras de un factor perturbator din situația de comunicare respectivă (Birkenbihl, 1999, pp. 189-190), respectiv pauzele retorice/de efect care subliniază cuvintele care au fost rostite sau
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sau, pur și simplu, se dovedește a fi distras de un factor perturbator din situația de comunicare respectivă (Birkenbihl, 1999, pp. 189-190), respectiv pauzele retorice/de efect care subliniază cuvintele care au fost rostite sau introduc idei importante, pauzele-invitații la adresa interlocutorului, pentru a se exprima și pauzele-modalități de control al rezultatului (impactul mesajului asupra publicului) Nuță, 2004, p. 26. Pentru pauza dramatică, folosită ca strategie a profesorului, vezi Grant & Grant Hennings, 1977, pp. 84-85. 25 Vezi, în acest sens, "manifestările vocale
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
exemple privind gesturile, mimica râsul, plânsul copiilor etc., vezi Slama-Cazacu, 1961, pp. 138-139. 39 Pentru diferitele grade de la zâmbet la râs, vezi Prutianu, 2004, p. 9. 40 În condițiile în care se consideră că durata optimă a contactului vizual cu interlocutorul este de până la 60-70% din durata comunicării (Nuță, 2004, p. 29) și că "într-o conversație normală, vorbitorul se uită în altă parte mai mult decât persoana care ascultă" (Borg, 2010, p. 64; vezi și Rovența-Frumușani, 1999, p. 196). 41
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]