5,788 matches
-
o companie utilă, deși voia să se implice mai mult ca prima oară, nu avea nici o șansă. Ea se simțea prinsă ca într-o buclă de timp care se mișca extrem de încet. Era prinsă ca într-o pânză de paianjen invizibilă, vrând să se elibereze. După ce auzi primul scâncet al pruncului, Carlina întoarse privirea slabă spre el găsindu-l micuț și gingaș, de o culoare roșiatică iar pe ici-colo era acoperit cu ceva albicios și umed, apoi primi felicitări și câte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
duse într-un salon unde erau numai copii nou-născuți în pătuțuri mici, inclusiv al ei. Pentru prima oară plânse lângă o fereastră până la epuizare, apoi se furișă lângă pătuțul lui Alin, încercând în felul ei să se facă mică și invizibilă din pricina prezenței ei acolo unde nu era permis adulților. La un moment dat, Carlina simțise că nu mai putea rezista să stea atâtea ore în picioare, având nevoie mai mult ca oricând de o baie corporală după naștere și o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mărturisea în gând că avusese destul curaj, simțind că parcă și cerul voia să se limpezească în jurul ei, lăsându-i drum liber. Râse în sinea ei și își presă fruntea cu palma ca și cum ar fi pipăit niște răni dureroase și invizibile. Își strânse copilul la piept cu multă grijă, pentru a-l proteja de vremea instabilă de afară. Din spital ieși fără nici o problemă. Nimeni nu sesiză până atunci lipsa lor. În tramvai, cât și în tren, atrase priviri curioase. Așa cum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în care jucase se făcuse liniștit și destul de rece ca interiorul unei fântâni sau a unei hrube. Alin își dovedise încă o dată îndemânarea pentru acest joc, având o intuiție teribilă asupra adversarilor. În acel moment ar fi vrut să fie invizibil ca vântul, dar numai el știa de ce. De-a lungul culoarului, în hotel, veni un miros de pește proaspăt prăjit pe grătar. Zâmbi ironic și se îndreptă spre camera sa. Într-o altă cameră din hotel se auzi un scandal
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
voi fi plecată la social-democrați și la pregătirea ciclului mijlociu. E cu putință ca nimic din ambianța, din suflarea mea caldă și strangulată de emoție să nu rămâie pe hârtia asta, pe care stau înclinată de trei ore? Cândva, când invizibilul va fi vizibil, se va vedea, ca pe pânza de la Roma, chipul lui Christos, imaginea celui ce a scris și și-a pus pasionat gândul lui de halucinat? Așa aș putea vedea fața ta brună înscrisă pe hârtie și, în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ce nu știu încă ce e nudismul și felul de a se îmbrăca la mare), ceilalți, vechii mangalioți ori sindicaliștii, îmbrăcați oarecum de oraș. Și vântul bate proaspăt și bun și se revarsă pe masa de scris, ca un buchet invizibil de prospețime. Îmi face mult bine. Draga mea, trăiesc - cum spune Stalin - în dreptul la lene, pe care nu-l vom [mai] putea permite când socialismul va fi întins pe toate tărâmurile: n’am citit nimic, n’am scris nimic; m
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
copii), chipurile, „iudeo- comuniști”, sunt - din ordinul său expres - Împușcați, arși de vii sau spânzurați pe străzile Odessei <endnote id="(244, pp. 246-252)"/>. Ca orice entitate satanică, „demonul evreiesc” este prezentat de Nicolae Iorga ca o „forță uriașă, distrugătoare și invizibilă, care acționează cu ajutorul forțelor răului și amenință să Înghită România, să subjuge poporul ei, să-i schimbe caracterul și să-i pângărească sufletul”. Lupta cu „evreul-demon” este dificilă, crede și Al. Brătescu-Voinești În 1938, pentru că acest dușman, folosindu-se de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sovietice socialiste Uzbekistan ca să vadă „live” cum arată o țărișoară anexată imperiului roșu iar al doilea a declamat „...frumoase versuri În idiș”. Dacă până acum am evocat numai partea vizibilă a aisbergului, atunci trebuie să o vedem și pe aia invizibilă care cântărește, după cum prea bine se știe, mai bine de 90% din masa totală a sa: „O conferință a fost ratată din cauză că nu au fost participanți, fiind și o oră nepotrivită și un loc nepotrivit. În județ
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
întâlnesc cu Chris și Scott, au aceleași sentimente ca și mine, ne simțim ca și cum am avut privilegiul enorm de a descoperi un adevăr uimitor, în timp ce restul participanților par să caute în continuare, aproape legați la ochi. Suntem legați prin ceva invizibil și suntem recunoscători pentru că am avut o astfel de șansă. Printre prezentatori, un fost angajat la CIA, John Alexander, care vorbește despre „văzutul la distanță” Explică cum cu toții avem capacitatea de a vedea lucruri dincolo de un zid spre exemplu, doar
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
doze prea mici. Jorge cere liniște, lumina dispare, muzica reîncepe urmărită de aceeași lălăială dezlânată. Reușesc cât de cât să intru într-o lume doar a mea dar în marea majoritate a timpului mă simt prinsă că într-o menghină invizibilă și trebuie să lupt activ ca să nu mă las zdrobită. La un moment dat mă văd într-o situație în care încep să reacționez aproape miorlăit, spunând că nu îmi place să fac asta, nu îmi place să fac cealaltă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
totul dependentă de mila străinilor , comunitatea respectivă o va victimiza negreșit. Teorema de aici ar suna cam așa : dacă-i faci pe niște oameni să creadă că toate porcăriile pe care le suportă sînt dictate de la distanță de o autoritate invizibilă, îi poți face să-ți suporte orice porcărie. Diferența e, desigur, că demonstrația de-aici e ținută într-un registru comic, pe cînd cea din Dogville era ținută într un registru dramatic. Asemănarea e că nici una, nici alta nu sînt
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a-l vedea cum coboară pe schiuri o pantă înzăpezită. Există două probleme. ̨ n primul rînd, deși Harwood e un mare scenarist și deși a primit multe laude pentru performanța de a fi dramatizat o viață interioară devenită aproape invizibilă din exterior, el lasă nedramatizat tocmai procesul cel mai dramatic : procesul de evadare din costumul de scafandru al paraliziei, într-o libertate imaginativă și mnezică neîngrădită ca a fluturelui. în film, schimbarea trecerea lui Bauby de la disperare la explorarea euforică
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pus bazele crimei organizate financiar-bancare. Am văzut cum au dispărut într-o gaură neagră, cu ajutorul BRCE, Rezervă de Stat Valutata a României, precurn și Fondul Valutar Centralizat al Statului. Cine anume au fost "Kaghebistii" noștri, însărcinați cu organizarea structurii financiare invizibile din România, la care urma să aibă acces doar un cerc foarte restrâns și cine sunt acei "prieteni ai KGB-ului" de la noi, care aveau relații acoperite cu Securitatea cu mult înainte de '89, ori cei care urmau după '90 să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
ușurătate a ființei”, pentru mediocritate, pentru omul fără însușiri. La celălalt capăt al lunetei cele mai mici detalii sunt deodată exhibate, astfel încât le putem vedea structura internă, relieful infinitezimal. Acest fapt invocă uneori comportamente monstruoase, un grotesc care inițial era invizibil. Să observăm că a mări sau a micșora nu constituie numaidecât rezultantele unui demers etic. Augumentările sau minimalizările conduc la un efect care ține de pierderea raporturilor armonice, constitutive, la o dereglare a scalei, la o perspectivă hipertrofiată sau atrofiată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mărime : microscopul, lupa, luneta. Microscopul se adresează unor obiecte foarte mici, minuscule, lupa unor obiecte medii, iar luneta unor corpuri astronomice, obiecte mari, uneori enorme, dar pe care distanța le scoate în afara percepției umane. Toate aceste instrumente scot din zona invizibilului sau a abia vizibilului obiecte, și le aduc în sfera vizibilului. Dispozitivul optic pe care-l avem la dispoziție precizează o deosebire esențială. Lupa, microsco- pul, luneta sunt adaptate lentilei complexe pe care o repre- zintă ochiul uman. În cazul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ra- lismului care se strecoară în povestire. Una dintre frazele ironice merită reluată în contextul reflecției lui Jean Clair asupra unei mutații de profunzime în societatea occidentală de la finele secolului XIX și începutul secolului XX, mutație care relevă mișcări tectonice invizibile : „Atavismul... Alcoo- lismul cu urmările-i patologice... Vițiul de concepție... Deformarea... Paludismul... Apoi nevroza ! - Atâtea și atâtea cuceriri ale științei moderne...”. Seria de noxe ale civilizației anunță aparent paradoxal progresul, deși, în același timp reprezintă consecințele sale. Se află aici
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ceea ce camuflează în termenii lui Mircea Eliade o urmă de sacru în contextul profan al încăierării este autoritatea pe care o reclamă mardeiașii din celălalt grup care susțin că ar fi de la „parchetul general”. Regimul burlesc al relatării face aproape invizibil acest amănunt. Mitică face experiența acestei inversiuni pe care lumea sărbătorii orgiastice o vehiculează ca expresie a unui sacru care se manifestă în imaginea scoaterii din țâțâni a lumii, a distrugerii ei în vederea refondării ei din nou. Regimul lui „simț
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a figurii instituționale ? În termeni retorici, patosul nu a dispărut, el este însă cel al discursului. Eroul a devenit un contraerou nu prin antiteza reconversiilor spectaculoase, valorificate plenar în literatura romantică. Pur și simplu, glisarea s-a produs lent și invizibil, departe de ochiul public al ziarului și o figură a înlocuit-o pe cealaltă. Nu avem o explicație în acest sens și putem, cel mult, vehicula câteva scenarii, unele care pot aduce în discuție atât oportunismul per so- najului, cât
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și în aceea „monstruoasă”, dezumanizată, de maximă des- calificare civică în calitate de reprezentant al ordinii publice și al Puterii. Ceea ce Coriolan Drăgănescu are banal, exis- tența sa cotidiană cu conținuturile ei probabil triviale, existență care unește cele două momente apogetice, este invizibilă și nememorabilă, non-evenimențială. Personajul redevine vizibil reproiectat retoric într-un rol negativ. În spațiul ziarului, aparatul de proiecție care-l lansează pe scena publică, Coriolan reapare sub semnul maximei vizi- bilități, construit însă din artificii retorice asemeni unui colaj dadaist
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unde am stat toată ziua vizitând o retrospectivă uriașă a unuia dintre cei mai cunoscuți pictori contemporani, Antonio Lopez y Garcia, și apoi sălile cu artă modernă, Picasso, Dali, Miro, Gris etc. etc. „Guernica” - imensă și impresionantă; „Marele masturbator”; „Omul invizibil”; „Nostalgie atomică” de Dali, și altele. Picasso, cu întreaga gamă pregătitoare a uriașului tablou cenușiu, pomenit mai sus, fascinant și hipnotizator; pictori moderni îndrăzneți și plini de forță, experimentând cu îndrăzneală (curaj) și unii chiar lăsând în urmă opere specifice
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mai târziu, În Japonia, Într-o mănăstire zen, am Învățat, Încercând diverse exerciții de meditație, că suntem traversați de o energie care coboară de sus și de alta care vine de jos. Axa aceasta trece ca un fir de ață invizibil prin cap, gât, coloana vertebrală - dar mai Întâi trupul trebuie să aibă o ținută dreaptă. Dacă stăm fără efort, leneși, cu umerii căzuți, capul aplecat, spatele Încovoiat, această legătură verticală nu se produce. Fără efortul de a Îndrepta axa trupului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui Liviu să construiască o punte peste scaunele din sală, inspirată de puntea de flori din teatrul kabuki, care În arhitectura japoneză avea o semnificație dublă: una de a face legătura cu sala, dar și de a clădi un pod invizibil cu lumea spiritelor. Ogășanu, care Îl juca pe Ghicitor, un rol mic, dar care În spectacol avea importanță, era cel care apărea primul În acest spațiu de legătură Între două lumi. Profeția lui: „Ferește-te de Idele lui Marte“, șoptită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Îi recunosc pe Lou și Michelle, actorii mei americani din Arden, care fuseseră și ei selecționați de Brook să vină la Paris. Dintr-odată, Peter apare În fața mea, dându-mi impresia că fusese acolo și cu o clipă Înainte, dar invizibil. Fără nici un semnal, cu toții ne-am așezat pe jos În cerc. Am privit În jur și am găsit oglindită, În ochii plini de așteptare ai celorlalți, propria mea curiozitate În fața Întrebărilor „De ce suntem aici? Cum vom putea comunica În lipsa unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Intenția lui era teoretic interesantă: să depășească starea de „autor total“ asumată de regizorul „demiurg“, care Își impune vanitos semnătura În spectacol, unde actorii, textul și spectatorii sunt doar unelte ale egoismului său. Brook aspira către o formă de regie invizibilă, care să pară anonimă. O colaborare Între cercetători Într-un laborator știintific e bine-venită În efortul de a aduce la iveală ceva esențial. Arta obiectivă atinge esența, expresie a unui adevăr universal. În contrast, arta subiectivă este rezultatul propriilor gusturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
le erau mișcările. Dar suntem totuși siguri că toate acestea au fost realmente cu putință: că făpturi omenești ca și noi, cu brațe și picioare ca ale noastre, cu plămâni și voci asemănătoare, au găsit cu cale să capteze energia invizibilă a acestei comunicări la distanță. Putem, firește, citi tomuri savante despre istoria spectacolului sau anumite studii de arheologie și de la toate vom Învăța câte ceva. Totuși, actorul, prin munca sa, are prilejul să descopere o realitate mult mai concretă și directă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]