5,627 matches
-
vizibilitatea acestuia, acutizată la nivelul claselor de jos, pentru care spațiul privat este minim, controlul social este maxim, iar manifestarea violenței la forme fizice brute, ușor evidențiabile în plan social. În același mod, vizibilitatea scade spre clasele superioare, pentru care invocarea spațiului privat reprezintă o derogare de la responsabilitățile publice și o anulare a controlului social, dusă până la negarea violenței ca atare. La aceste niveluri, formele de manifestare devin mult mai subtile (violența psihoemoțională) și mai puțin vizibile (violența sexuală). În contextul
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Alecsandri 6). La tînărul Eminescu, corbii sînt niște simple pete de culoare, fără prea mari efecte sufletești, întrun tablou cu fond luminos: „Și corbii croncănesc și zboară-n fală/ în aer clar ca pete de cerneală”7). Dar, mai tîrziu, invocarea lor se face dramatic: „Și cînd se va întoarce pămîntul în pămînt./ (...)/ Din zarea depărtată răsar-un stol de corbi,/ Să ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi”8). în lirica de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu se laudă, aproape neștiut în cazul său. Am fost întrebat cine era Ileana, al cărui nume e invocat de Bacovia într-una din poeziile sale. E una din fetele pe care le-a iubit în tinerețe? Am răspuns că invocarea unui nume nu are întotdeauna legătură cu persoanele direct cunoscute de autor. A existat, oare, o Radă („îndrăgesc/De-nnebunesc/Pe Rada” - „Vis de mai”), o Ilincă („îmi amintești de ochii de cafea, / Din genele Ilincei”- „Puțin”) în viața lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un act deosebit de grav. Cei mai mulți între subiecți (copii, elevi) vor încerca să reziste acestei perioade în care frica îi copleșește, în care remușcările și procesele de conștiință sunt atât de vii, încât îi determină să încerce să le elimine prin invocarea, în cele din urmă, a unor scuze, sau a unor motive de ordin obiectiv ce au stat la baza comiterii actului lor deviant, dar care nu vor rezista, de regulă, în fața evidenței realității. Drept urmare, acestei perioade de rezistență îi urmează
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
erosul. Preeminența Logosului în lirica lui Liviu Antonesei poate fi justificată de varii motive poetice sau trăsături formale. Între ele: componentele poematice de influență și expresie modernistă, topite într-un aliaj semantic în care metalul dominant este moartea cuvântului; obsesiva invocare a "Cuvântului profetic", revelator de lumi semantice; căutarea asiduă și, imediat, refuzul iluminării (rimbaudiene?) prin cuvântul ce dă glas "splendidei străluciri a/ dezastrelor intrapsihice, interpsihice, intens specifice,/ cu adevărat ospifice" (Fragmente alese din viața de zi cu zi a grefierului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să zboare Fluturii din pandișpan sunt, contrar aparențelor, tocmai simboluri ale fertilizării. Mutilarea ca act de jertfă este integrată, spre exemplu, de Gilbert Durand în categoria ritualurilor care au ca scop primar fertilizarea și ca finalitate ascunsă "domesticirea lui Cronos". Invocarea unor ființe de semn feminin mutilate din rațiuni obscure devine, și în poezia lui Brumaru, un act de substituire sacrificială prin care eul liric speră să domine timpul, așadar să se proiecteze în infinit: "O, Reparata, dă-ne nouă/ Lumina
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
parlamentare. E de la sine înțeles că aceste exemple nu pot alcătui o listă completă. Trebuie să ținem seama și să le vedem ca pe niște constante ale vieții politice franceze ce țin de toate perspectivele ideologice și de aceste numeroase invocări ale izvoarelor trecutului, ale întoarcerii la vremurile sublimate de la început. "Refacerea lui 1789", regăsirea "spiritului celui dintîi socialism", revenirea la "gaullismul Generalului", frecvența acestor formule nu încetează să dovedească existența unui demers de recuzare a derivelor istorice, proiecția în perenitatea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ritualul, cu ceremoniile, cu jurămintele sale, totul săvîrșindu-se în condițiile unor înspăimîntătoare sacrilegii." Tema principală este existența în spatele instituțiilor oficiale ale masoneriei a "lojilor secrete", ai căror invitați se pretează la sacrilegii (mai ales), la maculări (ale azimei), adică la invocarea demonilor. Pentru mulți, de altfel, aceste "loji secrete" nu sînt altceva decît o emanație a "puterii evreiești". "V-am arătat deja, scrie Drumont în "Libre parole" din 19 august 1889, că francmasoneria era de origine evreiască și că evreii, de la
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
să readucă în memorie fapte, personaje, circumstanțe, dar și să dea ocazia unui bilanț al puterilor de care dispune comunitatea românească în perspectiva unui program resurecțional. Gloria strămoșilor trebuie să pună la lucru energiile creatoare, să stimuleze acțiuni consonante. Altfel, invocarea ei ar fi abuzivă și de natură a evidenția contrastul dintre forța morală de altădată și slăbiciunea de caracter a noilor generații. Spiritul care a prezidat la înfăptuirea unității politice se cuvenea deci reînviat, nu cadrul evenimențial. "mai întâi de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cade din belșug. / Holdele omului vor rodi” (Mulțumire). În cărțile următoare - Pietre kilometrice (1963), Miracole (1966), Alte poeme (1968) și Arheologie blândă (1968) - se dezvoltă o poezie nostalgică în care sentimentalitatea deceptivă se susține prin evocarea lucrurilor mărunte și prin invocarea vremurilor apuse. Stilistic vorbind, această etapă e o sinteză între G. Bacovia și Ion Pillat: atmosfera rămâne aceea de oraș provincial, însă tonalitatea nu e nevrotică, ci doar melancolică, deși nu e exclus, ca atitudinea să fie împrumutată direct de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
depuse este redus sau calitatea acestora este slabă, agenția de implementare poate fi nevoită să recurgă la proceduri de evaluare de tip participativ, care să permită îmbunătățirea propunerilor de proiect primite și, astfel, creșterea numărului de proiecte viabile, finanțabile. Dincolo de invocarea unor rațiuni ce țin strict de eficiența procesului, în asumarea uneia sau a alteia din cele două alternative posibile în abordarea procesului de evaluare, agențiile de implementare aduc adesea în discuție și argumente de principiu. Pe de o parte, invocă
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
lor, printr-un apelativ neutru, mai puțin angajant, ferit de acel rău posibil revărsat de stihiile dezlănțuite. În cultura tradițională românească, Ursitoarele se contopesc cu reprezentarea în sine a destinului. Despre hierofaniile celor trei ursitoare stau moștenire unele texte de invocare; ursitoarele, zânele - zori sunt mediatoare ale celor două lumi, fie că însoțesc nașterea, fie că mediază moartea fiecăruia în parte. Așteptarea ursitoarelor și credința în implacabilul ursitei, ocupă un loc aparte în literatura despre naștere. B.P. Hasdeu înregistrează diferite cazuri
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
3. Obiecte divinatorii artificiale, confecționate sau prelucrate / 179 12.4. Obiecte divinatorii abstracte: imagini și fantasme / 180 Capitolul 13. Practică și discurs divinatoriu / 183 13.1. Etapele practicilor divinatorii / 183 13.1.1. Preliminariile actului divinatoriu / 183 13.1.2. Invocarea divinității prin mijlocirea rugăciunilor / 184 13.1.3. Observarea și interpretarea semnelor divinatorii / 185 13.1.4. Sfaturi și îndrumări / 185 13.2. Gestică, limbaj și retorică în actul divinator / 185 13.2.1. Gestica și expresiile sale în actul
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
4) maleficum (vrăjitoria); 5) prestigium (iluzia). Reacțiile nu au întârziat să apară din partea unor umaniști precum Sfântul Augustin, Marsilio Ficino etc. Cu această ocazie se prefigurează conturarea a două mari curente de idei: a. Divinația ca formă a magiei presupune invocarea diavolului. Diavolul este cel ce îl ajută pe om să se informeze asupra viitorului sau să îndeplinească alte acte oculte. b. Isprăvile pe care le poate face magia pot fi îndeplinite și de magia naturală. Din acest motiv ea este
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și scrieri în acest sens. B.P. Hasdeu a scris despre spiritism în Sic Cogito 102. El a tratat însă acel spiritism ca o formă de cunoaștere intermediată de spirite și nu s-a oprit asupra formelor grosiere și vulgare de invocare a spiritelor, acolo unde șarlatania găsea suficient loc de manevră. În spațiul tradițional astfel de "convorbiri" cu spiritele celor trecuți în lumea de dincolo erau privite cu reținere, chiar cu îngrijorare. În realitate, divinația necromantică "era o rezultantă a cultului
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
bine. A spus că în noaptea aceea era necuratul și caii au simțit acest lucru" (Vasile, 66 ani, Suceava). Animalele pot prevesti în general stări negative. Ceea ce interesează în mod deosebit sunt comportamentele lor nefirești. Nu au fost ocolite de invocarea în practicile divinatorii viețuitoare precum reptilele, peștii sau insectele. Utilizarea lor este de înțeles, câtă vreme acestea trăiesc în contact cu medii necunoscute omului tradițional. Cel mai adesea, toate acestea provocau imaginația, curiozitatea și teama oamenilor. Șarpele, șobolanul, nevăstuica, șopârla
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în această etapă se realizează un contact mai apropiat între cei doi actori (prezicător și client). Aparent banale și profane, gesturile și activitățile întâlnite aici au ca principal scop câștigarea încrederii și o cunoaștere minimală a celuilalt. 13.1.2. Invocarea divinității prin mijlocirea rugăciunilor Din registrul de fapte și mărturisiri consemnate de cercetarea noastră, majoritatea prezicătorilor afirmă că fac cruce și spun o rugăciune atunci când încep să facă prezicerile. "Eu am învățat să spun Tatăl Nostru și să cer ajutorul
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
245 "Locul unde-s multe mușuroaie de furnici este loc bun, mănos. Este bine să-ți faci casă acolo"(T.C., 47 ani, Iași). 246 Silvia Ciubotaru, Nunta în Moldova, Iași, ed. cit.. Autoarea arată că "în sfera vergelului sunt cuprinse invocarea busuiocului, a mătrăgunei, a năvalnicului, precum și a mărului" (p. 43). De cele mai multe ori, plantele dobândesc calități divinatorii după ce în prealabil au fost descântate. "Alteori se învârte un fir de busuioc deasupra unei ulcele noi descântându-se: Șî cu stibla de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
psihice, ci manifestarea în om a unui Spirit absolut, ceea ce deschide o cale nouă speculațiilor metafizice"2). După expresia lui Paul Diel, perspectiva de analiză a cărții poate fi formulată succint prin expresia "critica metafizicii speculative". Ea se face prin invocarea "instanței supraconștiente" și a produsului ei cel mai autentic: Divinitatea. În pofida celor susținute de metafizica clasică și de dogmatica creștină, supraconștientul este, conform lui Paul Diel, realitatea "care creează imaginile metafizice ale miturilor, dintre care cea mai importantă este simbolul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
topit sub zări Miorița laie, bucălaie...” Un amănunt demn de subliniat ni se pare acela care privește utilizarea simbolului mamei de cioban. Poezia lui Labiș este dominată de un presentiment tragic și înglobează în sine o problematică de origine mioritică. Invocarea mamei de cioban ne-o amintește pe aceea a mamei proprii în poemul Biografie: „Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună! Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună. Trăsnete reci de
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
clară anafora din primele secole creștine. După partea cosmologică, antropologică, istorică și hristologică a rugăciunii euharistice, urmează anamneza unde sunt Încadrate și cuvintele de instituire, care nu sunt Însă identice cu niciunul din referatele biblice. Imediat după această anamneză urmează invocarea Duhului Sfânt, adresată Tatălui:„Și Te rugăm să privești cu bunăvoință peste Darurile acestea puse Înaintea Ta, ...și să-Ți fie plăcute În cinstea Hristosului Tău și să trimiți Duhul Tău cel Sfânt peste această Jertfă, [...], ca să facă această pâine
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
ca cei ce se vor Împărtăși din el să se Întărească În evlavie, să dobândească iertarea păcatelor... să se umple de Duh Sfânt, să devină vrednici Hristosului Tău, vieții veșnice, fiind Tu Împăcat cu ei, Stăpâne Atotputernice”. Se observă că invocarea este clară și precizează că prefacerea se face prin lucrarea Duhului Sfânt. De la sfârșitul secolului al IV-lea ni s-a păstrat cea mai veche Liturghie creștină. Este vorba de Liturghia numită a Sfântului Iacob, fratele Domnului. O caracteristică generală
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
adevărul. * Cerșetorul apelează la sensibilitatea semenilor și acționează prin intermediul rolului jucat verbal, printr-o mimică și construcție adecvată și se urmărește înduioșarea acestuia pentru a obține bunuri materiale: mâncare, hrană, bani. Pentru a atrage atenția utilizează metode precum: modularea vocii, invocarea unor mari necazuri. Eventualele infirmități sunt subliniate cu grijă și apoi fie etalate ostentativ, fie sugerate discret. Acest tip de infractori profită de orice sentiment sau interes al publicului, fiind un bun cunoscator empiric în sesizarea și exploatarea trăsăturilor psihologice
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
proximitatea noilor biserici sau în interiorul teritoriului "național". Rezultatul este acela că bisericile cele noi sunt mai puțin autoh-tonizante Sunt ele, de asemenea, mai urbane - prin scară și prin modul de încadrare în spațiul urban perimetral, ca la Sf. Elefterie Nou. Invocarea directă, nemediată a (re)surselor bizantine și chiar romane părea că poate rezolva convenabil (și într-un singur edificiu) atât problema scării urbane, cât și aceea a subtextului identitar. Mai cu seamă opțiunea romană - în cazul Bisericii Neamului a lui
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
și, desigur, cu impact social major din perspectiva evoluției istorice! Din acest punct de vedere e bine de știut că această parte a activității paulesciene, minoră în comparație cu opera sa științifică și filosofică, nu mai interesează pe nimeni astăzi, iar unele invocări de care cartea se prevalează sunt total neavenite, pentru că ele se încadrează climatului epocii în care Paulescu a trăit, când asemenea atitudini, nu rareori, aveau caracter de masă și preocupau până și cele mai elevate spirite ale culturii noastre. Citez
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]